Când ieşi din bucătărie, îmi lipseşti imediat.
Fără tine, parc-aş fi o muscă fără antenă
Bâzâind bezmetică prin casă,
Lovindu-se de toate ferestrele;
Oarbă, în căutarea luminii.
Duminica nu vrei să ieşim la o piţa, la un pahar cu iaurt.
Stăm în balcon şi privim frunzele arbuştilor.
Ne separă de blocul vecin.
Tinerii Taylor au plecat la biserică;
Christopher nu se mai aude plângând.
„Ştii că la Constanţa plouă de-o săptămână şi suflă un vânt…!?
Mă gândeam la copiii ăia cu casa la plajă.
Cred că le ajung stropii săraţi în bucătărie!”
De unde ai puterea să te doară durerile celor din jur?
Dinspre ocean se apropie bâzâind o aeronavă intercontinentală.
„Mai au zece minute bieţii de ei şi scapă de călătoria asta lungă, ucigătoare.”
”Cine, dragă? Nici nu-i cunoști!”
În lumina apusului plângând cu ochi roşii, departe,
Ţi-am făcut o fotografie lângă portocalul pitic.
E bătrân de acum.
În această primăvară nu a mai dat în floare.