Să-mpodobim eşafodul
cu florile reginei, cele mai alese
s-aşternem covoare de scrisori
de la flămânzi şi orbi …
securile s-aştepte blând
pe albe mese
şi invitat în primul rând
un cor de corbi …
Să adunăm mulţimea renegată
la marea sărbătoare
veştile să umble triumfale
bătând la poartă „vinovată” …
Voi suflete uitate!
nemângâiaţii viselor fugare …
Veniţi cât mai aproape!
Şi martorii aleşi veţi fi
tăcerii răzvrătite
ce se-ascute –
de stânca greu urcată
şi-acea fărădelege
ce n-a fost judecată …
Se va însera curând!
şi corbii vor ieşi din rând
să ciugulească mâini pătate
… securile vor fi spălate
şi strânse-n mare grabă
şi mesele însângerate
în veghea lunii vor rămâne
poate
poate …
din ciclul (poeme becartiene)
1 septembrie 2009