Răspunsul extraordinar la apelul lansat de Liviu Antonesei către grevistul foamei Teodor Mărieș (Un om se stinge – pentru Dreptate şi Adevăr – http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=10570) arată impactul pe care cel care recent a decis să-și publice articolele în premieră în revista ACUM.
Tonul său este incisiv dar nu agresiv, conținutul este măsurat parcă cu balanța, fiecare cuvânt este plasat acolo unde trebuie, într-un cuvânt un model pentru ceilalți editorialiști sau așa ziși “lideri de opinie” din presa de limbă română.
Liviu Antonesei, care este unul dintre puținii intelectuali de elită veritabili ai României, cumulează mai multe calități: talent, competență, integritate și non-partizanat.
Sunt destui jurnaliști de talent în România, dar prea adeseori păcătuiesc prin competența lor îndoielnică (vorbitul după ureche), iar dintre cei care sunt și talentați și competenți unii nu au integritate, servind cauze partizane, adeseori nedeclarate.
Liviu Antonesei este cunoscut ca un critic acerb al președintelui Traian Băsescu, dar la el critica e principială, nu pur și simplu o îmbrățișare a adversarilor săi politici, așa cum procedează cei mai mulți dintre criticii președintelui. Dovadă renunțarea la colaborarea cu Cotidianul, unul dintre ziarele mai favorabile președintelui Băsescu, odată cu preluarea sa de către o conducere hotărâtă să nu mai permită exprimarea opiniilor pro-prezidențiale.
Liviu este și unul ditre rarii jurnaliști (de fapt el nu trăiește din jurnalism, este universitar) care a fost de partea cealaltă a “baricadei” – pe scena politică, fiind ales președinte al Consiliului Județean Iași în 1996, funcție din care a demisionat la jumătatea mandatului, nefiind dispus la compromisuri neprincipiale.
Așa încât îi invit pe editorialiști și pe “liderii de opinie” să-și modereze (dacă pot) orgoliul adeseori hipertrofiat și să ia exemplu de comportament de la Liviu Antonesei. Vor avea de câștigat și ei, dacă se vor inspira de la el, dar mai ales vor avea de câștigat cei pe care ei îi uită adeseori: consumatorii de mass media.
P.S. Ultimele evenimente din cazul Teodor Mărieș confirmă cele scrise în articol: clarviziunea lui Liviu Antonesei, insistența pe acest subiect nesesizat de „liderii de opinie”, îi confirmă clasa.
corect
incisivitate si polemica nu inseamna musai trimitere la origine sau variate minciuni.antonesei nu scrie de azi de ieri bine, corect si informat, dar el da dovada si de consecventa si refuza neted obedienta si lingusala masiv pracicate la noi, si nu de azi de ieri, in fata PUTERII.
felicitari pentru acolada amicala acordata de dl P.Clej.
cu titlu informativ ci tema de glosa
1. Pe clopotul nou de la Cotroceni, apare in clar – am vazut cu ochii mei – gravat Domnul Traian Basescu, asa, cu „d” mare, si mai la coada textului domnul Serban Canatcuzino, cu „d” mic. Este complet idiot sa folosesti cuvintul ‘domnul” cu doaa semnificatii diferite in aceeasi fraza. „Domnul” Tataru-Cazaban, consilierul pentru cultura si culte al presedintelui, se dovedeste un papi(pu)tzoi.
2, O enoriasa ce se bulucea la cotroceni, intrebat de o reporterita, pentru ce a venit la biserica si se inghesuie, a raspuns candis si sincer:”Pentru creditna noastra stramoseasca!” frumos, nimic de zis. Pe ecran s/a vazut insa cum purta, pe haina ei neagra, in dreptul inimii, insemnele in clar, US ARMY!!!!!!.probabil o haina de capatat! Sa murim de ris, de plins?
nu stiu ce/ar mai fi de facut. de tacut eventual.
Uf!
Multumesc, Petru, pentru vorbele frumoase, desi eu nu sint foarte obisnuit cu ele in calitate de articler – autonomia pozitii iti aduce vorbe mai putin dulci din toate partile. Acum, sigur ca ma bucura ce scrii tu aici, dar as pune, totusi, un bemol. Nu stiu daca putem face topuri in aceasta privinta – eu insumi am macar un numar de vreo zece autori de articole pe care ii citesc cu placere si incredere, o parte din ei scriu chiar aici, pe Acum, altii pe alte site-uri sau in alte ziare. In ce ma priveste, ma stradui sa gindesc cu mintea mea ceea ce scriu si sa pastrez niste limite decente in stil, oricum e prea mare revarsarea de dejectii din presa noastra, mai degraba umorala decit analitica si diagnostica. Am, de buna seama, si eu, ca toti oamenii, simpatiile si antipatiile mele, dar ma stradui, pe cit e omeneste posibil, sa nu emit judecatile in functie de ele, si sa nu pierd din vedere contextele – totul se petrece in succesiune istorica, orice eveniment e legat de o multime altele. Cam asta voiam sa spun, cu prilejul acestui exercitiu de admiratie, vorba lui Cioran, pe care l-am simtit pe pielea proprie! Multumsc inca odata.
