Recent scriitorul și fostul disident anticomunist Paul Goma a lansat un atac împotriva Hertei Muller, scriitoarea germană de origine română laureată recent cu Premiul Nobel pentru literatură http://www.badin.ro/2009/10/paul-goma-versus-herta-muller.html. Distinsul intelectual timșorean Victor Neumann a răspuns invitației revistei ACUM de a comenta articolul lui Paul Goma.
Eu traiesc in Timisoara, cunosc evolutia demografica si culturala a orasului, fosta si actuala societate civila, fosta si actuala intelligentsie, am si scris despre oras si regiune destul de multe studii si, recent, am publicat o carte: \”Identitate si Cultura. Studii privind istoria Banatului\”, Editura Academiei Romane, 2009. In aceasta carte, pe care am coordonat-o, sint publicate doua studii care abordeaza tema \”Aktionsgruppe Banat\” si altele ce abordeaza teme privind romanii, svabii, evreii, maghiarii sau sirbii din regiune. Herta Mueller nu a facut parte din amintitul grup. A fost insa inrudita cu el, prin faptul ca s-a asociat cu unii dintre fostii lui membrii in cadrul Cenaclului literar Adam Mueller Guttenbrunn.
In primul rind, problema este mult mai profunda decit transpare din articolul invocat si aceasta se refera la cultura romana in ansamblul sau, la identitatea Romaniei si a locuitorilor sai, la istoria si politicile sale identitare, la intelesul pe care oficialitatile din 1859 si pina astazi il acorda minoritatilor de tot felul, la categorisirea irelevanta si vetusta a apartenentei cetatenilor unui stat in functie de nume, etnie, limba, religie, etc. Cultura politica si juridica, multumita careia romanii si-au format gindirea, ideea despre identitatea nationala, reflexele mentale, trebuie reformata astfel incit reactiile de genul aceleia ce mi-ati trimis-o sa poata fi discutate linistit, fara patima. Prin reconceptuializarea notiunilor cheie precum \”neam\”, \”popor\”, \”natiune\”, \”minoritar\”, \”strain\”, reforma va trimite mai ales la integrarea si nu la excluderea persoanelor care indica diferente lingvistice, culturale, sociale, religioase, etc.
De ce spun aceasta?
Ideea legata de faptul ca Herta Muller a fost disidenta in numele Romaniei, in nume propriu, reprezentanta a unei comunitati lingvistice ori a unui grup cultural, poate fi dezbatuta.
Ceea ce stiu este ca scrisese in limba germana intr-un oras care avea multi vorbitori de germana si cititori de texte scrise in germana. Nu stiu citi scriitori de limba romana au fost influentati de HM ori de grupul amintit, dar stiu ca au fost citiva. Ceea ce stiu este ca locuitorii de nivel mediu, cei ce populau Timisoara anilor ’70-’80 ai secolului trecut, cunosteau doua sau mai multe limbi regionale, intre care romana, germana si maghiara erau adesea auzite pe strada, in tramvai, la teatru (sint 3 teatre, in 3 limbi, care functioneaza si astazi in Timisoara), la Uniunea Scriitorilor, in asociatiile culturale, in institutiile de invatamint (si astazi sint scoli si licee care functioneaza in limbile romana, germana, maghiara, sirba), in fabrici.
Era traditia, pe care, iata, multumita Hertei Muller si Nobelului ce l-a luat, Timisoara si Banatul o va putea rediscuta si revalorifica mai usor si mai credibil pentru toata lumea. A fost aici un potential pe care Romania nu a stiut sa-l exploateze in beneficiul integrarii propriei diversitati si al integrarii in cultura europeana. Am scris de ani de zile despre acest aspect si nu am fost indeajuns crezut de mass media centrala. In sfirsit, joi, in 22 octombrie a.c. 2009, voi avea o prima dezbatere la Bucuresti – in cadrul Academiei Romane – despre istoria si culturile Banatului.
Un realizator de emisiune din cadrul unui post comercial foarte cunoscut mi-a relatat ca o invitase la o emisiune pe Herta Muller. Mi-au ramas in memorie cuvintele prin care a descris tema, respectiv, cele ce indicau vetustetea conceptului de roman. Citez din memorie: \”am chemat-o pe banateanca voastra in studio, pe Herta Mueller. Dar, stii, nu am ratting cu ea. Romanii nu vor sa auda de \”Mulleri\”. Acelasi realizator, in alta ocazie, mi se adresase astfel: \”Batrine, te invit in studio, dar nu imi vorbesti despre Banat si despre Timisoara\”. Acest mod de a gindi se regaseste, din pacate, la foarte multi intelectuali, inclusiv la aceia ce au devenit, cu voia lor sau nu, liderii de opinie ai Romaniei de astazi.
Cit despre articolul lui Goma, el porneste de la constatarea ca e vorba de un nume neromanesc, ca a scris in limba germana, ca istoria Hertei Muller ar fi ceva particular. Cred ca se cuvin multe nuantari, iar cea dintii am aratat-o mai sus.
Apoi, putem discuta si intelege de ce cele doua disidente – de limba germana si de limba romana – nu s-au interferat (ele simbolizind acelasi fenomen politic romanesc), nu au conlucrat in beneficiul formarii unei alternative de gindire la dictatura comunista din Romania, la ideologia si dictatura lui Ceausescu. Inteleg, pentru Goma e frustrant ca a existat cineva care si-a facut mult mai bine si mai credibil cunoscuta tragedia traita in Romania. Tragedia comunista e privita si astazi foarte diferit de cetatenii Romaniei si aceasta pentru ca exista numeroase concepte si limbaje social-politice paralele. Herta Mueller a fost cetatean roman, s-a identificat cu lumea de aici cit timp a trait aici si a scris precum un scriitor liber despre o problema grava a Romaniei. Limba in care a scris a fost/este doar un mijloc de comunicare si nu trebuie vazuta mai mult decit atit. Numele ei de rezonanta germana nu trebuie sa ne impiedice niciodata sa o privim drept o romanca. In fine, cred ca acum va trebui sa admitem ca integrarea diversitatii in cultura si politica statal-administrativa a Romaniei este de mult o necesitate. Nu doar Banatul, ci si Romania in ansamblul ei, are influente diverse, radacini multiple, istorii interferente. Prin urmare, are o bogatie multiculturala pe care va fi de dorit sa invete sa o gestioneze. E rindul intelligentisei romane si al clasei politice romanesti sa faca acest urias pas inainte – in conditii de libertate – pentru tara si in numele unui patriotism ce va trebui consfintit prin Consitutie.
