Nu de mult un tanar filfizon roman aciuat in Paris scria cu multa emfaza ca trebuie „sa incetam propaganda homosexuala” intrucat „homosexualii stiu sa-si poarte singuri de grija”.
In primul rand a vorbi despre prejudecatile dumisale si ale altora in privinta homosexualilor nu este acelasi lucru cu a face propaganda.
Da, exista in lumea de azi destula propaganda sexuala: toate afisele din Bucuresti ce utilizeaza scene erotice pentru reclame folosesc exclusiv scenele heterosexuale. Dar nu aceasta (adevarata) propaganda ii deranjeaza pe homofobi, ci lupta unor oameni pentru drepturi egale. Care se transforma uneori in lupta lor pentru a ramane in viata!
Ar putea fi numit propaganda prozelitismul religios, asta da; sau prozelitismul homofob. Pentru ca acestea se refera la adoptarea unor sisteme de idei sau simple prejudecati. Dar cand discutam faptul ca persecutiile contra homosexualilor in lumea de azi sunt inacceptabile, nu e vorba de propaganda.Cu exceptia catorva tari nordice europene, nicaeri in lume nu exista inca societati in care homosexualilor li se recunosc aceleasi drepturi ca si cele ale heterosexualilor.
1. Uganda si drepturile omului
Ne amintim cu totii e oribilul dictator Idi Amin,care este responsabil de uciderea unui numar inca necunoscut de oameni in Uganda. Ministrul lui de externe, o femeie, a sfarsit-o sub forma de bucati in geamantanul personal al dictatorului. Cine fi „pus-o” pe doamna ministru acolo?
Uganda a scapat foarte greu de acest criminal ! Ar fi fost de asteptat ca acest om sa sfaseasca in sistemul de Justitie din aceasta tara. Sorta lui a fost totusi exact opusa asteptarilor noastre: el a fost preluat in Arabia Saudita unde miliardele furate de el din propria lui tara l-au ajutat sa aiba o viata excelenta, fiind servit chiar e sclavi „luati” din Africa.
Anii au trecut si acum Uganda este libera de dictatura. A devenit „o tara democrata”.
Si iata ce vedem azi in presa engleza:
„Uganda MP urges death for gay sex
Ugandan gay people have long alleged persecution
A Ugandan MP has proposed creating an offence of „aggravated homosexuality” to be punishable by death.”
Da! „Pedepsirea homosexualilor cu moartea!”
Asa cum cer Biblia si Coranul, se va introduce „pedeapa” cu moartea pentru homosexuali.
Acest lucru are loc acum, la decenii dupa ce ugandezii au scapat de Idi Amin!
Dar Primul Ministru al tarii cere revenirea la barbarism, si nu se indoieste nimeni ca asa ceva se va intampla cu siguranta.
2. „Pedeapsa cu moartea” pentru homosexuali
Intotdeauna am fost foarte sceptic referitor la sintagma „pedeapsa cu moartea”. In ce masura a ucide pe cineva reprezinta o pedepsa?
Mortii nu par sa mai sufere deloc! Asa ca persoanele pedepsite practic „scapa” de orice pedeapsa, nu-i asa? Si nu vad nici cum moartea ii poate ajuta „sa se indrepte”. Acesta sintagma este o tampenie absoluta. Ea ar putea fi inlocuita prin „Razbunarea societatii prin uciderea unei (sau unor) persoane”. Nu este cu mult mai corect?
Sigur ca sunt la curent cu toate aberatiile religiei referitor la ceea ce „vine dupa moarte”. Un scriitor american si-a batut joc in mod crunt de superstitiile care se refera la „viata vesnica”, spunand:
„Stiu ca pentru morti vine viata vesnica, dar ganditi-va totusi ce lovitura puternica reprezinta moartea pentru viata lor sexuala!!!” Sa te prapadesti de ras, nu alta!!
Crestinii mentioneaza intotdeauna pe Isus Cristos care ar fi promis viata vesnica. Dar oare asa stau lucrurile?
Cand acesta s-a referit la fatzarnicia oamenilor religiei si ai legii in Israel, el a comparat pe acestia cu …mormintele!
„Pe dinafara flori, dar cand le sapi (mormintele) dai numai de viermi si spurcaciune!”
