ACUM.TV

Așa contribuie Bucureștiul la combaterea încălzirii globale

De fiecare dată când revin în București – cam la două-trei luni în medie – mi se pare că orașul arată tot mai rău.

Începând cu aerogara Băneasa, care seamănă cu o autogară de oraș de provincie. Înțeleg că e vorba de aeroportul de unde pleacă și vin zbouri ale liniilor “ieftine”, dar numărul pasagerilor o sporit considerabil în ultimii ani și deci și veniturile încasate, ceea ce ar impune investiții în dezvoltarea acestui hangar.

La urma urmei, când am zburat de la Luton, un oraș la nord de Londra, am trecut tot printr-un aeroport folosit de aceste linii, dar n-am întâlnit acolo mizeria de la Băneasa.

Banda transportoare – una singură – este minusculă, iar sutele de pasageri (când sosesc mai multe avioane odată) care se înghesuie în jurul ei de abia au acces să-și ia bagajul.

La ieșire te așteaptă aceeași șoferi de taxi grețoși („Taxi domnu’?”) de care n-ai loc să treci. În mod intenționat nu iau taxiul de la aeroport, întâi că nu-i suport pe șoferi și în al doilea rând pentru că nu am încredere în tarifele practicate de ei.

Când ieși din aeroport și o iei pe Șoseaua București – Ploiești spre stația de tramvai (cea de autobuz a fost suspendată temporar datorită lucrărilor la stradă) trotuarul este desfundat datorită săpăturilor ce se fac și pietonii trebuie să o ia cu bagaje cu tot pe partea carosabilă, expunându-se unor pericole destul de mari și încetinind circulația, care și așa este extrem de congestionată în acel loc.

Nu e de altfel singura cale de acces public desfundată, căci Bucureștiul e plin de lucrări. Companiile care fac lucrările și edilii se interesează doar de activitatea de reparații, nu și de cetățenii obligați să umble vara prin praf și toamna prin glod, riscându-și pe deasupra și securitatea.

Ajung la stația de tramvai (capătul liniei 5) unde mă întâmpină o încăierare de câini, unii vagabonzi, alții de la bodega din stație. Se apropie o mașină, iar șoferul îmi spune: “Băiatu’, dacă mergi în centru te duc pentru 30 de lei”.

“Circulați vă rog,” îi răspund. “Circul, da’ nu vrei să te duc pentru 30 de lei?”, insistă individul.

“Nu aveți licență pentru așa ceva și dacă nu încetați mă adresez polițistului din intersecție”. S-a îndepărtat, iar eu m-am suit în tramvai care a luat-o hurducăindu-se pe șinele (îngropate) spre centru.

La intersecția Ștefan Cel Mare – Lizeanu am avut surpriza ca tramvaiul să o ia la stânga, deoarece mergea numai până la Obor.

Nu era mai civilizat ca la ieșire din aeroport sau în stații să fie plasat un anunț: “Atenție, stația pentru linia 301 de autobuz a fost desființată, iar linia 5 de tramvai merge numai până la Piața Obor”?

M-am dat jos și am luat-o pe strada Viitor spre Piața Gemeni. Aspectul străzii – aș spune destul de reprezentativă pentru București – este lamentabil. Cu excepția a câtorva clădiri noi și a unor renovate, marea majoritate sunt de fapt niște cocioabe care parcă stau să se prăbușească.

Din loc în loc dai peste un teren viran, unde cresc adevărate micropăduri – contribuția Capitalei României la combaterea încălzirii globale… Cel puțin așa se acoperă gunoaiele aruncate aici.

Este adevărat că România este în recesiune, că e multă sărăcie și asta se reflectă și asupra Capitalei. Da, dar Bucureștiul a cunoscut până în 2008 un boom economic, cu investiții străine importante și o creștere masivă a prețurilor în sectorul imobiliar. Toate acestea s-au repercutat pozitiv și în bugetul de stat și cele locale. Ce-au făcut pe atunci cârmuitorii cu acești bani?

Dacă Bucureștiul te agresează încă de la sosire cu astfel de rele obiceiuri, mizerie și pericole, atunci nu e de mirare că mulți investitori străini își iau catrafusele și pleacă. Pentru că, la drept vorbind, Capitala României – stat membru al Uniunii Europene – nu se deosebește la ora actuală prea mult de unele orașe ale lumii a treia.

Acest articol a fost publicat duminică, 18 octombrie 2009 la rubrica Mr. Hyde Park FORUM.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.