Ioana Voicu-Arnăuțoiu a făcut o evocare plină de emoție a grupului de rezistențiRareori mi-a fost dat să asist la un moment atât de emoționant, dar și atât de simplu ca vernisajul expoziției de fotografii și documente dedicate semicentenarului executării grupului de rezistenți anti-comuniști conduși de Toma Arnăuțoiu.
Expoziția, constând din copiile unor fotografii și documente copiate din arhivele Securității puse la dispoziție de CNSAS, a fost deschisă în sala “Irina Nicolau” a Muzeului Țăranului Român.
Fotografiile și documentele au fost adunate în urma unui efort de aproape trei ani de către Ioana Voicu-Arnăuțoiu, fiica lui Toma Arnăuțoiu și a Mariei Plop, ambii capturați de trupele de Securitate în 1958, după nouă ani de rezistență în munți, în județul antebelic Muscel.
Acestea încep în anul 1949, când Toma Arnăuțoiu, ofițer de profesie, și un grup de țărani din Nucșoara, etichetați de statul comunist drept “chiaburi”, se retrag în munți cu arme și muniții, deciși să lupte împotriva unui regim care dorea să le ia avutul și să le distrugă modul de viață.
Ioana Voicu-Arnăuțoiu a descris metamorfoza exprimată de fotografii, de la figurile pline de optimism din 1949, la fotografia lui Toma Arnăuțoiu luată în 1959 după un an de anchetă și după pronunțarea sentinței de condamnare la moarte, o figură de om distrus de un sistem criminal.
Printre documente se găsesc și unele note scrise de mână de rezistenți, care conțin avertismente adresate militarilor din trupele de Securitate, dar și note cu produsele luate de la ciobani, pentru a-i feri pe aceștia de psoibile represalii din partea autorităților.
Rezistenții au fost prinși după nouă ani și doar în urma unei trădări a unui cunoscut din sat. Imaginea Mariei Plop care coboară din peștera unde erau ascunși cu fetița de doi ani în brațe pe scara care constituia singurul mod acces este poate una dintre cele mai sugestive exponate ale expoziției. Acea fetiță este azi inițiatoarea acestei expoziții.
Îngrijorarea Securității a fost evidentă: la un moment dat a fost creat un departament special “Bande” care trebuia să se ocupe cu capturarea “bandiților”. Dar cum spune și Ioan Crăciun, directorul Editurii Ars Docendi care a publicat cartea Ioanei Voicu-Arnăuțoiu, cum putea fi “bandit” un om care-și apăra avutul de tâlharii comuniști și mai și scria poezii, găsite pe bilete lăsate în atenția securiștilor?
Șaisprezece rezistenți anticomuniști au fost condamnați la moasrte și executați în noaptea de 18 – 19 iulie 1959 la Jilava, iar alți circa 100 de săteni au fost condmanați la termene de închisoare, multora confiscându-li-se averea.
Azi, unii dintre ei și-au recuperat avutul abuziv cinfiscat, dar casa familiei Arnăuțoiu este în continuare sediul poliției din Nucșoara, ceea ce spune multe despre relația ambiguă dintre prezentul presupus democrat și trecutul totalitar.
Efortul Ioanei Voicu-Arnăuțoiu, care a fost dată la orfelinat (mama ei Maria Plop a fost condamnată la închisoare pe viață și a murit patru ani mai târziu) și nu a aflat până la vârsta de 30 de ani de adevărata ei identitate, este unul imprsionant: a consultat zeci de mii de pagini din documentele secrete ale Securității.
În capturarea membrilor grupului Arnăuțoiu un rol important l-a jucat un tânăr căpitan de Securitate pe nume Nicolae Pleșiță. Ulterior ajuns general, el a fost unul dintre principalii executanți ai politicii represive a regimului Ceaușescu, iar după 1989 a rămas un comunist înrăit, fără a arăta nici ce mai mică remușcare pentru cariera sa de torționar. A murit recent, pe 28 septembrie, aparent într-un sanatoriu al Serviciului Român de Informații la vârsta de 80 de ani.