M-as fi asteptat mai degraba la punerea in discutie a „acuzatiilor” propriu-zise ale lui Paul Goma adresate Hertei Muller, pe care „le-a lansat in atacul sau”, eventual combaterea lor, daca tot au fost contrapusi in articol, si nu doar afirmatii razlete despre Romania si romani in spiritul corectitudinii politice.
Cu parere de rau, n-am citit nimic din Herta Muller, de aceea nu voi risca sa stabilesc cine dintre ei e mai credibil, mai talentat sau mai european.
Un text, o opinie – o voce placuta!
Frumos!
Multumiri! – Danke! – Koeszoenet! – domnule Neumann!
Felicitari, d-le Neumann. Sper ca din ce in ce mai multi oameni se gandesc la fel. Oricum, in cateva decenii in toata Europa, ca si la noi in Romania, vor mai aparea minoritati fata de cele care (mai)suntem istoriceste acuma. Pacat ca majoritatile si minoritatile din tara noastra nu au avut sansa pana acum sa se invete unul cu altul. (Ma gandesc ca secuimea, minoritate maghiara, de care si eu apartin, are sanse sa se inteleaga cu vecinii romani in engleza mai degraba decat in romaneste – sau, prin absurd – in ungureste…)
Si totusi, in ancheta sociala recent publicata de Acum (si realizata pe criterii stiintifice) rezulta in mod neasteptat ca de fapt exista o acceptare aproape ideala a minoritatilor in Romania, si chiar a strainilor DACA SUNT DIN VEST. Ungurii sunt chiar minoritatea cea mai pozitiv privita de romani!
Atata doar ca daca vine vorba de autonomia secuiasca, li se da peste mana si li se spune mustrator: „ez mar nem szabad”! (asta nu-i voie!)
Dar nici pe departe nu se pot compara cu rromii sau, doamne fereste, cu homosexualii, chiar daca acestia din urma sunt in realitate fiii si fiicele lor!
Marturisesc ca eu personal nu am trait niciodata un refuz suparator sau total din partea majoritatii romanesti. Am trait insa toata viata cu un control intern sever privind orice manifestare ca minoritar! Dupa ce mi s-a intamplat de cateva ori ca intr-un magazin – in care mi-am permis sa intreb sau sa cer ceva in maghiara – reactia “suparata” a partenerului de comunicatie m-a convins ca este mai bine, spre binele linistii mele sufletesti, sa nu ma manifest. Ar fi multe-multe exemple de acest gen. Si din acest moment acceptarea mea a fost totala! As mai putea spune, ca la facultatea de filologie, am avut un profesor (universitar) care in fiecare ora m-a intrebat, cum se pronunta in ungureste grupul de litere zs: j, sau s? Si intotdeauna l-a pronuntat s. (Pronuntat astfel, numele meu a devenit un fel de “cacat” in loc de “pacat”.)
Dar accept faptul ca situatia incet-incet se normalizeaza in ceea ce priveste acceptarea maghiarimii din romania. Cu cat devenim mai “indieni”, cu atat mai mult. Indieni, in sensul ca suntem din ce in ce mai putini, mai vulnerabili la orice agresiune etnica, cu o Ungarie din ce in ce mai neputincioasa, respectiv nepasatoare de minoritatile maghiare de dincolo de granitele ei, cu institutii si organizatii internationale care se implica in probleme legate de anumite minoritati, retoric cel mult, cu monumente istorice, nume de strazi disparute, astfel fapte istorice grele devenind inexistente (prin necunoastere) pentru majoritate. Devenim o curiozitate romaneasca. Cateodata am impresia ca vor veni vremuri, cand Romania se va lauda cu “rezervatii unguresti”, asemanatoare celor de indieni din America.
Deci, domnule Constantinescu: simt o satisfactie imensa citind majoritatea scriselor pe aceasta pagina. Dar intelegeti ce vreau sa spun: acceptarea unei minoritati ori este totala ori… Daca noi ne simtim bine impreuna la fel, putem munci la fel, putem comunica la fel, ne putem judeca la fel, nu mai exista majoritate sau minoritate. Ci o populatie compacta, multietnica. Asa cum ar trebui sa formam populatia Europei, si de ce nu – a lumii.
Este utopie oare?
Domnule Zboroka, va inteleg. Dar vreau sa observati si dvs ca lucrurile au evoluat intr-un mod foarte pozitiv in privinta atitudinii generale a romanilor fatza de maghiari.
Nu este vorba de perfectiune aici; nici nu poate fi.
Pe de alta parte, lipsa de acceptare sociala a homosexualilor, care alcatuiesc o minoritate cu mult mai importanta decat ar aparea din orice date oficiale, este foarte socanta daca se compara cu gradul de acceptare a lor in restul Europei civilizate. Desi nici Ungaria nu sta bine la acest capitol, totusi Romania bate recordul de homofobie in Uniunea Europeana.
Cum sa nu moare de invidie „tatal” dizidentilor ca marile lui capodopere in care presara ura fata de evrei nu primesc Nobelul?
L-a urit lumea pe Ceasca dar perioada aia aduce premii cinematografice si Nobeluri. Cred ca se zvircoleste sincer acum in mormint.
