Un om minunat cu zambet ingaduitor, acceptand dialogul pe cele mai diverse tematici, a disparut aidoma flacarii dintr-o stea unica.
Adrian Boldan a absolvit Institutul Politehnic din Bucuresti in anul 1961. A emigrat in Israel , ca apoi sa se stabileasca la Toronto, Canada.
Pe 17 noiembrie Adrian si-a gasit tragicul sfarsit la varsta de 65 ani intr-un accident, fiind lovit de un minivan, in timp ce traversa strada.( http://www.vosizneias.com/43260/2009/11/17/toronto-canada-charedi-man-dies-in-tragic-accident)
Colaborator al revistei ACUM, filozof, un rabin investit de talentul propriu, de bunul simt si de umanismul unui homo universalis nu lasa umbrita intreaga-i asezare discursiva de excesul religios.
Inginer specialist in software, lingvist si pasionat al fotografiei era deschis dialogului pe facebook, twitter s.a. Varsta nu-l impiedica sa se integreze in cele mai nastrusnice inventii HI-TECH.
Putini stiu ca Adrian a fost initiatorul unui motor de traducere engleza-esperanto.
Ramane numele si profilul lui in grupul prietenilor mei din Facebook.
Ramane inca acelasi partener de dialog fiind sigur ca ne va raspunde la mesaje si voi continua sa-l consider nu un prieten pierdut, ci o existenta nestinsa cum numai lumina dainuie chiar dupa caderea stelei.
Inmormintarea va avea loc joi, 19.11.2009, orele 19.30, la Ierusalim, cimitirul de pe Har Hamenuchot.
Mi-e sufletul impietrit de durere la scrierea acestor randuri. Adrian
Boldan a fost un om plin de inteligenta, de eruditie si de umor. A
fost om de opinie si prieten in cuda oricaror diferente de opinii. A
fost inainte de orice un om de mare omenie, care a ajutat pe multi.
Ne-am intalnit in real o singura data – o intalnire pe care amandoi o
pastram in amintire ca o imprejurare luminoasa. Ultimul nostru schimb
de mesaje pe rom-jews (lista pe care a creat-o si care ii era
comunitate spirituala) vorbea despre o posibila revedere in Israel in
curand. O asteptam cu bucurie anticipata. Nu imi vine sa cred ca ea nu
se va mai intampla.
La ora la care scriu aceste randuri, la mai putin de o zi de cand a plecat dintre noi, statusul lui pe Skype este inca Active. Calculatorul il asteapta, Internetul pe care l-a inteles ca medie de comunicare mai devreme si mai bine decat cei mai multi dintre noi il asteapta, si noi toti il asteptam – cu glumele, cu sfaturile, cu controversele sale.
De la el am invatat ceea ce spune un evreu in asemenea tragice ocazii:
Baruh Dayan HaEmet.
L-am intalnit pe AB o singura data in viata, intr-un moment de cumpana si mare suferinta pentru prietena mea Geta si familia ei.
In urma cu doi ani, Adi, sotul Getei suferise un grav accident de masina; se afla in coma, pe patul unui spital din Toronto. Intamplarea ne socase pe toti ; Geta avea mare nevoie de sprijinul moral al prietenilor sai . Emigrantii se simt departe de casa, de familie mai ales la sarbatori si in momente de grele incercari.
Era dumineca ; ne apropiam cu pasi tremuranzi de sala de asteptare a salii de traumatologie. O tineam pe Geta de brat ; ma simteam atat de fragila, dar nu aveam voie sa o las pe prietena mea sa simta asta. S-a apropiat de noi un barbat si o femeie ; amandoi cu carti de rugaciune in mana. S-au prezentat…Hana si Adrian Boldan. Nu stiam atunci cine sunt cei doi ; Geta insa a fost foarte emotionata. AB a intreabat-o pe Geta numele mamei lui Adi si a inceput imediat sa se roage. Hana se ruga si ea. Inainte de sosirea noastra, amandoi fusesera in sala si s-au rugat alaturi de Adi. Abia atunci am inteles despre ce era vorba. Sotii Boldan venisera la spital sa se roage pentru Adi, pentru insanatosirea lui si sa ii fie aproape Getei. Am aflat dupa catva timp ca aceasta a fost prima intalnire reala a Getei cu Adrian Boldan.
M-a impresionat enorm piosenia si ardoarea cu care Adrian se ruga pentru Adi.
Nu stiam atunci ca aveam sa il intalnesc virtual pe Lista-2. Imi va ramane insa in suflet mereu imaginea lui …in sala de asteptare a spitalului…cu cartea de rugaciuni in mana…
Rugaciunile familiei Boldan au fost atunci ascultate de Dumnezeu ; Geta il are pe Adi alaturi si la bine si la rau.
