Când am publicat săptămâna trecută la această rubrică articolul “Liviu Antonesei – editorialistul numărul unu al presei de limbă română” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=10587 mă așteptam la replici iritate. La urma urmei, vorba lui Liviu „românilor, dacă suportă greu să nu fie lăudați, le este aproape imposibil să suporte să fie lăudați alții”.
Replica a venit prompt din partea unui anume “Virgil Pop” (evident un pseudonim, cineva care scrie din Franța, față de care am anumite suspiciuni cu privire la identitate, s-ar putea să fie un recidivist), care a început să-l calomnieze pe Liviu, acuzându-l de minciună cu privire la motivele plecării sale de la ziarul Cotidianul.
I-am cerut acestui individ să-și ceară scuze, dat fiind faptul că Liviu a explicat în public de ce și-a dat demisia de la Cotidianul, iar versiunea sa nu a fost contrazisă în public. Am mai afirmat și în trecut: nu vom permite insinuări de această natură care pun la îndoială buna credință a colaboratorilor revistei ACUM, fără a aduce probe temeinice în sprijinul unor astfel de acuzații.
Cum scuzele nu au venit, nu am mai publicat nici un ecou al calomniatorului “Virgil Pop”.
Mai grav este faptul că la un articol publicat ulterior de Liviu, “Mărirea şi decăderea lui Emil Boc” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=10615 a sosit un alt ecou, de data aceasta din partea unui cunoscut publicist din România, care pe un ton ultra-iritat îl acuza pur și simplu de manipulare.
Dat fiind că acesta era un text semnat și identitatea persoanei era absolut certă, i-am cerut să renunțe la debutul ecoului și să păstreze restul, deoarece conținea o critică perfect legitimă și argumentată.
Persoana a refuzat și în plus m-a acuzat de “cenzură”. Chiar dacă e vorba de un publicist cunoscut, acuzația nu mă miră, dat fiind că am observat că în România nu prea se înțelege ce este de fapt calomnia.
În esență, calomnia este o minciună malițioasă, adică un ne-adevăr rostit în public despre cineva, în cunoștința faptului că este în fapt un ne-adevăr. Cu alte cuvinte, este un atentat la reputația unei anumite persoane.
Am făcut cunoștință, împreună cu Ștefan Maier, pe vremea când eram la România liberă în vara lui 1990, despre acest delict de presă în Statele Unite. Atunci, jurnalistul Chris Riback, de la canalul TV CBS, ne-a explicat, cu exemple concrete, ce este o calomnie și cum este ea pedepsită, cu exemple din jurisprudența americană.
Aveam să mă reîntâlnesc cu aceeași preocupare la BBC. Pentru că, și aici este ceea ce nu înțeleg mulți jurnaliști români, calomnia nu este doar în responsabilitatea acelui care o face, ci și a celui care o difuzează. Cu alte cuvinte, dacă un post TV sau radio, un ziar tipărit sau o pagină de internet preiau o informație calomnioasă, responsabilitatea le incumbă în egală măsură cu aceea a calomniatorului, ceea ce se mai numește “repeated libel” (calomnie repetată).
De aceea, este ridicol să vezi publicații din România care scriu la pagina de corespondență din partea cititorilor: ”Responsabilitatea textului aparține exclusiv autorului”, de parcă acel text se poate transforma în calomnie fără publicarea sa (printr-o decizie conștientă) în segmentul media respectiv.
Dacă te uiți pe paginile de comentarii pe internet ale oricărui ziar sau post TV din România te cutremuri de câte calomnii, insulte și incitări la ură și violență poți citi acolo, la adresa unor persoane reale.
Din această cauză, revista ACUM moderează strict ecourile pe care le publică. Aceasta nu este cenzură, ci RESPONSABILITATE EDITORIALĂ. Pentru că libertatea cuvântului are și un revers, acela fiind responsabilitatea pentru informația difuzată. Iar a calomnia cu impunitate nu înseamnă a-ți exercita dreptul la liberă exprimare, ci este o infracțiune pedepsită de lege și, înainte de asta, o gravă imoralitate.