Pe un bilet al rezistenților din grupul Arnăuțoiu scria: “Persecutații de azi vor fi judecătorii de mâine”. Dar faptul că un criminal precum Nicolae Pleșiță a murit în patul său arată că năzuința rezistenților anticomuniști de acum 50 – 60 de ani nu s-a împlinit și nu se va mai împlini niciodată.
Dincolo de proza inaripata pe care o produceti, stimate domnule Clej, nu ne spuneti nimic despre afilierea legionara a „eroilor” din munti. Tocmai dumneavoastra, atit de vocal in chestia Holocaustului…
Domnule sau doamnă „constantin”,
V-aș fi spus dacă știam de așa ceva. Ceea ce știu este că Toma Arnăuțoiu – liderul grupului din Muscel – a fost membru al PNȚ și ofițer de cavalerie, iar Mișcarea legionară a fost desființată în 1941 când el avea 20 de ani.
Este adevărat că o bună parte dintre rezistenți au fost legionari, dar acest lucru nu se aplică grupului Arnăuțoiu. Asta era de fapt una dintre tacticile Securității și ale partidului comunist, de a-i califica pe rezistenți drept bandiți, legionari și infractori de drept comun, uitând că de fapt recuperase o bună parte dintre aceste categorii în PMR.
Este trist că adoptați limbajul comuniștilor (anticomunist = fascist/legionar) și mai amestecați și Holocaustul aici. Faceți o afirmație pe care nici Securitatea, nici „justiția” comunistă a vremii n-a făcut-o (și dacă era adevărat fiți sigur că o făceau).
Mă întreb dacă în cazul dumneavoastră e vorba de ignoranță sau de rea-credință (sau amândouă)?
Domnule sau doamnă care vă ascundeți cu lașitate sub aliasul „constantin”,
Eu pot să vă spun că ați căzut cu brio la examenul bunei credințe. După ce ați dat-o în bară cu „legionarismul” grupului Arnăuțoiu, ați mutat discuția la rezistența anticomunistă în general.
Eu m-am referit EXCLUSIV la grupul Arnăuțoiu ți pentru că sunteți de rea credință și puneți la îndoială afirmația că nu a fost legionar, vă recomand să citiți acest articol scris de fiica sa http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=10655 care este o persoană de o integritate ce nu poate fi pusă la îndoială.
Sunteți din aceeași categorie de feseniști care îl acuzau în 1990 pe Ticu Dumitrescu (născut în 1928) că fusese legionar. Mai rău, faceți parte din aceeași categorie ca torționarul Nicolae Pleșiță care declara cu seninătate într-un interviu televizat că Toma Arnăuțoiu fusese condamnat ca delincvent de drept comun. Ceea era complet fals, întrucât fusese condamnat în temeiul articolelor 207-209 Cod penal „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”.
Toate acestea mă fac să afirm că nu aveți nimic în comun cu democrația pe care o invocați, ci sunteți o portavoce a rămășișelor staliniste din România.
Eu nu am nimic să-mi reporoșez, fiind la fel de intransigent când e vorba de manifestări ale comunismului ca și atunci când e vorba de manifestări ale fascismului. Articolele mele stau dovadă, iar intervenția dumneavoastră, repet, sub acoperirea lașă a anonimatului, nu este decât o mârșăvie.
Cred ca ati cazut la examenul bunei credinte, domnule Clej. Daca nu Arnautoiu, cum pretindenti si nu pot verifica acum, majoritatea celor „din munti”, mitizati astazi (si de dumneavoastra) tocmai pentru a inventa o „rezistenta” anticomunista, s-au declarat legionari si au provenit din cuiburi legionare. Destui dintre ei au ucis si dupa 1948 oameni nevinovati, nu putini evrei din tirgurile si satele apropiate „cantonamentelor”. Sofismul ca Miscarea a fost dizolvata de Maresal in 1941 ma convinge definitiv asupra mijloacelor cu care ii manipulati (cu un patetism demn de o cauza mai buna) pe nestiutori. Dar n-o faceti, va rog, in numele valorilor democratice! O spun, desi stiu ca o veti face in continuare…
Inainte de a va ceda definitiv ultimul cuvint, indraznesc sa vi-l reamintesc pe „eroul” Horatiu Comaniciu, legionarul pus sa infiltreze cu camarazi PNT-ul, si inca si faptele de arme ale Sumanelor Negre. Macar Muzeul de la Sighet nu se joaca de-a democratia:pe legionari ii numeste ca atare, chiar daca in cod pozitiv. Sper dealtfel sa va pierdeti treptat cititorii creduli, asa cum de azi inainte m-ati pierdut si pe mine!