Ma rog si eu acum pentru odihna sufletului lui AB si mangaierea Hanei.
~In ceruri lui Adrian Boldan~
Ora Meduzei
[ în Pontul Euxin Darius pe racheta…
călare]
E privire MEDUZEI vie
E cîntec ..e prozodie
De St.O . Iosif…descîntec e
Arde ATHENA..
Cenuşă hîdă pune…
În loc de pădure.
Din Creaţia cu Arbore ,
Rîde>>>
Şarpele masonic .
Arde iar un petic
Din Heaven virtual
Creat de Athena-n mental
Piatră şi templu ruină .
In mintea bellă
Un monstru doarme.
Noapte cu noapte
Ne întoarcem in piatră.
Torsul de rocă vălurit e
Sub privirea Meduzei.
Cea magică stană de piatră
E Darius printre zei !
Perseu cu scutul lui Hegel
Se apropie dialectic monstrul
Ce doarme cu văzul stins,
Privind prin gîndirea de sfinx.
Ce se gîndeşte pe scut ?!!!….
Nadă aruncă Meduzei în somn,
Pereseu prinde-n oglida
scutului hegelian pe “DARIUS,
MEDUZA,DOUĂ SCLAVE”,
Vraji, iubiri ,norocul si veselia meduzei… “
S-a stins Meduza” dulcea amantă
Din versul lui Iosif Şt. O…
E piatră din nou –n- nou -ce-ncepe-n-rit
Şi Peresus zis David e mort .
O!…
Capul Gorgonei se arătă proteic
In Pontul Euxin e prezent vălurit,
În unde…
Pare că e însuşi Zeul
Din cerc înmulţit
Doar o privire…
[ de Sile this Millennium]
In memoriam……….
Prin intermediul revistei ACUM an aflat trista veste a fostului meu coleg – si in vremea aceea si bun prieten – Adrian Boldan. Dumnezeu sa-l odihneasca! Am fost colegi de an la facultatea de Electronica a Politehnicii din Bucuresti (fiind acelasi „leat”)si ne imprietenisem prin 1964 avind aceleasi preferinte culturale, in primul rind limbile straine (ca fiu al profesorului Emil Boldan mostenise se vede din familie pasiunea pentru filologie) si in particular Esperanto (care in Romania acelor ani era permanent in vizorul Securitatii).Lui ii datorez si apropierea de limba si cultura Hindi (cu progfesorul Indu Prakash Pandey, ce tinea pe atunci primul curs – optional – de acest fel la Universitate, la inceput cu vreo 10 studenti, si terminind cu numai cinci, dintre care doi eram subsemnatul si Adrian Boldan – „filologi amatori”, in prag de a deveni viitori ingineri). Stagiul militar (termen redus) ne-a despartit apoi pentru sase luni, Adrian raminind totusi cel cu care intretineam corespondenta – bineinteles tot in esperanto -(el terminind armata in prima serie si deci putind sa-mi dea si „ponturi” utile pentru traiul de cazarma), pentru ca apoi repartizarile (obligatorii pentru cine nu cunoaste vremurile de atunci)in 1987-88 sa ne desparta, el fiind obligat sa se duca la o mare intreprindere la Calarasi. Am aflat apoi de emigrarea sa in Israel si contactul s-a intrerupt – pina in urma cu citiva ani, cind, datorita Internetului ne-am reintilnit in „spatiul virtual”, aflind fiecare din noi cite cite ceva despre evolutia si drumurile celuilalt. Mi-a promis atunci ca ma va vizita cu prima ocazie in Germania. Nu a mai fost sa fie! Fie-i tarina usoara!
[poem euologic]
Pietonul Adam
Adam sânt eu
this Millennium,
De la măr vin toate ,
şi virtual the apple
in memoriam
Oricum , oricînd …
Sarpele a fost mason
Printre eternele
simulacre aeriene,
un surd ecou străbate…
Iar vechea voce
în timp vibrează
uitată-n viitor de ieri.
E vocea lui Adam….
E glasul meu pe macadam ….
E glasul meu Madame ,
EVA.
PS.
{Pentru Adrian Boldan pietonul accidentat in Toronto, in nefasta zi de 17 Noiembrie – drum bun!}
Moartea unui prieten
Moartea este o părăsire? este o eliberare a sufletului de o perioadă terestră? Moartea provocată de accident este intervenţie „divină”? Cred că toate răspunsurile sunt corecte. Şi noi, cei ce continuăm să trăim cu ce rămînem, cînd un prieten, o rudă trece în nefiinţă?
Rămînem cu spiritualitatea celui ce ne-a părăsit, păstrînd-o în memoria noastră comună.