Draga domnule Clej,
Imi exprim parerea personala in legatura cu libertatea expresiei. M-am ciondanit cu multi pe tema asta.
Orice care nu e instigare violenta la ura , nu e calomnie si nu e pornografie se poate numi libertate de expresie.
De exemplu, la wordpress ( blog hosting ) se atrage atentia ca si injuraturile sint libertate de expresie si critici violente sint libertate de expresie, etc..etc…
Exista un individ acolo care are un blog circulat. E un rasist violent manipulator, legionar, si care vrea sa fie presedintele Romaniei. ( nu vreau sa-i fac reclama aici dar e un oarecare marian).
L-am reclamat in van, indivizii considera ca blogul lui nu contine decit…libertate de expresie. Adica nu instiga violent la ura si nici la pornografie.
Altceva vazut la televizor. Cum ii readuc la tacere oamenii cu bani pe ziaristi intr-o tara democratica? Extrem de simplu. Ii dau in judecata pentru calomnie si cer despagubiri sume imense. Ce valoare mai are democratia? Ca ne da generos voie sa aflam asta?
Cenzurati domnule Clej cit vreti mai ales ca daca il calomniaza cineva pe individul ala cu nume de …usurare ( Vantu) poate sa faca ( daca nu si face) ce am scris eu mai sus si vom scrie numai ecouri ca pe vremea lui Ceasca. 🙂
Cu respect,
Joe King
Domnule Dan Pohic,
Politica noastră editorială e clară și toate tentativele de a ne determina să o schimbăm sunt inutile. Nu vom găzdui pe această pagină opinii extremiste, incitatoare la ură sau care contravin legii în orice fel.
nu am incercat nimic domnule Clej a fost doar un punct de vedere. am vrut sa spun ca totul e relativ in democratie si totul se poate incadra in….de exemplu: pericliteaza securitatea statului..etc..etc…
cenzurind veti avea doar cititori care scriu ce va place sa vedeti scris si asta aduce aminte de anumite timpuri. dar e absolut doar treaba dumneavoastra.
Sanatate,
Joe King
Domnule Pohic,
Și dumneavoastră, ca mulți alți români, confundați responsabilitatea în politica editorială cu cenzura.
Mergeți pe forumurile publicațiilor din România și citiți mizeriile care se publică acolo, sub protecția anonimatului. Revista ACUM nu se va transforma într-o astfel de cocină virtuală.
Cât despre afirmația dumenavoastră „totul e relativ in democratie”, dați-mi voie să nu fiu de acord, ca cineva care trăiește de 18 ani în Marea Britanie. Mi se pare total cinic și din nou, măs imt nevoit să repet, revista ACUM combate astfel de cinism.
Liviu,
Mulțumesc. Fimalmente, poate așa înțelege și domnul Pohic că atunci când libertatea de exprimare este folosită cu rea credință și intră în contradicție cu dreptul la propria imagine, atunci cel de-al doilea drept menționat are prioritate.
Exercitarea cu bună credință a drepturilor este un princioiu democratic fundamental.
Petru Clej
Ce inteleg greu oamenii este ca libertatea, in manifestarea sa deplina, este posibila numai in democratie, iar aceasta din urma are reguli!
Joe King, Petru Clej
Totul e relativ in democratie, dar nu principiile sale fundamentale, precum drepturile si libertatile individuale. Or, dreptul la imaginea proprie e unul sacrosant! Nici macar libertatea de expresie, alt drept sacrosant, nu-l poate incalca. Democratia este libertate normata, asta o si diferentiaza de anarhie! Ea fixeaza deci regulile jocului, iar daca nu vrei sa iesi din joc, le respecti!
