Sloganul electoral, prezidenţial şi plenipotenţiar, al d-lui Crin Antonescu evocă din răsputeri „bunul simţ”. Ca să nu rămînă cumva repetent anul acesta, dl. Traian Băsescu a tras cu ochiul la sloganul precedentului şi s-a fixat pe aproape aceeaşi formulă.
Cum „bunul simţ”, în viziunea optimistă a lui Descartes, este împărţit democratic la toată lumea, n-aş fi de acord cu afirmaţia că dl. Băsescu ar fi plagiat sloganul celui dintîi şi nici nu m-ar mira să ne trezim cu o explozie de „bun simţ” la toţi candidaţii rămaşi în cursa prezidenţială, de la d-nii Mircea Geoană şi Sorin Oprescu la, Doamne iartă!, europarlamentarii Vadim Tudor şi Gigi Becali, că nu putem şti ce operaţii pe mintea goală le-o fi făcut cucoana Europă, perversă cum prea bine o ştim! Dacă, pe fondul crizei economice în creştere galopantă, cuplată cu una politică sosită pe nemestecate, n-ar fi mai degrabă de plîns, am putea chiar rîde în hohote. Sau, în postură de psihanalişti amatori, am conchide că fiecare evocă exact ceea ce-i lipseşte! Precum, un fost premier băştinaş evocînd la rîndu-i număratul unor produse aviare.
„Bun simţ”? Da, dar cu o formulă împrumutată ad hoc din titlul unei admirabile cărţi a lui Al. Paleologu, „bunul simţ ca paradox”! Pentru că despre ce bun simţ ar putea fi vorba în cazul unor politruci care, în abia douăzeci de ani, au transformat democraţia într-o farsă, pluralismul politic într-o glumă proastă şi statul de drept într-o fantomă, pe deasupra şi aceea rătăcită într-o ceaţă foarte deasă? Despre „bun simţ” o fi vorba cînd faci cu forcepsul două majorităţi la rînd şi apoi faci tot ce e posibil ca să le şi spargi, pe principiul „eu te-am făcut, eu te omor”? „Bun simţ” o fi să nu recunoşti propunerea de premier a unei majorităţi calificate şi să desemnezi unul de paie, despre care ştii sigur că nu va trece testul parlamentar, doar din obscure şi mă tem că prost făcute calcule electorale? Probabil tot de „bun simţ” o fi vorba să trimiţi un fel de capră vorbitoare, măcar în materie de pregătire bancară, în post de vicepreşedinte la „Banca Naţională” în locul unui expert care, iată, chiar din acest motiv!, se întoarce în postură de premier închipuit! Şi, desigur, numai o dezlănţuire incredibilă de „bun simţ” trebuie să fi bîntuit pe cineva sosit la Biroul Electoral Central în numele „schimbării”, însă însoţit de d-nii Marean Vanghelie şi Ion Iliescu, de la cel urmă, „catindatul” preluînd şi ştafeta, dacă nu cumva chiar torţa olimpică, dacă tot a funcţionat într-o zi mohorîtă de miercuri formula anilor 90 „Iliescu apare/ Soarele răsare”! Iar să părăseşti Primăria Capitalei visînd cu ochii larg deschişi la Palatul Cotroceni este, de asemenea, o incomensurabilă probă de „bun simţ”, însă una cu vechi tradiţii devreme ce a fost inaugurată încă de dl. Victor Ciorbea, care a zburat spre Palatul Victoria şi continuată de dl. Traian Băsescu, „alfa şi omega,/începutul şi sfîrşitul,/ cel dintîi şi cel din urmă”, după Scriptura fanilor dumisale, care s-a cazat acum cinci ani la Cotrocenii cu pricina. Şi de ce arătare, chiar epifanie, de „bun simţ” ai parte cînd se adună zi de zi, prin platouri, trei-patru politruci, însoţiţi de vreo doi jurnalişti cu simţul răspunderii şi-o moderatoare complexată, ca să răscolească rahatul pe care tot ei, în marele lor „bun simţ”, l-au slobozit peste patrie! Aşa, ca în precampanie, nu? Şi, Doamne iartă, dar mai vine şi campania! Noroc cu CNA-ul care mai pune oleacă de botniţă, o zăbală şi nişte hăţuri dezlănţuirii fulminante de „bun simţ”!