In alta ordine de idei romanii au o chestie urita in mentalitate sa-i zic asa. Cind cineva care vorbeste romaneste face ceva bun, cistiga un mare premiu etc..etc…toti tipa in gura mare ca e roman. Dar daca face ceva rau nu mai e roman, e tigan sau evreu sau altceva.
Femeia a luat premiul fiind cetateana germana. L-a luat pentru Germania. Pentru Romania a luat Nobelul un singur roman daca nu ma insel. Dar nu trebuie cautati altii cu forta ci investit bine in a lua un al doilea. Ii urez succes domnului Cartarascu care ca si Amoz Oz o sa-si faca sperante an de an si o sa se dezamageasca an de an.
Intre noi fie vorba, i-au dat lui Obama premiul Nobel pentru Pace? …e ceva in neregula cu premiile astea. 🙂
Domnule Anton Constantinescu,
Spuneti (si acesta e doar unul din multele exemple pe care le pot cita din comentariile dv. chiar si la alte articole):
„[…] de fapt exista o acceptare aproape ideala a minoritatilor in Romania, si chiar a strainilor DACA SUNT DIN VEST. Ungurii sunt chiar minoritatea cea mai pozitiv privita de romani!
[…]
Dar nici pe departe nu se pot compara cu rromii sau, doamne fereste, cu homosexualii, chiar daca acestia din urma sunt in realitate fiii si fiicele lor.”
Am impresia ca amestecati ‘minoritati’ complet diferite, caci discutia era despre o minoritate etnica. Ungurii, rromii, evreii, etc. Cu tot respectul pentru comunitatea homesexualilor, ale caror probleme in Romania (si nu numai) sunt cunoscute, consider ca nu este o discriminare in a face o diferenta intre cele doua notiuni. Spuneati chiar dv. mai sus, pot fi copiii lor, ai nostri ai tuturor, putem fi noi, evrei sau romani sau unguri sau rromi, deci o situatie cu totul diferita decat o minoritate etnica in Romania.
Voi face şi eu un comentariu, chiar dacă este off-topic. Sunt de acord cu doamna care spune că trebuie să separăm noţiunile, că minorităţile naţionale n-au nimic în comun cu cele sexuale. Într-adevăr, e aşa. N-am avut niciodată empatie pentru problemele minorităţilor naţionale din RM, ca şi minoritarii naţionali vizavi de minoritarii sexuali. Nu aş vota în următoarele decenii pentru nimic în lume pentru un rus, găgăuz, ucrainean sau e altă etnie la funcţia de preşedinte a ţării, în cazul în care nu ştie o boabă româneşte, aşa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor în RM când vine vorba de minorităţile naţionale. Mai mult, faptul că sunt într-o situaţie defavorizată nu-i face deloc să manifeste înţelegere pentru minorităţile sexuale, dimpotrivă manifestă o ură şi un dispreţ mai mare decât majoritarii. Probabil pentru că sunt în număr mai mic şi asta îi face să se simtă instinctiv ameninţaţi într-o măsură mai mare de homosexualii din rândurile lor care nu contribuie la menţinerea numărului de membri din etnia lor.
Nu cred că aici e posibilă o alianţă între minorităţile eterogene care să militeze împotriva discriminării de orice fel.
Şi încă ceva. Nu cred că aş putea să mă împrietenesc vreodată cu un homosexual rus, cu tot respectul pentru etnia lor.
Nu am nici cea mai vagă simpatie pentru atitudinea xenofobă a domnului Gheorge Lupușoru.
Unul dintre cei mai vajnici luptători împotriva homofobiei din Republica Moldova este Maxim Anmeghikian, armean care a învățat în limba rusă și care e fluent în limba română.
Păi nici n-ar trebui să vă mire pentru că nu locuiţi în RM, iar corectitudinea politică nu asigură neapărat o viziune obiectivă şi echidistantă asupra lucrurilor. Pe de altă parte, nu pot să-mi dau în cap în speranţa că voi reuşi să-i văd altfel o minoritate etnică, tot aşa cum nu le pot nici lor cere să o facă pentru a vedea altfel o minoritate sexuală. Minorităţile naţionale sunt un soi de minoritari de lux, cu un pic mai puţine avantaje decât majoritarii (însă nu şi în RM), dar care au aceeaşi poziţie când vine vorba de de minorităţile sexuale. În acest caz, de ce ar trebui să manifest înţelegere pentru problemele lor? Îi văd în bloc pentru că am avut parte sută la sută de experienţe similare cu ruşii, cu care contactez zilnic, nu pentru că mi-aş dori-o, ci pentru că altfel nu se poate – nu s-au inventat cartiere separate pentru locuitorii unui stat pe criterii etnice. Şi ruşii la rândul lor îi tratează în bloc pe moldoveni sau pe homosexuali. Asta e realitatea de aici la moment. Poate că într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat se va schimba ceva în starea de lucruri, dar deocamdată eu nu pot falsifica realitatea locală în numele corectitudinii politice.
Doamna Mariana Gott-Shmilovitch, tocmai asta este problema ca dvs si altii nu pot intelege ca de fapt este vorba de aceeasi problema, indiferent de natura minoritatii respective.
Este complet gresit ce spuneti dvs. In plus, adaug ca ma asteptam sa intalnesc tipul acesta de gandire gresita.
Sa va dau exemple:
dupa al doilea razboi mondial a inceput sa se puna problema drepturilor populatiei de rasa africana (acum se numeste African-Americana). Toti au sarit in sus ca acordarea de drepturi pentru ei nu are nimic in comun cu acordarea dreptului la vot la femei.
Ba are; e vorba de o privare de drepturi care a existat in ambele cazuri.
In cazul discutarii problemei „gay marriage”, au sarit in sus unii ca nu este nici o asemanare cu dreptul la casatoria inter-rasiala. Ba daca urmariti retorica folosita contra acestui drept, veti vedea ca, mutatis mutandis, este absolut identica!