Liviu, e foarte simplu. Pentru mulți români libertatea înseamnă numai drepturi, nu și responsabilitate.
Draga domnule Antonesei si domnule Clej,
Am pus talkback-uri la Cotidianul exact pina cind au „schimbat” directia si dumneavoastra ati si plecat de acolo. N-am comentat la articolele dumneavoastra insa la articolele la care am comentat ( mai mult la misto ) am primit multe replici rasiste pe care „cenzorii” le lasau. As putea chiar sa sap pe acolo si sa aduc exemple dar e inutil.
Le explicam clar ca instigarea la ura nu e libertate de expresie. Eu nu inteleg de ce v-ati napustit pe mine cind eu sint unul dintre cei care se impotrivesc calomniei si rasismului. De cite ori pot explic ca ele nu sint libertate de expresie.
As vrea sa va intreb, cit timp ati publicat in Cotidianul ati citit si articolele altora si talkback-urile de la ele? Ati depus vreo plingere ca exista atitea calomnii necenzurate cel putin la talkback-uri? Atita rasism?
In plus Cotidianul e un ziar politizat pina in pinzele albe si scria acolo un individ pe nume Ungureanu care imi producea pus si simplu o scirba sincera. Era cu limba in fundul lui Basescu mai inrait ca Vadim Tudor in al lui Ceausescu.
Sincer, cuvintele mari si pompoase ma lasa rece domnule Clej. Romania e o tara in care demagogia face multi bani si romanii isi aleg condicatorii dupa impresie si cit de gasca sint. Multi sint manipulati de Ungureni prin demagogie ieftina si Romania are un renume de rahat in lume. Degradarea in masa distruge democratia si valorile societatii devin furturile mascate. In rest, vorbe mari. Daca le spui pe fata ca fura si sint banditi e calomnie. Daca lumea ii uraste pe romani e calomnie, nu romanii fac rele, tiganii.
Insa salut cu respect dorinta dumneavoastra de a aduce respect jurnalisticii prin publicare de 100% articole decente. De ce oare am fost inteles gresit?
In concluzie am vrut sa spun ceva mic si neimportant. 🙂 Pe Ceausescu l-au „construit” lingaii din jur nu a fost numai el de vina. Poporul roman a fost atit de betegit incit i-a intrat in singe auto-cenzurarea.
Presa in Romania e in miinile bogatilor si a politicienilor. Ce rost are sa vorbim de democratie?
Domnule Clej, cite click-uri pe zi sint la „ACUM”?
A propos, am citeva chestii publicate aici, va rog sa nu le cititi ca sint cenzurabile, un pic de limbaj explicit scapat de editor. 🙂
Domnule Pohic,
Nici pe Ștefan, nici pe mine, nu ne interesează standardele jurnalistice ale presei din România, noi avem cu totul alte standarde.
Revista ACUM a avut în luna septembrie 20000 de utilizatori unici, iar pe luna octombrie traficul este până acum cu 25% mai mare decât în luna precedentă. Nu alergăm după rating în dauna principiilor noastre editoriale.
Iar principiile noastre editoriale, repet, sunt NENEGOCIABILE.
Dan Pohic
La „Cotidianul” eram colaborator permenent, nu redactor, nu aveam prin urmare niciun fel de activitate redactionala. Acesta este cazul si pentru ce apare sub numele meu in „Acum”. In principiu, am fost impotriva moderarii interventiilor pina nu de mult, am avut chiar mici si amicale controverse cu Petru pe tema asta. Vazind insa ce s-a intimplat pe blogul lui Dorin Tudoran, cit de repede si profund s-a degradat un spatiu de dezbatere pus la libera si deplina dispozitie a cititorilor de catre autor, mi-am dat seama ca eram in eroare. Daca vrei sa mentii un nivel al dezbaterii si o calitate urbana a comunicarii este imposibil, cel putin cu publicul nostru, fara moderare.