Din cele prezentate inainte s-a putut vedea cum instaurarea stalinismului in Romania a dus la „inversarea valorilor” in societate. De fapt non-valorile au ajuns sa conduca, iar vechile valori, cu toate calitatile si defectele lor, au fost total negate.
S-a ajuns la un nivel de minciuna atat de „multilateral dezvoltat” incat nici macar domeniul tehnic, care nu se putea dezvolta (si nici chiar functiona) cu date false, nu a mai fost bun de nimic. Singuara alternativa parea pentru multi in acel timp refugiul in religie. Ateismul in general era perceput de societate (cum era de asteptat) ca o anexa a comunismului mincinos.
O reinstalare macar la un nivel minimal a unui grad de decentza in prezentarea fenomenelor naturale a devenit absolut necesara, macar pentru a asigura dezvoltarea industriei grele, „cu pivotul ei…” din lozincile la moda.
Dar daca in domeniul stiintific si tehnic un grad minim de exprimare a realitatii era in mod evident necesar, nu acelasi lucru era evident in domeniul cultural.
1. Religiile in Romania stalinista
Religiile vechi, cu statut definit si bine cunoscut, erau mai usor de manipulat decat cele minoritare. Manipularea acestora s-a facut, evident, prin penetrarea lor informativa de catre securitate. Nu s-a putut face la fel, cu aceeasi usurinta, in cazul religiilor ilegale, care erau considerate cu mult mai „periculoase” din punct de vedere social. Cel putin asa sustineau guvernele comuniste care s-au succedat dupa razboi.
Probabil ca situatia cea mai proasta dintre toate au avut-o reprezentantii bisericii greco-catolice, „cea mai ilegala biserica din RPR”. O serie de episcopi, ca Ioan Suciu, Hossu, si preoti ca I. Chindris au infundat puscariile numai pentru ca erau greco-catolici si nu au acceptat „unirea cu ortodocsii”, care era menita de fapt sa duca la desfiintarea acestui cult in Romania.
Acestia au suferit umilinte si schingiuri greu de imaginat, multe pe modelul „experimentului Pitesti” al lui Nicolschi si Turcanu. In cazul episcopului Suciu se stie ca a fost hranit in inchisoare timp de mai muti ani cu aceeasi fiertura de ovaz, fara nici o variatie, astfel ca mai intai el si-a pierdut vederea si apoi a murit in chinuri.
Ceea ce arata ca noii veniti la putere, comunistii stalinisti, nu numai ca erau violenti si fara scrupule, dar erau si total neinformati. In perioada cand crestinismul era inca interzis in imperiul Roman, unul dintre principalii promotori ai crestinismului, istoricul Tertulian a obsevat pe buna dreptate ca suferinta aplicata crestinilor face sa creasca numarul acestora. Observatia lui ( „Semen est sanguis christianorum”, adica ” sangele crestinilor este [ca o] samantza”), a fost luata in considerare de multi agenti ai puterii atat in imperiul Roman cat si mai tarziu. Dar comunistii nu stiau asta, ca erau pur si simplu criminali inculti!
Spre lauda sa, la vremea lui, imparatul Julianus (Julian Apostatul), a interzis orice act de violenta aplicat crestinilor, starnind din acest motiv (!!) chiar furia acestora. Pe vremea lui, crestinii habotnici (iar pe atunci toti crestinii erau habotnici!) spuneau: „Imparatul Julian ne-a luat pana si posibilitatea de a ne sacrifica pentru Cristos!” Acest lucru, considerat ca o vina suplimentara a „paganului” Julian, a mai prelungit putin agonia imperiului Roman, cum au constatat istoricii.
Comunistii ar fi obtinut un rezultat cu mult mai „bun” in propagarea ateismului lor daca i-ar fi lasat pe crestini la putere, ca pe dobitocul de Justinian Marina, sau de ce nu, pe Teoctist! Dar ei inca nu stiau asta pe atunci.
2. Leninismul si Stalinismul pe post de ateism comunist sau de religie
Cu siguranta ca moartea unora din acesti catolici militanti a fost sarbatorita in cercurile puterii de atunci.
Comunistilor le era foarte frica de unii din ei! De exemplu, episcopul Ioan Suciu avea o priza extraordinara , mai ales la tineretul catolic si ortodox (!), evident, mai ales in timpul comunismului. El era cu mult mai inteligent si educat decat neofitii de azi ai catolicismului, cum ar fi fratii Boila, deveniti catolici numai in inchisori. Dar in comunism se impunea cu siguranta nu numai aceasta lupta fizica impotriva celor care sustineau diverse religii (cu atat mai mult cu cat unele, cum am vazut, erau ilegale) ci si gasirea de urgenta a unui inlocuitor (surogat) de religie. O bucata de vreme groaza fatza de Stalin a inlocuit orice religie. Stalin, in adanca lui intelepciune nefasta, a cultivat „leninism-stalinismul”, ca pe o justificare a puterii sale personale. De fapt de la el a invatat Ceausescu sa „modifice trecutul” prin modificarea pozelor istorice.
