Un poem, o ilustrată, o simplă monedă ne pot transpune într-un voiaj imaginar în ţara pe care acestea le simbolizează. Expansiunea gastronomică se bucură de un avânt crescendo în ultimii ani reuşind să ofere posibilitatea cuceririi lumii şi prin câteva feluri de mâncare.
Nu mai spunem Japonia, ci Sushi;
Nu mai spunem Italia, ci Pizza,
Nu mai spunem Spania, ci Paella;
Nu mai spunem Germania, ci Bratwurst;
Nu mai spunem Mexico, ci Tortillas;
Nu mai spunem Turcia, ci Donner Kebap sa.
Nu de multe zile am lucrat alaturi de reprezentanta unei firme de desfacere de produse alimentare specifice ţării El Salvador.
Prin intermediul ei am reuşit să descopăr ca un “Tom Degeţel al Americilor” se distinge printr-o bucătărie exotică îmbinată cu elemente spaniole.
Diversitatea, rafineţea câtorva feluri de mâncare sunt cartea de vizită a unei ţări tropicale ospitaliere din America Centrală.
Pupusa reprezintă un fel de placintă individuala umplută cu carne de porc, fasole neagră, legume sa. Aluatul se obţine din faină albă de porumb. Pupusa aparţine indigenilor numiţi Pipiles din San Salvador. Plăcinta obţinută se pregăteşte pe grătar sau la cuptor.
Răspândirea în America de Nord s-a făcut rapid odată cu refugiaţii salvadorieni în perioada războiului civil din anii ’80.
Curtido se defineşte un fel varză murată într-o variantă inedită, în amestec cu morcovi si ceapă. Legumele sunt tăiate foarte fin asemenea unor betigaşe de chibrituri.
Casamiento nu este altceva decât o variantă de orez prăjit cu fasolea neagră, răspândit în ţările latinoamericane şi în Caraibe.
Tamales cucereşte clienţii nu numai prin originalitatea şi diversitatea de reţete, ci şi prin gust, prin metoda de preparare si prin ingredientele folosite. Reţeta de Tamales din El Salvador se descrie printr-un fel de sarmale pregătite in frunze de bananieri. Dată fiind originea mâncării în bazinul Maya (Honduras, Guatemala regiunea sudică a Mexicului (Veracruz, Yucatan, Chiapas) intalnim Tamales si in panusi de porumb (marinate si fierte înainte de pregătire).Umplutura se compune din carne de găină de porc si boabe de porumb.
Parcurgând reţete, bibliografia de specialitate a multor bucătării din regiunea Americii Centrale am cazut într-o categorisire pripită imaginandu-mi că toate bucatele ar avea acelaşi gust din cauza folosirii porumbului şi la preparea deserturilor(Elote), la prepararea alcoolului. In realitate m-am convins că fiecare fel de mancare se identifică prin unicitate si nu intervine nicio monotonie gustativă.
Acelasi fenomen de elaborare culinara apare si in bucataria asiatica unde sosul de soia folosit in unanimitate nu da senzatia ca mancam acelasi lucru. In China vorbim de bucătării distincte: cea cantoneză, cea szechuană etc.
Florile de bananieri prăjite adaugă o notă exotică meniului naţional salvadorian.
Penelope s-a oferit să împărtăşească din măiestria ei culinară si din tehnica preparării felurilor enumerate mai sus.
După experienţa zilei de lucru petrecute împreună am ramas cu senzaţia că prin cele câteva reţete am călătorit puţin într-o lume depărtată, plină de legende şi de tragism ( război civil, erupţii vulcanice, cutremure).