Stiu ca multi ar vrea sa sustina ca numai drepturile categoriei din care fac parte ei sunt importante. Fals si periculos!
Vorba lui Grigore Alexandrescu:
Aceasta intre noi adesea o vedem
si numai cu cei mari egalitate vrem.
Sa stiti ca in ansamblu societatea americana care abhora antisemitismul, abhora si homofobia in aceeasi masura. Nici una din aceste prejudecati nu este considerata mai cu motz decat cealalta.
Antisemitismul a fost condamnat cu fortza dupa razboi. Homofobia a continuat sa prospere. stimulata de legile nedrepte in toate tarile, inclusiv in Israel, timp de aproape 50 de ani dupa razboi. De ce sa nu recunoastem adevarul?
O jumatate de secol! Foarte mult timp!
Daca insa adaugati ca aceste categorii se pot suprapune partial, va dau dreptate in aceasta privinta.
Da, sunt destui evrei care in timpul razboiului au suferit pentru ca erau evrei, iar dupa razboi (daca nu cumva au suferit pentru orientarea sexuala si in timpul razboiului) li s-a adaugat si suferinta datorata homofobiei.
In lume au fost atatea cazuri de acest gen, incat nu se poate sa nu cunoasteti si dvs unele. Chiar inainte de razboi, trei din cei cinci frati din familia unui mare filosof evreu s-au sinucis datorita homofobiei crunte a societatii antebelice (stiti la cine ma refer, cred), intr-o vreme cand antisemitismul era cu mult mai putin vizibil decat homofobia.
Legat de pozitia lui Gheorg, parerea mea este ca nu calitatea de a fi rus trebuie sa fie criticata de el, ci profundul dispretz al populatiei rusofone fatza de legile echitatii. Nicaieri in lume o minoritate lingvistica nu poate fi apreciata, in cazul in care se poarta cum se poarta rusofonii din Moldova cu majoritatea romanofona.
Dar sa recunoastem ca aici nu numai populatia rusofona este vinovata, ci si o mare parte din moldovenii care accepta un rol secundar, injositor, in societate. Limba majoritatii a fost nu numai dispretuita, ci si jignita in toate felurile de catre…majoritari!
Limba de stat? Limba de sezut? Cum a fost posibila aceasta „gaselnitza” mizerabila?
Că Gheorghe Lupușoru are atitudini xenofobe și tratează rusofonii în bloc, nu mă miră, că Anton Constantinescu, colaborator de bază al acestei reviste care combate constant xenofobia, cade în același păcat este surprinzător și întristător.
Banuiesc, Petru, ca nu ai citit corect postarea mea. Am spus, si repet: „Legat de pozitia lui Gheorg, parerea mea este ca nu calitatea de a fi rus trebuie sa fie criticata de el”.
Nu stiu de ce nu iti este clara pozitia mea.
De unde rezulta ca pozitia mea ar fi xenofoba?
Te rog sa explici.
„Nicaieri in lume o minoritate lingvistica nu poate fi apreciata, in cazul in care se poarta cum se poarta rusofonii din Moldova cu majoritatea romanofona.
Dar sa recunoastem ca aici nu numai populatia rusofona este vinovata, ci si o mare parte din moldovenii care accepta un rol secundar, injositor, in societate.”
Anton, și tu, ca și primitivul „jurnalist” Gheorghe Lupușoru tratați rusofonii în bloc. Cedezi mult prea ușor tentațiilor naționaliste, ți-am mai spus-o și în trecut.
Domnule Lupușoru, nu trăiesc în Moldova, dar în unele privințe, prin detașare, înțeleg mult mai bine realitatea de acolo decât dumneavoastră. Repet, nu există militant pentru drepturile homosexualilor mai eficient decât armeanul rusofon Maxim Anmegikian. Cât desper dumneavoastră, primitivismul xenofob de care dați dovadă vă descalifică total.
Dle Constantinescu, marturisesc ca nu inteleg replica dv.
E adevarat tot ce scrieti, dar nu are legatura cu ce am remarcat eu…
E adevarat si faptul ca minoritatile se interfereaza, nu insa si cele etnice. Si in articolul pe marginea caruia comentam, si in ecourile cititorilor, era vorba doar de minoritati ETNICE. Acesta este faptul pe care l-am observat, ca dv ‘amestecati’ si alte genuri de minoritati, si nu era cazul, dupa parerea mea. Repet, sunt de acord ca poate fi „aceeasi problema, indiferent de natura minoritatii respective”, cum spuneti, dar eu personal consider ca nu trebuie adusa in discutie aceasta, indiferent de subiect, cu orice ocazie, cu si fara legatura, in mod obsesiv. Atat.
Petru, credeam ca m-am facut inteles cand am spus ca nu calitatea de a fi rus trebuie criticata.
Pe de alta parte este foarte adevarat ca rezultatul interactiunii dintre minoritatea rusofona si populatia locala este dezastruoasa, si asta independent de faptul ca acest comportament reprobabil nu caracterizeaza pe toti rusii din R.M ci numai… majoritatea lor.
Si tu ai criticat cu asprime situatia din R. M. si chiar faptul ca limba romana este tratata atat de josnic acolo.
Este interesant ca multi rusi din alte parti ale fostei Uniuni Sovietice condamna exact in termenii in care condamn si eu situatia din RM.
In California am avut ocazia sa vorbesc cu unii din ei.
Eu trag intodeauna o linie clara de demarcatie intre a condamna pe cineva pentru originea lui, sau grupul din care face parte, si a-l condamna pentru ceea ce face. Aici am eliminat de la inceput orice posibila condamnare „dupa originea cuiva”.
Chiar daca toti rusii din RM ar fi demni de a fi condamnati, eu nu-i condamn pentru ca sunt rusi, ci pentru ca nu se comporta corect. Sper ca intelegi diferenta.