Ca deobicei, o cascada de ditirambi fara temei.
Nu ca ar fi demisionat de la Cotidianul ci, la drept vorbind, Nistorescu nu l-a mai vrut. Iar „hoperbolizantul” Clej a creat luceafarul jurnalistilor cu ponderea care-l caracterizeaza. Hai,sa fim seriosi, „colegi” de la Acum cetire !
Știu cine sunt autorii ecorurilor numiți Bedros Horasangian și Liviu Antonesei, nu știu cine e „Virgil Pop”. Într-adevăr, bine puse ghilimelele de către iritatul necunoscut, nu pot fi coleg cu el, ci doar cu primii doi.
Altfel, Liviu, ești acuzat de minciună, cică n-ai fi renunțat la colaborarea cu Cotidianul, așa cum ai scris în revista ACUM, ci te-ar fi dat afară Nistorescu, așa e?
Petru
Vezi ce mi-ai facut? Au aparut tot felul de Vasile si Viorel! Acum, daca sint mincinos, tu judeci! Ma poti crede pe mine sau pe el! Glumesc, desigur – Nistorescu a insistat peste jumatate de ora la telefon sa-mi mentin rubrica. Mai mult, mi-a lasat abuziv numele in caseta redactionala inca trei saptamini dupa ce i-am comunicat refuzul.
Liviu,
Mă așteptam și mă aștept în continuare la astfel de reacții resentimentare. Concluzia este că locul mincinosului „Virgil Pop” este în mizeria virtuală din care a apărut.
Ce diferenta abisala intre superelogioasa prezentare a lui Petru Clej si modestia dlui Antonesei. Se simte de-a dreptul jenat de glorificarea sforaitoare practicata la adresa sa, „sincer” si dezinvolt, de red. sef al revistei on-line RLIV, fericit de o atat de eminenta colaborare, lasandu-l pe Vladimir Tismaneanu printre colaboratorii de ultima pagina.
In privinta Cotidianului, confirmarea sau infirmarea lui Cornel Nistorescu, ar pune capat ziselor dupa ureche, ceea ce ar si explica vehementa reactiilor dlui Antonesei dupa ruptura cu jurnalul. In tot cazul nu de calitatea sa jurnalistica este vorba aici ci de excesele laudative semnate Petru Clej, hipercriticul jurnalisticei romanesti de petutindeni.
Ce-mi place în scrisul lui Liviu Antonesei:
– În publicistică: modul în care ştie să păstreze linia de mijloc în judecată şi în argumentare (hic et nunc); modul în care insistă pe importanţa individului în societate, fără a minimaliza importanţa elementului social.
– În cercetare: modul în care gestionează informaţia ştiinţifică, împletind rigoarea disciplinei ştiinţifice cu elementul uman şi interpretarea umanistă.
– În literatură: modul în care strecoară ficţiunea în proză, păstrând caracterul verosimil al scrierii literare; modul în care nu se fereşte de cuvinte în poezie.
Ce nu-mi place:
– fraze de genul: ”Normalitate în Ro vieţii mele nu cred că va fi…”;
– sau formulări din care am desprins vreo idee de genul: nu se poate face (încă) nimic…;
– sau: ”Din pacate, Petru are dreptate! Nu exista solutie rapida pentru Romania in general, pentru Justitia in special…”
Ce cred despre Liviu Antonesei:
Am convingerea că va fi veşnic tânăr, înconjurat de tinerii pe care i-a ştiut mobiliza, i-a ştiut sprijini şi, mai ales, i-a ştiut selecta. Şi 100 de ani de va avea, tot tânăr va fi, pentru că tinerii chiar cred în el. Pentru că Liviu nu repede, nu refuză, nu dăscăleşte şi nu umileşte. Dimpotrivă!
Mulţumim, Liviu!
Observați cum ilustrul anonim mincinos „Virgil Pop” continuă să-l acuze de minciună pe Liviu. În plus nu oferă niciun un fel de contra-argumente. Eu am oferit în articol argumente de ce-l consider pe Liviu Antonesei cel mai bun editorialist de limbă română. Cred însă că aștept degeaba din partea acestui resentimentar același tip de argumentație.
Dle Clej,
Din aceasta « mizerie virtuala », gaselnita cel putin lamentabila, face parte prin definitie (fiind vorba de virtualitate) si RLIV. Iar insultele cu care va gargarisiti ca si exaltarile elogioase ocazionale, va tradeaza labilitatea spiritului de observatie si educatia mediocra de care dispuneti sau, mai repede, lipsa ei.