Imediat dupa moartea lui Stalin a inceput un proces de schimbare in tara, care in nici un caz nu a fost un proces de „destalinizare”. A fost vorba de punerea treptata pe acelasi piedestal pe care statea inaintre Stalin (si in Romania) pe Gheorghiu-Dej (/luptator/pentru pace si popor/!!!!). Gheorghiu-Dej devenea noul zeu, ca la imparatii Romani!
Insa in alte privinte, ideologii comunisti romani au copiat litera cu litera si cuvant cu cuvant ideologia comunista sovietica, despre care se sustinea ca se bazeaza in primul rand pe ateismul comunist.
3. Ce insemna ateismul comunist?
In principiu nu este nevoie decat de cateva cuvinte pentru a-l descrie. El sustine ca toate religiile de pana acum au dat faliment in explicarea legilor naturii. Partea aceasta este foarte corecta!
Aici insa se termina corectitudinea doctrinei respective!
Chiar in variantele cele mai luminate ale „ateismului comunist”, filosofia pe care se bazeaza, impregnata de expresii mari, ca „realitatea obiectiva, care exista independent de noi, in afara simturilor noastre”
trebuie sa sufere schimbari fundamentale. Intr-un anumit sens, noi nu ne putem desparti de Universul din care facem parte, asa ca palavrageala despre „realitatea obiectiva” trebuie amendata serios.
Noi suntem co-autori ai „realitatilor” pe care le traim. Marii fizicieni de azi nu cred deloc in religiile conventionale. Chiar si cei care sustin ca ei cred in religii, cum ar fi unii oameni de stiinta adevarati dar minoritari (ca fizicianul si matematicianul Polkinghorne si mai ales Francis Collins, autorul celui de-al doilea proiect de descifrare a genomului uman, dupa Craig Venter), nu au absolut nici o tangenta cu credintele naive si total nejustificate (unii spun chiar „agresive”), ca de exemplu in prostia creationismului de toate felurile. Si nici intr-o divinitate care intrervine in cursul lucrurilor din Univers. Desi ei sustin ca sunt religiosi, sensul religiozitatii lor este altul chiar si atunci cand ei sustin unele religii traditionale!
Ba mai mult, multi dintre cei mai buni fizicieni au motive rationale, matematice, sa creada in lucruri cu mult mai fantastice chiar decat existenta zeilor. Cum ar fi in pluralitatea universurilor (sau in Multivers, cum se spune acum), chiar in evolutia Universurilor. Un om de stiinta nu recurge la asemenea ipoteze fantastice decat daca nu mai exista vreo alta cale de a explica Universul!
Dar despre toate acestea si despre altele voi vorbi, intr-un mod cat mai critic posibil, in articolul urmator.
Nu trebuie folosită sintagma „stalinism’, ci „socialism”, denumirea oficială a regimului. Nu credeţi ?
Oameni ca Gordon Brown, Zapatero, Martine Aubry, Walter Steinmayr și alți oameni de stânga din Europa de consideră socialiști și nu cred că au vreo legătură cu Stalin.
Desigur, deranjează când li se reaminteşte de trunchiul comun al lor. În special pe Zapatero.
Nu. Nu cred asta, dle Radick.
Este adevarat insa ca de cele mai multe ori regimurile dictatoriale isi pun etichete care nu nu de-a face cu adevarul istoric.
Acum, cand s-au sarbatorit doua decenii de la prabusirea RDG, toata lumea a vorbit despre falsa eticheta care definea pe atunci acel stat-marioneta. Nu era vorba de fapt nici de o republica si nici de o democratie. Ca sa nu mai vorbim de celalalt stat divizat si azi, Coreea de Nord.
R.P.D. Coreeana nu reprezinta absolut nimic din acest nume. Intreg numele este o minciuna.
Fara nici o discutie noi am avut, ca si RPD Coreeana si ca si RGG, o dictatura de tip stalinist.
Anton Constantinescu
Într-adevăr e deranjantă gogomănia că acești lideri social-democrați europeni ar avea vreo legătură cu stalinismul. Dar am mai auzit această elucubrație și la alți români atinși de provincialism intelectual.