Păi dacă a apăra drepturile homosexualilor înseamnă a-i asocia permant cu persoanele cu dizabilităţi, atunci mersi de astfel de suport, mai bine mă dispensez de el. Acum vreo 10 ani l-am auzit la Antena C cu mesajul său obişnuit, încercând să-i convingă pe majoritarii heterosexuali că homosexualii au şi ei dreptul să trăiască, folosind eterna justificare a homosexualilor locali că ei sunt ca şi persoanele cu dizabilităţi, doar că însemnele categoriei nu sunt vizibile, deci nu pot fi condamnaţi. Iar moderatorul i-a sugerat o pistă mai convenabilă totuşi pentru homosexuali şi mai onorabilă în acelaşi timp: „Sau ca oamenii cu ochi albaştri ori cu părul creţ!”.
Decât aşa militanţi, cu discurduri „sensibile” poate-poate schimbă optica societăţii, dar într-o direcţie şi mai defavorabilă pentru homosexuali, mai bine deloc. Dacă în Occident tipul ăsta de discurs e cool, eu prefer să fiu linşat decât să-mi fie aplicat un tratament de handicapat de către normalii şi sănătoşii de heterosexuali.
Şi la urma urmei, de ce ar fi catalogată drept primitivism atitudinea mea? Doar nu militez pentru reducerea drepturilor ruşilor. Faptul că nu-mi sunt simpatici nu are niciun efect juridic, nu le le îngreunează traiul. Sentimentul e reciproc. Faptul că-i văd diferiţi, nu ar trebui să vă surprindă, aşa cum nu v-a surprins afirmaţia doamnei care a cerut să nu se confunde noţiunile, sugerând că minorităţile etnice n-au nimic în comun cu cele sexuale.
Anton,
Revista ACUM încearcă să promoveze altfel de viziune, una care la bază individul și nu gruoul din care face parte.
În experiența mea din Republica Moldova, care este una destul de vastă, sunt rusofoni răi și rusofoni cumsecade, după cum sunt românofoni de treabă și românofoni mai puțin de treabă.
Uite-te doar la primitivismul acestui Gheorghe Lupușoru, uite-te la extremismul visceral cultivat pe forumul lasitate.net, unde acest Lupușoru e un stâlp.
Republica Moldova e o societate aflată la primele stagii de alfabetizare politică și orice s-ar întâmpla nu vom tolera incitarea la ură care se practică pe atâtea situri de internet din această țară. Revista ACUM este diferită, chiar dacă acest lucru irită.
Ţin să menţionez totuşi că nu sunt politician ca să cred una şi să afirm alta. Majoritatea conflictelor sângeroase s-ar putea să fie provocată anume de cosmetizarea realităţii, mulţi ziarişti cu ochi de cal preferând să vadă frăţie universală acolo nu există decât animozitate. Mult mai productivă ar poate încercarea de a elucida cauzele conflictului, nu de a ascunde gunoiul sub preş.
Tind să cred că doamna, dar şi moderatorul revistei, s-a arătat deranjată de confuzia noţiunilor nu din cauza că ar fi o adeptă înfocată a logicii, stilului clasic etc., ci pentru că comparaţia ci minorităţile sexuale îi dezavantajează pe minoriarii etnici. Exact ca şi în cazul homosexualilor care se feresc ca dracul de tămâie de travestiţi şi transsexuali, ca ruda bogată de cea săracă. OK, fiecare are dreptul la antipatiile şi fobiile sale. Dar îmi par execrabile justificările superpoliticoase şi tacticoase ale celor care încearcă să mascheze adevăratele motivaţii, pozând în persoane hipercorecte.
Gheorg, eu nu privesc cum privesti tu unele subiecte.
De exemplu, chiar daca rusii din R.M. in totalitate ar fi vinovati de tot ce se intampla rau in R.M., eu nu i-as condeamna pentru ca sunt rusi, ci pentru ceea ce ar fi facut. Cum am mai spus, nu calitatea de a fi rus este cauza celor ce se intampla in R.M.
Si sustin acest punct de vedere chiar daca numai rusii din R.M., in totalitate, ar fi vinovati de ceva, lucru foarte departe de situatia reala!
Dar nu sunt de acord cu tine nici cand spui „Păi dacă a apăra drepturile homosexualilor înseamnă a-i asocia permant cu persoanele cu dizabilităţi…”.
Tie nu-ti place ca suntem asociati cu persoanele cu dizabilitati, iar Marianei nu-i place ca suntem asociati cu minoritatile nationale.
Din intamplare, chiar azi, in cateva ore, va avea loc semnarea de catre presedintele american a legii numite „Matthew Shepard”, dupa tanarul ucis din ura unor mormoni fatza de homosexuali.
Aceasta lege adauga la lista cuprinzand minoritatile nationale, rasiale, persoanele handicapate, ,etc si pe homosexuali.
Ce inseamna aceasta lege? Ca de acum incolo, in cazul unei crime facute din ura fatza de homosexuali (ca si in cazul unei crime facute din ura contra evreilor) se va adauga un plus de pedeapsa la nivel federal.
Aceasta lege a protejat foarte bine minoritatile nationale sau rasiale (eu nu cred in rase diferite, dar ma conformez descrierii oficiale) pana acum. Ultima data cand am auzit de vandalizarea unei sinagogi in California, a fost cu cativa ani in urma, cand s-au descoperit inscriptii antisemite scrise pe acea singoga, dar pana la urma filmul care supraveghea sinagoga a aratat ca vinovatul era chiar rabinul respectiv, care s-a saturat de atata liniste si nu stia ca va fi filmat!
Mai este destul pana sa ajungem la o asemenea situatie in cazul homofobiei! Chiar cu cateva zile in urma in Washington, un tanar de 21 de ani a fost calcat in picioare si ranit grav de niste homofobi.