Ne putem intreba : daca Isus ar fi fost convins ca exista „viata vesnica”, nu ar fi fost momentul sa mentioneze imediat: „dar stiti ce v-am spus, ca in sanul lui Avram urmeaza sa aveti viata vesnica! blabla blah!”.
Evident ca nu a facut-o pentru ca nici el nu credea in „viata vesnica”.
3. Post-colonialismul si homofobia
Daca analizam putin istoria omenirii vom vedea un lucru foarte interesant: pretutindeni unde puterile europene au avut colonii, singura consecinta palpabila de azi este homofobia.
Ba chiar si acolo unde misionarii au fost alungati, e la fel (a se vedea cazul Japoniei)
Pe de alta parte tarile care nu au fost candva colonii europene sunt de obicei cu mult mai tolerante in privinta orientarii sexuale (de exemplu Tailanda).
Acum, dupa ce au scapat de asuprirea coloniala, tarile lumii a treia si-au insusit obiceiurle puterilor asupritoare, (metehnele fostilor stapani!).
Africa a avut o istorie bogata si interesanta, iar arta ei arata o mare toleranta fatza de orentarile sexuale diferite. La fel America Latina inainte de a fi cucerita de spanioli. Au supravietuit gravuri care arata colonistii spanioli folosind caini asmutiti sa sfasie si sa ucida homosexualii!
Chiar si o tara puritana cum e China are o traditie de toleranta. De fapt in China, chiar si azi homosexualitatea este numita in mod poetic: „Pasiunea manecii taiate”, expresie provenita de la un incident istoric bine cunoscut d chinezi: un imparat chinez a vazut ca iubitul sau (un adolescent) a adormit cu capul pe o maneca a mantalei sale imperiale, un obiect extrem de scump. El a preferat sa taie cu foarfeca acea maneca, in loc sa-si trezeasca iubitul, ca sa poata sa treaca la indatoririle sale zilnice!
Despre Japonia nici nu mai discut, dar presupun ca putini romani cunosc ce implica pe atunci a fi „ninja” in afara de aspectul militar. In Evul Mediu, a trai in Japonia insemna ceva foarte similar cu a trai in Grecia Antica, din acest punct de vedere.
4. Presedintele Obama si curajul
Sa spunem de la inceput ca in SUA problema drepturilor homosexualilor nu este aceeasi ca in Uganda.
Dar este foarte adevarat ca presedintele SUA si-a luat diverse angajamente in timpul campaniei sale electorale si nu le-a indeplinit inca. Multa lume este din ce in ce mai nemultumita de lipsa de curaj a acestuia in indeplinirea promisiunilor facute.
Prin comparatie, fostul presedinte Bush, desi incompetent, nu a fost si fricos, nici chiar cand a facut cele mai mari prostii!
Si totusi, perseverarea politicii ipocrite de mentinere a compromislui inventat de Republicani, cand acestia l-au blocat pe fostul presedinte Clinton sa implementeze o lege noua ce consfintea egalitatea homosexualilor cu heterosexualii in armata (sa elimine renumitul „don’t ask, don’t tell”) pune pe ganduri pe multa lume. Pentru ca in SUA s-a intamplat un fapt greu de prevazut: mentalitatea majoritatii s-a miscat spre acceptarea si satisfacerea drepturilor homosxualilor cu mult mai repede decat s-ar fi asteptat lumea si mai ales decat clasa politica de azi.
Cum se vede, lumea este in tranzitie spectaculoasa. Numai ca in anumite parti ale lumii, preferinta populatiei de a se respcta religiile care determina mentalitatea locala urmeaza un drum pagubos.
5. Epilog
Punctul pe i in legatura cu situatia homosexualilor in lume l-a pus tot presa engleza (BBC-ul), precizand urmatoarele:
La sfarsitul celui de-al dolea razboi mondial, toate categoriile de oameni persecutati in timpul razboiului de catre Hitler au fost eliberate si drepturile lor au fost recunoscute imediat. Este vorba de evrei, polonezi, sovietici (rusi, aiatici, etc) preoti catolici, romi si altii.
Cu o singura exceptie: homosexualii.
Chiar si dupa terminarea razboiului,homosexualii au fost considerati tot criminali, nu numai in Germania, dar si in tarile invingatoare. Si chiar in Israel, dupa formarea acestui stat, pana in…1993!
