In ultimele saptamani, un fapt a devenit tot mai pregnant: exista doua Romanii, care traiesc, pe diferite planuri, in mintile romanilor, in multiple versiuni ale realitatii. Motivul pentru care, dincolo de complexitatea lumii moderne, noi romanii ne complicam si mai mult existenta este ca la debutul deceniului noua al secolului trecut nu am tras linia, pentru a ne numara negii de pe constiinta, a-i localiza si apoi a-i arde.
Sa luam, de exemplu, cazul emisiunii “Realitatea Zilei” de pe Realitatea TV. In prezentarea emisiunii, ni se spune ca “Realitatea Zilei este emisiunea balanţă. Fiecare parte a emisiunii este un taler veritabil”. Sa vedem acum cum stam cu acest taler, reproducand aici cateva dintre burtierele puse de realizator.
Editia din 26 octombrie: “Croitoru lucreaza miercuri” (inducerea in mentalul telespectatorilor a minciunii evidente ca premierul desemnat e un lenes care munceste o singura zi pe saptamana); “Alianta D.A. pe invers” (sens parazit secundar, cu aluzie sexuala); “Pocnind din bici” (se face o aluzie evidenta ca aceia criticati, evident, guvernanti si Basescu, sunt din regnul animal si sunt exact acele cornute din zicatoare, ca mai elegant nu pot sa ma exprim); “Harjoneala de campanie” (inutil sa mai spunem ca imaginile din beta sunt cu Basescu si, evident, aluzia este iarasi una sexuala).
Sa mai luam, la intamplare, inca o editie “Realitatea Zilei”. Cum? Ati spus cea din 29 octombrie? Asa sa fie deci. Burtiere: “Dom’ Profesor, tu esti?” (aluzie la afirmatia, inca neacoperita de probe jurnalistice, ca Profesorul din scrisorile lui Hayssam ar fi Traian Basescu, cel despre care acum se afirma ca ar fi stiut de la bun inceput despre rapirea celor trei jurnalisti romani, Ovidiu Ohanesian, Marie-Jean Ion si Sorin Miscoci, acum cativa ani, in Irak); “Presedintele ataca” (cand esti fortat sa scornesti mereu astfel de mascari, ai momente de pana de inspiratie. Ca acesta, in care se afirma ca Basescu este cel care ataca, in timp ce Coalitia Anti-Basescu il ataca permanent, prin mass-media aservite); “Cu tara la vale” (probabil ca acceptabil pentru acesti oameni ar fi chiar si sa intram in faliment cu tara pana la alegeri, numai sa nu fie reales cel care le sta ca sarea in ochi).
Apar astfel doua Romanii distincte, populate de doua realitati distincte. Una este realitatea lui Basescu si apropiatilor sai politici, cealalta, complet diferita, a adversarilor sai politici. Fiecare tabara beligeranta isi sustine si argumenteaza propriul adevar. Unii, care isi permit obraznicia sa mai si gandeasca, au impresia ca primii sunt ceva mai aproape de adevar. Altii, care si-au infipt pupilele prea adanc in Realitatea TV si Antena 3, si-au format o structura de gandire taman pe dos. Cele doua Romanii sunt azi tot mai ireconciliabile, iar razboiul acesta va continua. Modelul pare a fi, insa adaptat la Romania, cel al campaniei anti-Putin a postului lui Vladimir Gusinski, Ostankino, de la inceputul acestui deceniu.
Voi trece acum la al doilea caz de hiatus. Am participat prin anul 2003 la una dintre dezbaterile tipice de la Grupul pentru Dialog Social. La inceputul fiecareia dintre acestea, invariabil, era condamnata mostenirea PCR-ista si FSN-ista (care domina Romania atunci si gripeaza si azi motoarele sociale in tara). Apoi incepea ciorovaiala intre fostii actori ai vietii publice si politice din anii ’90, situati toti in centrul-dreapta esichierului politic. Acuzele deveneau tot mai dure. Incepeau urletele, insultele, injuriile. Undeva, in birourile guvernamentale, acolitii lui Adrian Nastase isi radeau probabil in barba: “iar se cearta intre ei fraierii astia”.
Astfel de hiatusuri si realitati romanesti paralele exista pe multiple planuri. Unii sustin si acum, in continuare, ca serviciile secrete comuniste patrihoate au fost mana cereasca pentru tara si au aparat-o de invazia capitalistilor corupti si destabilizatori. Altii, din contra, ca au nenorocit Romania, care fara teroarea comunista ar fi trebuit sa fie acum prospera si ferice. Exemplele pot continua cu multe astfel de hiatusuri, tipice intregii lumi moderne.
Revin insa acum la ceea ce am spus la inceputul acestui text: “la debutul deceniului noua al secolului trecut nu am tras linia, pentru a ne numara negii de pe constiinta, a-i localiza si apoi a-i arde”. Atunci cand vom gasi o iesire din tunelul in care am intrat, Romania va fi libera. In viitor.