Legat de dezaprobarea ta de a fi in aceeasi categorie ca si persoanele cu dizabilitati,
iti citez si tie ce i-am citat Marianei cand nu a fost de acord ca homosexualii sunt in aceeasi categorie cu minoritatile nationale sau rasiale, adica fabula lui Grigore Alexandrescu: „Aceasta intre noi adesea o vedem/ si numai cu cei mari egalitate vrem”.
Eu ma simt egal in aceeasi masura cu o persoana cu dizabilitati, cu un evreu, cu un ungur, cu un african, etc. Nu mi-e rusine ca apartin rasei umane!
Da, Petru, sunt de acord cu tine.
Asta incerc sa promovez si eu.
In plus, doresc ca fiecare postare a mea sa fie intelesa nu numai in litera, dar si in spiritul celor postate pana acum de mine. Nu am favorizat niciodata o interpretare care sa fie xenofoba, homofoba, rasista sau nationalista destructiva.
Mai mult decat atat, pot adauga ca in viata zilnica am corectat la altii orice asemenea intrepretari.
Sper ca m-am exprimat foarte clar si aici.
In aceeasi masura sunt impotriva unui antiromanism manifest la unii (care sunt…exclusiv romani!), care caracterizeaza Romania ca fiind „o tara de kkt”.
Desi Romania este mult mai bogata in resurse ca Ungaria, Israel, etc, nu am auzit niciodata pe un ungur sau evreu sustinand ca Ungaria sau statul Israel sunt tari de kkt. In schimb sunt destui dobitoci romani care spun asta despre tara lor proprie.
Opiniile lui Gheorghe Lupușoru sunt tipice pentru acea atitudine din Republica Moldova, care favorizează bădărănia, grosolănia, cinismul și exclusivismul, atitudini promovate în mod asiduu de situl lasitate.net.
Pentru el toți rusofonii sunt „răi”. De aici pleacă vărsarea de sânge, nu de la modul de a trata oamenii individual și nu după etnia sau rasa în care s-au născut și pentru care nu au nicio vină sau merit.
Eu îl am în imagine pe fostul meu coleg de la BBC Chișinău Sașa Cliuicov, din tată rus și mamă ucrainiancă, un bunic moldovean, care vorbește românește mai bine decât mulți moldoveni, de tipul acelora care postează în cocina virtuală, unde rasismul, xenofobia, antisemitismul și homofobia sunt practic regula.
Anton, nu știu la ce te referi, dar dacă ai impresia că revista ACUM va maimuțări vreodată caricatura de unanimitate evreiască sau ungurească pe care o faci (imaginară de altfel, dar foarte populară printre anumiți români), apoi te înșeli.
Și poate ar fi mai bine să faci o vizită prin Republica Moldova, că lucrurile s-au mai schimbat în ultimii 25 de ani de când n-ai mai fost pe acolo.
Cred că e aberant să ceri cuiva să vadă lucrurile într-un fel anume, diferit de ce vede el şi simte în realitate. Am drepturi la judecăţi de valoare, pentru că nu sunt o instituţie de stat şi nici un mistic obligat prin statut să iubească pe toată lumea. Nu e la fel de deplasat să crezi că toţi reprezentanţii unei naţiuni sunt buni doar pentru că ai avut un amic care te-a impresionat plăcut? Îmi pare rău, dar nu pot simpatiza pe nimeni la comandă, nu cer nimănui să mă iubească sau să mă respecte pentru că ştiu că de la vorbă la fapte e distanţă mare. Şi nici nu-mi mai pasă de mult dacă cineva mă crede bun sau rău, simpatic sau antipatic, obsedat sau echilibrat. Dar nu accept să mi se impună judecăţi de valoare străine, am dreptul la ale mele aşa cum sunt ele.
De asemenea, nu am nevoie de avocaţi, care mai mult strică când îşi imaginează că apără o nu ştiu ce cauză care ar avea menirea să mă elibereze. Am spus-o de mai multe ori: îmi sunt mai simpatici homofobii decât pretinşii prieteni ai homosexualilor. Chiar dacă pare aberant, dar totuşi insist să cred aşa atâta timp cât nu e interzis de nicio legislaţie.
Ecoul precedent arată de ce mediul de predilecție al lui Gheorghe Lupușoru este cocina virtuală lasitate.net și nu revista ACUM.
Ce lipsa totală de înțelegere la acest șovin extremist, din păcate această mentalitate este destul de răspândită în Republica Moldova.
Nu domnule Lupușoru, eu spre deosebire de dumneavoastră nu extrapolez. Ați spus că rusofonii sunt răi în proporție de 100%. V-am dat cel puțin un exemplu de om de ispravă, săre deosebire de dumneavoastră, care este rusofon. Și cunosc și alții, după cum cunosc destui românofoni nemernici.
O să mai petreceți mulți ani în mizerie morală dacă vă cramponați de această mentalitate retrogradă, care arată cât de nepregătiți sunt oameni ca dumneavoastră pentru democrație.
Eu nu am spus că toţi ruşi sunt răi, ci că toţi ruşii îmi sunt antipatici. E o diferenţă mare. Judecăţile mele de valoare nu sunt fapte.
Şi nici nu sunt obligat să simpatizez pe cineva. Extremist nu sunt. Am spus doar că nu militez pentru ca cineva să aibă mai puţine drepturi decât mine sau să fie discriminat. Pur şi simplu, îmi sunt antipatici şi le sunt antipatic. E interzis?
Domnule Lupușoru, sofismele pe care le folosiți nu vă pot masca extremismul.