Reaua credință a acestei persoane care se ascunde cu lașitate sub pseudonimul „constantin” este patentă: în lipsă de orice argumente cu privire la subiectul acestui articol, vorbește despre orice numai despre Toma Arnăuțoiu nu.
Pentru că domnule sau doamnă „Pleșiță” (aveți aceeași mentalitate), nici măcar Securitatea nu afirmă ceea ce insinuați fără temei: că Toma Arnăuțoiu ar fi avut vreo legătură cu legionarii. Ar fi bine, dacă aveți vreun dram de decență, să vă cereți scuze pentru nerușinarea cu care ați făcut aici insinuări fără temei.
Tonalitatea isterica a finalului dumneavoastra va tradeaza lipsa de argumente si fariseismul indemnului la regasirea memoriei istorice colective. Va doriti de fapt o memorie trunchiata, inecata in emotii, utila politic si pe termen scurt. Ati ramas in anii ’90 si nu sinteti in stare/nu vreti sa-i depasiti. In ciuda internetului, sinteti deja de moda veche, domnule Clej.
Persoana de rea credință care se ascunde sub alisul „constantin” are un tupeu nelimitat.
Nereușind să-și probeze acizația calomniatoare că Toma Arnăuțoiu – subiectul acestui articol, nu mișcarea de rezistență – ar fi avut legături cu mișcarea legionară – continuă cu calomniile. Atâta știe, atâta scrie. Jalnic.
Iar dacă eu am rămas la anii 90 (o calomnie dezgustătoare) dumneavoastră nestimată imagine virtuală care vă ascundeți cu lașitate sub anonimat ați rămas la anii 50, acceptând fără crâcnire varianta mincinoasă a recent decedatului torționar comunist Nicolae Pleșiță.
Felicitari Domnule Petru Clej
pentru acest articol care ne aduce mai aproape, unul din cele mai elocvente exemple ale rezistentei anticomuniste. Din pacate, eforturile celui care a fost Toma Arnautoiu, ar fi fost prea putin conuscute fara eforturile si straduinta Doamnei Ioana Voicu Arnautoiu, fiica lui, care in cautarea biografiei proprii si a fostilor parinti ne-a putut reda un fapt de istorie.
Dincolo de relevanta istorica a rezistentei lui Toma Arnautoiu si a sotiei lui, povestea Doamnei Ioana Voicu Arnautoiu este absolut tulburatoare: sa-ti cunosti adevarata identitate doar la 30 de ani si sa ramai in continuare un om cu o seninatate si o bunatare, rar intalnite, asta spune multe despre notiunea de OM. Poate, comentariul meu pare patetic, dar cunoscad povestea direct e dificil sa analizez la rece, asa cum reusiti dvs la nivelul jurnalismului de buna calitate.
Persoana cu numele de Constantin,
nu stiu daca esti femeie sau barbat, orice ai fi, imagineaza-ti o mama careia securitatea i-a smuls copilul din brate, intrata in puscarie fara sa mai poata stii vreodata ca fiica ei, a crescut si a fost educata frumos de o familie care a adoptat-o,ca a devenit o violonista de valoare si a ramas un om al principiilor.
Mergeti la concertele Doamnei Ioana Voicu, poate macar o parte din rautatea pe care o exprimati se va mai atenua
Miscarea Nationala de Rezistenta Armata Anticomunista a fost compusa in proportie de 70% de legionari .Ion Gavrila – Ogoranu ,voievodul Muntilor Fagaras a fost legionar si pina la moarte a sustinut aceasta .Vrem nu vrem ,ne place nu ne place ,asta a fost .
Domnule Mercea Gheorghe alias Sandu Anton alias Bradean Ilie alias Adolf alias Bogdan Florea, or fi fost rezistentii legionari in proportie de 70% dar asta nu mai inseamna azi nimic. Legionarii au fost, ca si comunistii, inamici ai democratiei si apartin, ca si comunistii, lazii de gunoi a istoriei.