Vreme de vreo 20 de ani, eminenţii noştri politruci, care au „venit dintre noi şi pentru noi”, ne-au potopit cu o „linişte” însoţită de bîte minereşti, ne-au reamintit că „cheia e la tine!”, ne-au urat, chiar dacă apoi n-au mai făcut nimic în privinţa asta, „să trăim bine”, ne-au servit tot felul de minuni şi miracole pe post de mărgeluţe electorale colorate, de parcă am fi răsărit fin jungla unei insuliţe exotice. Apoi, totul s-a prăbuşit în neant şi uitare, ei şi-au văzut de treaba lor – adică de jocurile politice de doi bani snopul, de căpătuiala uşoară a lor şi a clientelelor lor, fără să-şi uite beizadelele şi beizadicile, care ajunse în case peste puterea de cumpărare, care la studii peste mări şi ţări, care ditai europarlamentari şi europarlamentarese. De bună seamă, aceşti politruci „au sosit dintre noi şi pentru noi”, că doar nu-s apăruţi prin generaţie spontanee, au avut parte de toată „liniştea” posibilă, că sîntem oameni politicoşi şi nu i-am deranjat o iota, şi nimeni n-ar putea spune că nu s-au străduit din răsputeri „să trăiască bine”! Ceea ce le-a şi reuşit de minune! Sigur, pe ruinele ţării, pe suferinţa noastră comună, dar nu e loc de plîns, că doar noi i-am legitimat şi răslegitimat în nu mai ştiu cîte rînduri de „alegeri libere şi corecte”.
Acum, s-au hotărît să ne confişte şi „bunul simţ”. Nu-i mare pagubă – în fond au avut grijă să-l asasineze în prealabil! Ai naibii bandiţi, au avut pînă şi prealabilul la îndemînă!
Interesant! Intre momentul scrierii acestui articol si anuntarea oficiala a campaniei electorale, dl. Basescu a avut vreme sa-si schimbe sloganul electoral. Nu stiu daca pentru a nu fi acuzat de plagiat de dl. Antonescu sau pentru ca si-a dat seama de enormitatea celui dintii slogan. Oricum, acest fapt trebuia semnalat!
Liviu, textul tau e bun. Felicitari! Ma tem ca poza ii face reclama taman lui Basescu, campionul „bunului simtz” original… Am vazut emisiunea Cristinei Topescu, in care a explicat el in direct cum devine treaba cu sloganul bunului simtz. Bunul simtz pe intelesul tuturor… Ne indemna la bun simtz, pe totzi. Acu’, dupa ce am trait bine – la indemnul trecutului sau slogan electoral – trebuie sa ne stergem frumos la gura, sa ne spalam pe maini, sa fim cumintzi, sa avem bun simtz si sa-l votam tot pe el!
Flory Balanescu
Desi, probabil, selectata de el insusi pentru campanie, inainte de a-si schimba sloganul copiat dupa cel al d-lui Antonescu, nu am senzatia ca poza ar fi chiar flatanta! De altfel, nici un aparat foto n-ar putea face minuni – poate photoshopul…
Mai interesant este ca felul in care arata si se manifesta nu l-a impiedicat deloc sa aiba atita popularitate, si nu doar printre oamenii mai simpli – pe care i-am putea suspecta de frustrari de-a dreptul ancestrale -, dar ce explicatie sa gasim pentru intelectuali? Cred ca Photoshopul scoate petele de pe poza, dar nu piticii de pe creier, ca sa fac si o gluma…
Flori Balanescu
Daca ii ascult pe vecinii mei de bloc, oameni simpli, la locul lor, popularitatea nu se manifesta exclusiv in sens pozitiv! Si, din cite imi amintesc, o parte macar dintre ei l-au votat acum cinci ani. Cit ii priveste pe intelectuali, nu cred ca merge o singura explicatie, ci mai multe – la unii e mecanismul „scepticul si barbarul” si chiar nostalgia pentru mirlania frust exprimata, la altii e obiceiul inchinarii la domn, in sfirsit, n-as lasa deoparte nici interesele, ca si intelectualii „e oameni si trebuie sa manince si gura lor ceva”! Si cine stie, poate ca altii cred intr-un fel de teologie negativa si se gindesc ca raul trebuie consumat pina la capat, ca sa vina izbavirea!
De o vreme, printre ‘comentarii’ apare o invitatie sa ne alaturam „Partidului Romanilor de Bun Simt” (PRBS). Ca or fi vreo 100, ba chiar 500… Si stau si ma intreb: unde i-or fi gasit, frate? Romani? De bun simt? Membri de partid?