Anton, nu era nevoie să precizezi, am crezut că ai înţeles când am invocat exemplul cu homosexualii şi travestiţii. Doar că spre deosebire de alţii, eu nu încerc să o îndulcesc cu politeţuri ipocrite şi spun lucrurile pe nume. Da, handicapaţii sunt şi ei oameni, rudele şi prietenii noştri. Dar să fiu eu vinovat că în realitate, nu în discursuri pe care nu le crede nimeni, comparaţia cu ei jigneşte. Toţi vor să fie consideraţi sănătoşi, fără handicap. Cine e vinovat că noţiuni ca „retardat” sau „”handicapat” sunt folosite pe post de injurie? Şi doamna are dreptate să respingă o eventuală identificare a etniei ei cu minorităţile sexuale (care mai sunt numiţi şi foarte injurios, nu voi exemplifica aici). E şi normal să se teamă, să aibă repulsie. M-a deranjat mai mult că a încercat să se detaşeze subtil, şi m-ar fi impresionat plăcut dacă o spunea direct, recunoscând franc că homosexualii îi sunt antipatici şi nu-şi doreşte ca etnia ei să fie asociată cu minorităţile sexuale.
Discutia infocata in jurul Hertei Mueller dezvaluie ca si in prezent romanii au o problema majora fata de conlocuitori. Romania, prin anexarea Ardealului a luat o cultura mai avansata, mai europeana, mai vestica si mai complexa ca a ei (Romania care idealizeaza clopul maramuseran drept varf al spiritualitatii ardelene)si a dispretuit-o si negat-o pana la afirmatii ridicole. Si totusi, din cand in cand, reprezentanti ai dispretuitei culturi picata nedorit in amestecul balcanic-fanariot se ridica in lume ca voci puternice culturale, o oglinda neplacuta apare in fata reginei care totusi , nu este cea mai frumoasa din tara.
Regina stia si fara sa intrebe oglinda ca lucrurile nu stau tocmai bine dar nu vrea sa afle ca mai are multe de facut pentru tenul ei.
În ultimii cel puţin a 2000 de ani, majoritatea oamenilor din Europa s-au aflat sub „controlul” ideilor creştine. Culturile, care nu sunt adeptul ideilor creştine, se menţin pe aceleaşi principii: dacă mă conform Legii, apoi Legea trebuie să mă apere. Războaiele Europei, dar şi celelalte, arată că, dacă cei implicaţi nu comunică între ei, atunci frontiere se mută cu zeci sau sute de km mai încolo-mai încoace, implicând sute sau chiar mii de victime, lăsând în urmă generaţii, care îşi iau exemplu de la părinţii lor, ascultând poveşti despre „inamic”, şi care au şansa să o ia de la capăt, ajungând în acelaş loc existenţial, unde se aflau părinţii şi bunicii.
Minoritari suntem cu toţii, dacă ne comparăm cu lumea din afară de lumile noastre.
Pentru mine, care mă consider om, prin naştere, pot comunica, prin aproximativ 90 de cuvinte – pronunţate, în situaţia mea – în ungureşte cu câinele meu pe nume de Mufurţ (numele lui provenind dintr-un neologism unguresc, care înseamnă un fel de „veşnic supărat, dar prietenos”) – nu există rasă sau cultură omenească (manifestată printr-o anumită limbă, religie, cultură etc.), pe care să n-o pot accepta ca vecin, rudă, politician etc.
Singura idee pe baza căreia pot accepta un individ, sau o comunitate legată de o cultură este: există aceeaşi voinţă de cooperare pentru reuşita omenirii, care există în mine şi semenii mei, (inclusiv copiii mei, oamenii care îmi sunt dragi şi la care ţin), sau nu?
Iar în ceea ce priveşte minorităţile sexuale, ele chiar că nu pot fi implicate în această dispută.
O minoritate, care nu ar putea să continue Creaţia – … Aş rămâne cu gestul lui Isos, când a fost confruntat cu femeia adulteră, care trebuia, după vechea lege, omorâtă cu pietre: să dea primul cu pietre cel, care este sigur, că nu are niciun păcat… (Sunt şi fumător – vedeţi, o altă minoritate, de care aparţin, bântuit şi ameninţat permanent- nu numai de bolile fumătorului, dar şi de legile, care profitând de dependenţa mea, mă obligă la plăţi,…)
Problema minorităţilor sexuale le pot trata doar sub filosofia creştină. Ori, le trebuie asigurată un teren pe Terra, să o locuiască şi s-o populeze…
Eu însumi aparţin, la mai multe minorităţi: îs bărbat, ungur, creştin, căsătorit, am doi copii, fumător, faţă de alţii, care nu sunt unguri, nu au copii, nu sunt hetero, nu sunt albi etc. Totuşi, nu am niciun drept să-i privez pe alţii de dreptul de a trăi, cum ar voi dânşii.
Dar sunt sigur, că homosexualitatea ţine de domeniul lui Diabolos, care în greaca veche înseamnă: „Cel care încurcă ordinea”.
Aş mai putea adăuga doi minorităţi, culturale, care sunt problemă. Ambii au acelaş aspect principal: judecata dublă. Că unul îs io, altul – nu-i de-al meu. Ei singuri, pe baza culturii lor, nu ar putea duce mai departe specia umană. Aş fi fericit să fie ajutaţi şi integraţi asemănător cititorilor acestui sait. Să nu mă întrebaţi, la care minorităţi anume m-am gândit. Şi nu accept să fiu acuzat de xenofobie.
Domnule Zoltan Boldizsar Zeyk,
Cred ca sunteti un om cumsecade, dar nu m-am putut abtine sa nu rad citind mesajul dvs!
Spuneti:
„Problema minorităţilor sexuale le pot trata doar sub filosofia creştină. Ori, le trebuie asigurată un teren pe Terra, să o locuiască şi s-o populeze…”
Si adaugati:
„Aş mai putea adăuga doi minorităţi, culturale, care sunt problemă. Ambii au acelaş aspect principal: judecata dublă. Că unul îs io, altul – nu-i de-al meu. Ei singuri, pe baza culturii lor, nu ar putea duce mai departe specia umană(. ………..) Să nu mă întrebaţi, la care minorităţi anume m-am gândit. Şi nu accept să fiu acuzat de xenofobie”.
