Pe lângă aspectele sesizate în articolele anterioare, de importanţă majoră rămâne şi alegerea, selecţionarea personalului de lucru.
Rapiditatea internetului, postarea şi trimiterea cv-urilor nu facilitează întotdeauna angajarea unei echipe fiabile, altfel spus harnică şi devotată.
Autoprezentarea în biografii frumos enunţate, haşurate în culori atrăgătoare nu conturează intrutotul profilul profesional al aspirantului la jobul postulat on line sau în ziar.
Am întâlnit absolvenţi ai unor scoli hoteliere de renume incapabili să taie o ceapă, am lucrat cu bucătari excelenţi fără să fi urmat cursurile unor şcoli culinare- talentaţi însă şi capabili să execute feluri de mâncare cu înalt grad de dificultate.
De la spălător de vase până la manager se cere celui intervievat o circumscriere în activitatea cerută de jobul disponibil. Spre exemplu, angajarea unui bucătar într-un restaurant specializat în fructe de mare necesită o scurtă prezentare din partea intervievatului a reţetelor cunoscute, metodologia şi procesarea ingredientelor (calamari, creveţi, homari, scoici etc).
I se poate avansa meniul restaurantului angajator şi i se cere ce poate urma şi ce cunoştiinţe posedă in legatură cu itemizarea bucatelor. Proba de lucru, fie ea în câteva expuneri în cursul interviului, rămâne definitorie.
Orice intervievat este asemenea muzicantului ce işi dezvăluie virtuozitatea prin interpretarea unei partituri muzicale în faţa juriului.
S-a ajuns la tot felul de chestionare psihologice, gaselniţe cu puncte de bifat asemenea unui detector de minciuni. Restaurante şi hoteluri de renume recurg la această metodă. S-a ajuns la o artă a autoreprezentarii, a felului de a te vinde.
Întrebări legate de o noua ştiintă a resurselor umane vin să atinga mai mult factorul de socializare a angajatului, raporturile sale cu colegii de lucru si alte fantezii birocratice.
De exemplu : Ce te determină să fii acceptat de către colegii de lucru ?
Îţi faci prieteni la locul de munca ?
Restaurantul rămâne un domeniu de activitate dependent sută la sută de angajati, de interacţiunea acestora cu calitatea mâncării, a servirii clienţilor, a aspectului restaurantului în care oaspeţii trebuie să se simtă mai bine decât acasă la dânşii.
În cazurile de tratament sever, autoritar din partea managementului salariaţii părăsesc unitatea, devin refractari şi chiar sabotează bunul mers al locaţiei în cauză.
Cunosc cazuri de sabotare ale instalatiilor frigorifice, de aerisire, ale cuptoarelor de gatit etc, risipa si neglijenta intentionata.
Într-una din locatiile firmei Too Jays din Florida, un manager cu privire de nazist arunca ostentativ la gunoi mâncăruri (salate, sandvişuri sa) traducând angajaţilor printr-o privire dispreţuitoare: Mai bine la gunoi, decât sa mâncaţi voi !
Multe restaurante oferă zilnic o mâncare angajaţilor, altele nu.
Am punctat cateva rânduri în speranţa că se poate stabili un dialog cu cititorii pe tema relaţia patron angajat şi aş fi curios să aflu ce se întâmplă şi cum sunt trataţi angajaţii restaurantelor din Romania.
Un articol care ridica o problema interesanta si destul de neglijata la noi in Ro. Majoritatea angajatilor in restaurante nu sunt profesionisti. Si invatamantul de specialitate sufera dar cred ca nu exista o popularizare a acestei profesiuni.
Pe de alta parte, am si eu o intrebare…misogina. Intr-adevar bucatarii sunt mai buni decat bucataresele si daca da, de ce ?
Meseria de bucatar a fost acaparata de catre barbati nu pentru ca ar fi fost mai talentati.
Aceasta meserie presupune sacrificii pe care o femeie nu si le-a putut permite, sa lucreze serile, end-urile si in timpul sarbatorilor.
femeia trebuia sa stea acasa, sa aiba grija de copii si de casa. Prejudecatile si regulile sociale de dinaintea celui de al doilea razboi au randuit aceasta regula. In ultimele doua decenii s-a remarcat o prezenta masiva a femeii in restaurantele occidentale si in cele din America de Nord.
A mai fost si o anume directie data de scoala de bucatarie franceza ai caror membri s-au opus intrarii femeii in aceasta breasla.
Nu as spune ca femeile gatesc mai rau sau mai bine.
Sunt mai putine femei bucatari decat barbati. De aceea suntem tentati sa ne referim la suprematia masculina in domeniu; culinar.
Avem de a face doar cu o deficienta de orientare profesionala, care se remediaza incontinuu.
Remarcam ca in domeniul militar, politienesc, politic prezenta sexului frumos nu mai este o intruziune, ci un drept dobandit.
Nu stiu ce se inyampla in Romania, imi e greu sa ma pronunt.
Doar clientii isi pot spune opiniile lor, cu ocazia vizitelor in restaurantele din tara.
Romania a avut si inainte de razboi su dupa o traditie excelenta in domeniul culinar.
S-au scris si carti, orasele mari au avut restaurante unice( Berlin, Capsa, Carul cu bere, Imparatul Romanilor (Sibiu), Metropol (Cluj) etc.