Trupu-ţi a plecat
Spiritu-ţi nemuritor
cu Noi a rămas
Am aflat cu mare tristete prin intermediul resistei Dvoastre vestea tragica a disparitiei vechiului prieten Adrian Boldan z”L (binecuvantata amintirea sa).
Am facut cunostinta in vara neuitata a anului 1968 in scoala de ofiteri de rezerva a armatei romane, langa Ploiesti, pe care o faceam impreuna, ca absolventi ai facultatii de elctronica (Aici asi vrea sa corijez o mica greseala din articolul lui Florin Predescu datorita probabil emotiei: Boldan nu terminase Politechnica in 1961, ci probabil in acel an incepuse studiul – era numai cu 1,5 ani mai mare decat mine si fusese amanat cred un an, doi de la stagiul militar). Am trait atunci o perioda de tensiune permanenta incepand de la 22 August cand trupele Pactului de la Varsovia au invadat Cehoslovacia, in timp ce noi armata romana eram pusi in alarma permanenta impotriva unui inamic nedeclarat impotriva caruia n-am fi avut nici o capacitate de a ne apara…
In afara de aceasta ofiterii companiei nostre ne faceau ore de “educatie civica si politica” cu accentul pus ca in toate armatele din lume pe secretul militar.
In aceste conditii absurde, Adrian Boldan se comporta ca un adevarat “soldat Schweik”: explica Capitanului care tocmai ne spusese ca orice scrisoare adresata parintilor trebuia sa-i fie presentata pentru a fi censurata, ca el in calitate de Presedinte al Asociatiei iubitorilor Limbii Esperanto din Romania avea de intretinut o larga corespondenta in Strainatate in aceasta limba si mai cerea si dreptul de a utiliza in acest scop o masina de scris (culmea subversiunii in acea perioda!!)… Capitanul se afla la limita unui atac cardiac!
Mai tarziu peste ani ne-am intalnit pe caile virtuale in diferite discutii in care-si manifesta pe de o parte profonda si sincera religiozitate, pe de alta largimea de spirit si toleranta fata de alte opinii. Ca si tatal sau unul dintre profesorii liceului Cultura, pentru copiii evrei care i timpul regimului antonescian in Romania erau exclusi din scolile invatamantului de stat, el s-a dedicat ajutorarii multor oameni in nevose- de exmplu emigranti din Rusia in Canada.
Amintirea va ramane vie in memoriale nostre. Odihneascase in Pace!
„Pietonul Adam
Adam sânt eu this Millennium,
De la măr vin toate ,
şi virtual the apple
in memoriam
Oricum , oricînd …
Sarpele a fost mason
Printre eternele
simulacre aeriene,
un surd ecou străbate…
Iar vechea voce
în timp vibrează
uitată-n viitor
de ieri.
E vocea lui Adam….
E glasul meu
pe macadam ….
E glasul meu
Madame …
EVA.”
[de Sile this Millennium]
PS.
{Dimitrio pentru Adrian Boldan , pietonul accidentat in Toronto, in nefasta zi de 17 Noiembrie – Drum bun !}
Un cuvant pios in amintirea prietenului Adrian Boldan.
La inmormantarea lui ne-am intalnit mai multi prieteni ai lui. Unii ne cunosteam, dar nu stiam ca avem acest bun prieten comun, acest mare intelectual universal, dar si evreu, roman, esperantist. Parca ne asteptam sa-l vedem, sa vina. Dar in locul lui a venit corpul sau neinsufletit.
Dumnezeu sa-l odihneasca. Fie-i amintirea binecuvantata.
Lucian-Zeev Herscovici
Zichrono LeVracha
Regret ca nu am avut sansa de a-l cunoaste in mod real pe domnul Adrian Boldan.
Am corespondat cu domnia sa din anul 2008 pana la data cand ne-a parasit. Fara a ma cunoaste, doar am comunicat pe internet, mi-a incedintat sa-i sustin un proces pentru revendicarea unui imobil in Bucuresti. Doamna Hana, sotia domniei sale, a intrat deja in posesia imbilului. A durat ceva ani.
Ori de cate ori discutam cu doamna Hana, imi vorbea despre sotul sau. Dumnezeu sa-i usureze sederea. A plecat prea curand. Si pentru mine a ramas spiritul sau luminos.
Ana Calin Galati Roamnai
L-am avut pe tatal lui Adrian profesor de liceu. Pe vremea acea il mai chema Bernstein. Era un profesor foarte bun dar cam lipsit de humor. Dupa 1945 a inceput sa predea la Universitate. Comunist infocat! Cum a produs asa un comunist un fiu ultra-religios? Ironie!