Domnule Boldizsar, nu va intreb la ce minoritati v-ati referit, ca am inteles. In privinta uneia dintre minoritati, sa nu va faceti griji: chiar daca credeti ca nu duce cultura mai departe, daca va ganditi mai bine, o duce.
Cat despre homosexuali, sa nu va faceti griji ca depopuleaza pamantul. Chiar si dvs, daca aveti numai doi copii, puteti fi acuzati ca depopulati pamantul, pentru ca ar fi trebuit sa faceti trei copii ca sa inmultiti populatia globului. Romanii si ungurii fac numai cate doi copii asa ca populatia Romaniei si Ungariei scade oricum.
Cand erati copil, circula faimoasa chemare la masa a fetelor din familiile maghiare:
„Erzsi, Biri, Klari, Mariska, Rozali, Ela, Bela, Julcsa, Karolina, gyertek vacsorazni!!”
Mai tineti minte?
Acum totul este istorie! Nimeni nu mai are atatia copii!
Si totusi populatia globului creste inca….
PS: De ce nu cititi macar literatura maghiara ca sa intelegeti ce inseamna a fi „meleg” (nu…cald)?!
D-le Constantinescu, şi eu cred că sunteţi om cumsecade. De asemenea, apreciez în mod deosebit că se pare că aveţi şi cultură maghiară.
În ceea ce-i priveşte pe cei calzi, nu am nimic cu ei. Ca „devianţă”de la majoritate, îi pot trata în două feluri: de origine endogenă şi de origine „culturală”. Cei dintâi sunt un fenomen normal, cât orice „devianţă endogenă”, fii şi fiice ale noastre. Ceea ce mi se pare anormal este „moda”, „cultura” care propagă homosexualitate. Poate mi-o luaţi în defavoare, dar mă gândesc să organizez „festivalul heterosexualilor” cu programe, defilări ale familiilor, cu pancarde de genul „noi suntem oamenii”(am glumit.)
Iar în ceea ce priveşte cealaltă idee: eu nu vreau să devin parte la lumea despre care ştim mulţi că deja a fost proiectată cu mulţi ani în urmă şi este în curs de materializare.
Ce să vă spun; Eu personal mă bucur, că la vârsta mea am destul de puţine şanse s-o trăiesc. Nu-mi plac revoluţiile, că ele exagerează, cad dintr-o extremă în alta şi evită „normalitatea” .
D-le Constantinescu, şi eu cred că sunteţi om cumsecade. De asemenea, apreciez în mod deosebit că se pare că aveţi şi cultură maghiară.
În ceea ce-i priveşte pe cei calzi, nu am nimic cu ei. Ca „devianţă”de la majoritate, îi pot trata în două feluri: de origine endogenă şi de origine „culturală”. Cei dintâi sunt un fenomen normal, cât orice „devianţă endogenă”, fii şi fiice ale noastre. Ceea ce mi se pare anormal este „moda”, „cultura” care propagă homosexualitate. Poate mi-o luaţi în defavoare, dar mă gândesc să organizez „festivalul heterosexualilor” cu programe, defilări ale familiilor, cu pancarde de genul „noi suntem oamenii”(am glumit.)
Iar în ceea ce priveşte cealaltă idee: eu nu vreau să devin parte la lumea despre care ştim mulţi că deja a fost proiectată cu mulţi ani în urmă şi este în curs de materializare.
Ce să vă spun; Eu personal mă bucur, că la vârsta mea am destul de puţine şanse s-o trăiesc. Nu-mi plac revoluţiile, că ele exagerează, cad dintr-o extremă în alta şi evită „normalitatea” .
Chiar va invit sa organizati si „festivalul heterosexualilor”!
In SUA asa ceva ar starni rasul, pentru ca zi de zi heterosexualii au toate prioritatile.
Este ca si cum s-ar organiza un festival anual al romanilor la Cluj, care sa va cante la ureche pana asurziti cantecul „noi suntem romani, noi suntem romani, noi suntem in veci aici stapani”. Cantec a carui melodie pare a fi, totusi,…de origine maghiara!
Nicaieri nu se organizeaza festivaluri pentru…majoritati.
Dar poate ca in Romania nu ar strica sa existe un festival al heterosexualilor, pentru ca acestia, reprezentand totusi majoritatea, sunt foarte speriati ca le-ar putea lua cineva locul.
In SUA nu e nevoie de asa ceva, pentru ca la marsurile si festivalurile gay danseaza in strada o gramada de heterosexuali, cu nevestele sau iubitele (sau si/si). E un prilej de sarbatoare pentru toti oamenii care au chef din cand in cand sa epateze lumea. Sa mai iasa din rutina zilnica si sa faca prostii pe strada. Dupa care urmeaza iar un an in care sunt cu totii cuminti, pana la parada urmatoare.
Poate ca amintirea cea mai picanta de la o asemenea parada o am de cand a plouat torential in ziua respectiva si toata lumea s-a apucat sa danseze in strada, pe o muzica turbata, fiecare fiind ud pana la piele!
Asta s-a intamplat in New York, cu cativa ani in urma; a fost foarte impresionant!
Goma este basarabean, deci tot cetatean romanizat fortat ca si Herta…si daca toti suntem cetatenii unei tari dar suntem tratati diferit, l-as intreba pe Goma cum a plecat din tara fara sa fi primit tratamentele Hertei si fara sa fi facut puscarie politica…? Si de ce Franta lui iubita nu-l propune la Nobel…? Meritele unui premiat sau nominalizat Nobel sunt strict personale si nu ptr ca ai o anume cetatenie sau aroganta internationala…:)
Draga Victor,
Am citit articolul tau cu intarziere, fiind extrem de ocupat la data aparitiei lui. Dar nu ma pot abtine sa nu te felicit pentru acest articol. Daca as putea sa iti dau 10 puncte, ti le-as da, desi din punct de vedere practic si legal am posibilitatea sa iti dau „numai” 5 puncte. Cu prietenie si urari bune,
Lucian-Zeev Herscovici