Iata ca Basescu nu se inspira neaparat de la Crin. Poate si libreralul o fi „plagiat” pe altii…
Dar Romania e o tara a celor care au simtul bun. E plina de lupi. 🙂 Ce simt bun au lupii !!! Simt „hrana” de la orice distanta.
Lupii senatori au cel mai bun simt. Ei simt pina si impotenta Justitiei si a Politiei si-si bat bine joc de aia care i-au ales. Ce nesimtiti, sa fie lupi care au asa bun simt.:-)
Este evident ca romanii sint si ei o turma care nu aleg seful ca sint morti de iubire fata de el cit mor sa schimbe „raul”. Dar or sa primeasca ceva la fel daca nu si mai rau pentru-ca in Romania toti sint la fel si cind sint un pic disperati chiar se unesc intre ei. Soarecele si pisica se pupa frantuzeste pina cind le e scirba si lor de ei insisi. 🙂
O tara a traiului decent pentru majoritatea populatiei asta sa vrea nu…demagogie de adormit …”entelectualii” imbuibati.
Furata sau nu si crinul se va transforma in buruiana dupa primul bilant.
Dan Pohic
Cind vorbiti de intelectuali imbuibati, banuiesc ca va referiti la cei de partid si de stat, oricum din clientela politica, pentru ca, in materie de intelectuali, eunintionesc mai degraba persoane ce par sa fi adoptat o conduita cumva monahala! Nu neaparat prin propria lor vointa, desigur!
Se intimpla ca, fara a fi un fan al lui Basescu, sa fiu hotarit sa ii dau votul. Asa ca incerc sa imi dau seama cam in ce categorie (din cele enumerate de Liviu) m-as incadra.
Sa am oare nostalgia mirlaniei? E posibil sa ai „nostalgie”, atunci cind mirlania este la ea acasa in Romania? Cind se lafaie pe ecrane, cind o vezi in Parlament, cind o citesti in ziare, cind o intilnesti pe strada si la lucru/scoala?
Dar poate ca am „exercitiul inchinarii la domn”? M-oi fi simtit eu singur si batut de soarta departe de tara si m-am intors, intr-un final, sa am un alde Iliescu, un alde Basescu… de ce nu, un alde Antonescu? Poate tocmai de aceea sunt monarhist, eh? Ce tatuc mai bun, in lisa de un politruc, decit un rege?
Dar oare „gura mea nu trebuie si ea sa manince ceva” – orice, ca oameni e si eu? Sigur, poate si in cazul meu „interesul poarta fesul”. Cum, nu imi „iese” nimic? Atunci e clar: sunt prost! Cum poti sustine pe cineva fara a iesi ceva, o sinecura, niste bani..?
Sau poate sunt sub mecanismul „scepticul si barbarul”? Ma indoiesc de toti ceilalti si prefer „barbarul” Mai stii? Atunci sunt tot prost, ca ma indoiesc de ceea ce, evident pt toata lumea… „buna”, ar fi de preferat. Un democrat care e cam ‘liberal’ 9zice Dinu), sau poate un liberal care e cam ‘socialist’ (zice Iliescu)… Un om de „bun simt” care il declara pe Oprescu tot un exemplar de „om de bun simt”…
Sau poate, Flori draga, am si eu „pitici pe creier”? Eu si o parte din intelecttuali (desi nu ma afirm deloc a fi unul) nu reusim sa ne ridicam la „inaltimea” intelectualilor „de bun simt”. Cum ziceam: suntem noi, asa, mai timpitei. Sau avem interese, sau ne place sa ne tirim la picioarele unui „domn”… E de neinteles, nu-i asa? Mai-mai sa imi fac prietenii sa exclame: saracul Nick, cind s-a prostit in halul asta?…
Domnule Antonesei,
Bineinteles vorbeam de Ungureni si tot felul de Vadimi deghizati. 🙂
Sincer sincer sincer, citesc presa romaneasca pe Interned de un an de zile si e plina de demagogie manipulativa a maselor de jos. Inteleg, ratingul e sfint insa impresia mea dupa un an de citit tot felul de ziare e:
ZECE CU MAPA UNUL CU SAPA sau…
ZECE CU DEMAGOGIA UNUL CU ENERGIA..
Romania e o tara de Catavenci si e ingrozitor de trist. De pe urma acestui fapt trag foloasele doar …strainii. Nimeni nu face ceva serios si pentru romani. Basesti, Geoane, Nastasi, Iliesti, toti sint niste modesti politicieni care inoata si ei cum le dicteaza simtul. Trist.