A fost o mare nedreptate si se cere corectarea ei.
De aceea, mesajele primite cu putin timp in urma chiar pe acest portal, de la persoane care se considera „luminate” si liberale, care au spus ca „in definitiv homosexualii s-au descurcat bine in Germania lui Hitler” nu pot fi considerate decat cinism neavenit, de cea mai joasa speta.
Paradoxal, dar textele în care se anunţă despre apariţia unor noi state ce decid să-şi scalpeze homosexualii ar trebui să aibă un efect reconfortant asupra gay-ilor din restul ţărilor care îi tolerează, şi să inducă un sentiment măgulitor majoritarilor heterosexuali. Doar toleranţa şi vederile lor largi le permite şi homosexualilor să supravieţuiască alături, indiferent că sunt frustraţi, obsedaţi, ranchiunoşi şi plin de complexe ori pur şi simplu eliberaţi până-n pânzele albe.
Trebuie sa recunosc ca in multe privinte si homosexualii au o parte din vina. De exemplu, de curand am discutat la telefon cu un tanar homosexual roman (culmea, campion national la un sport olimpic!) care la un moment dat a inchis rapid telefonul spunand: „revin mai tarziu; a intrat colegul meu in camera).
La care, l-am intrebat: „dar tu nu poti avea o discutie directa cu el, in care sa-i explici ca esti homosexual si sa va intelegeti unul pe altul?”. La care el mi-a raspuns: „nu, pentru ca si colegul meu e…homosexual!”
Frica asta paranoica, de oricine si de orice, nu mai este justificata de nimic in Romania.
Violenta? Da. dar si homosexualii au pumni. Pe you tube circula un video care arata doi homofobi batuti mar de doi homosexuali pe care acestia i-au atacat fara motiv.
Si atunci nu este de mirare ca majoritatea romanilor raman la convingerea ca a fi homosexual inseamna a fi „curva ca Naomi”.
Lipsesc imprejurarile sociale care sa arata ca da, pana si un campion olimpic simpatic si educat poate fi…homosexual.
De ce? De frica!
De fapt, frica e justificata si o sa explic de ce. Nu e vorba de bicepsi sau tricepsi folositi eficient. Este adevărat ca un campion musculos poate sa dea la moaca mai multor homofobi, insa el va pierde daca iese la lumina lucrul cel mai important pentru un om: intimitatea. Pentru ca in calitate de homosexual, el nu va mai fi receptat asa cum era obisnuit. Va fi privit cu putina uimire, daca nu chiar ca un exponat de muzeu – o chestie care deranjeaza f. mult, ca ceva diferit, desi el nu simte din interior nicio diferenta. Si te asigur ca oamenii sunt chiar f. stupizi in societatile traditionale. In momentul cand afla ca nu le impartasesti gusturile sexuale, nu te mai vad direct, ci mediat de simbolurile consacrate. In fatza ochilor automat li se profileaza imaginea lui Naomi, indiferent ca e vorba de un boxer, gimnast, culturist sau altcineva. Isi amintesc de miturile despre sufletul de femeie ratacit intr-un corp de barbat si alte tampenii. Homosexualii nu sunt receptati ca barbati adevarati, mai ales ca totul – scoala, familia, strada il invata pe homosexual sa sa raporteze el insusi la homosexualitate ca la ceva care trebuie obligatoriu respins, le cultiva reacţii de rezistentă si dezgust faţă de propria lor orientare sexuala. Tipul de care vorbesti nu va reusi probabil niciodata sa scape el insusi de balastul indus de societatea homofoba in care s-as nascut si in care e nevoit sa locuiasca in continuare. Totusi, nu poti scapa de reflexele achizitionate pe parcursul a 20-30 de ani în cateva luni ori saptamani, sa le lasi ca pe niste haine. E un proces de durata sau care nu nu se incheie niciodata in anumite cazuri.
Felicitari pentru acest articol informant. Cei care sunt homofobi in opinia mea, isi arata ce fel de religie si educatie au…una de toata jalea. Toti oamnenii sunt creati egali si trebuie protejati in mod egal fie ca ne convine sau nu cu stilul lor de viata. Sper ca acest subiect sa fie adus in lumina si prin publicarea altor articole care sa educe cat de cat populatia. Desteapta-te romane!