M-au trimis la un institut de reeducare.
Spărsesem un geam.
În loc să mă sinucid
Îmi cerusem scuze.
Aici,
La institutul de reeducare,
Există o secţie specială,
Unde mă obligă să sparg necontenit geamuri;
Geamuri simple,
Vitralii,
Cristale,
Ba chiar şi geamuri „securit”…
Speră, naivii,
Că astfel mă voi sătura să sparg geamuri.
Sau, cel puţin,
Că mă vor convinge
Să mă sinucid după fiecare geam spart.
Deocamdată
Sparg geamuri.
Le urăsc din ce în ce mai mult.
Le sparg şi le înjur
De mama lor de geamuri.
Din întâmplare,
Trăind mereu printre geamuri sparte,
M-am transformat şi eu în sticlă.
Şi, tot spărgând geamuri,
Mi se pare că îmi sparg
Mama
Şi fratele,
Preşedintele
Şi primul ministru al geamurilor.
Într-un târziu,
Încercând să sparg un geam incasabil,
M-am spart
Şi m-am fărâmiţat în cioburi mici.
Bravo, Vlad. Felicitări. Oare omenirea nu este şi ea un geam incasabil, un institut de reeducare, care preferă ca omul să se sinucidă dar să tacă? Sinuciderea este urmată de o înmormântare frumoasă, pentru că respectivul, dupa moartea lui, devine instrumentul celor care au vrut să-l facaă să se sinucidă pentru a le deveni util şi nu un factor deranjant prin cuvinte…SDă ne amintim de tipul criminalului şi de tipul sinucigaşului după teoria lui Cesare Lombroso…Adaug si eu câteva cuvinte in versuri.
PIATRA
Piatra e piatră.
Tare şi seacă.
Vrea lumea toată
Piatră s-o facă.
Piatra e piatră,
Noapte şi zi.
Mâine lumea toată
Piatră va fi.
Blestemul pietrei
Cade-n păcat.
Aştept un vânt
În piatră plecat.
Dar parcă de-o viaţă
Aştept în zadar.
Stau singur ptivind lumea toată:
A fost piatră şi fi-va iar.
Cu prietenie,
Lucian-Zeev Herşcovici
Ecou la poezie si la ecoul ei care se completeaza si ma fac sa intuiesc cat de fragile sunt sufletele barbatilor tari ca piatra, fie ca sparg gramuri, fie nu…
Apropo, venind acasa am intalnit
un geamgiu care mergea impasibil prin ploaie
cu povara lui casanta si anacronica
printre blocurile inzestrate cu ferestre de tip „termopan”,
strigand, ca pe vremuri „Geaamuurilee, geaaamuurilee !” Era o aparitie atat de rara incat mi-a parut rau ca nu sparsesem un geam din acela vechi si adevarat, ca sa-l vad cum scoate diamantul, taie ochiul de geam si-l lipeste cu chit… In maghiara este un dialog-zicala foarte semnificativ „Cum te simti ?” „Precum geamgiul care a tras o tranta!”