Este totusi de remarcat, cel putin cand revista abordeaza dosarul Revolutiei, slabirea controlului cenzorial asupra ecourilor.
Nu sunt convins ca aceasta performanta vi se datoreaza.
Domnule sau doamnă „Virgil Pop”,
Vă recomand să citiți P.S. la acest articol și să renunțați la minciună (calomnie), să cereți IMEDIAT scuze domnului Antonesei, altfel vă invit să dispăreți în mizeria virtuală din care ați apărut ca să vă defulați resentimentele.
Inteles, sa traiti SEF! La ordinul dv in ce sens sa ma scuz si ce angajament sa-mi iau?
Doamne, unde-i „Epoca de aur” cand ma desfatam la auzul poruncilor secretarului de partid (PCR)!
Repetarea nefericitei gaselnite „mizeria virtuala” denota saracia neuronica si penibila linguseala fata de un jurnalist cazut din cer la RLIV.
Domnule sau doamnă „Virgil Pop”,
Faptul că invocați „Epoca de aur” arată ce exeperiență tragică v-a marcat, ca să nu spun că v-a spălat pe creier.
Aflați domnule sau doamnă care semnați „Virgil Pop” că într-o democrație calomnia constituie un delict de presă.
Or dumneavoastră l-ați calomniat pe Liviu Antonesei, afirmând în mod nu numai mincinos, ci și malițios (elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie) că domnia sa a fodst demis de la ziarul Cotidianul.
Liviu Antonesei a publicat în revista ACUM un articol în care își anunța demisia de la Cotidianul, iar noul director al ziarului, solicitat să ofere o reacție, nu a comentat, deci a acceptat, așa cum ar trebui să acceptați și dumneavoastră explicația de bună credință a lui Liviu.
Mai mult, Liviu ar fi în drept să acționeze în instanță revista ACUM care a publicat ecoul calomnios semnat „Virgil Pop”. Mai ales că persoana de sub acest alias nu există, este o imagine provenită din mizeria virtuală. Am ales însă riscul să public ecoul ca să dau o lecție acestei persoane generice (nu e singură, acesta este un mod de a înțelege libertatea cuvântului în România ca libertatea de a calomnia).
Așa încât persoanei care semnează „Virgil Pop” nu i se vor mai publica ecouri până nu retractează și nu-și cere scuze de la Liviu Antonesei (o practică total străină perioadei comuniste în care „Virgil Pop” a primit educația aproximativă).
Totodată îi cer scuze lui Liviu Antonesei pentru publicarea ecoului în cauză, ecou care ar putea să-i afecteze reputația. Am explicat însă de ce am procedat așa.
Cât privește articolul, eu am explicat cu argumente de ce îl consider pe Liviu Antonesei cel mai bun editorialist de limbă română. Am primit în schimb atacuri la persoană și calomnii. Tipic.
@ Virgil Pop. Ma revolta obraznicia unora ce lovesc intr-un om, in primul rand, cum este Liviu Antonesei. Ca om este un inger. Ca intelectual si jurnalist impecabil.
Este printre putinii nepatati si nemomit de tentatiile de orice natura ar fi ele.
Daca e sa vorbim despre patriotism va rog Domnule Pop, sa parcurgeti putin biografia lui Liviu Antonesei.
In perioada studentiei Domnia Sa, Liviu Antonesei a fost sufletul unui editorial numit Opinia studenteasca, la Iasi.
In acea vreme nu ma prea publica nimeni din cauza continutului morbid, obscur al poeziilor mele.
Domnia sa si-a asumat raspunderea sa ma publice cu un grupaj de o jumatate de pagina.
Una dintre poezii era o dedicatie lui Emil Hurezeanu, chiar in perioada in care Emil se stabilea in Occident (de la Viena la Munchen).
Ii datorez mult asa cum altii ii datoreaza pentru spiritul Domniei Sale de adevarat coordonator si sfatuitor.
Domnul Petru Clej defineste pertinent personalitatea universitarului iesean. Un alt aspect ramane ca Liviu Antonesei nu a apartinut niciunui grup, sau vreunei grupari de haita.
Multumesc Domnului Liviu Antonesei pentru gestul de a ma fi publicat intr-o vreme cand mi se refuzase volumul de poezie la Cartea Romaneasca si am fost scos dintr-o nominalizare de premiu pentru poezie.
Domnule Pop, ar fi cazul sa va cereti scuze si sa nu acuzati la modul ieftin un om integru.
In alte vremuri acesta ar fi insemnat o aruncare a manusii…
Oare ce va impinge sa loviti pe nedrept ?
Îi atrag atenția persoanei care semnează „Virgil Pop” și care își dă adresa fictivă de email pop_vir33@yahoo.com să nu se mai obosească să trimită ecouri până își cere scuze față de Liviu Antonesei pentru calomnia abjectă la adresa sa.
Petru, Florin
Dragi nepoti, merci de ajutor, dar zau ca nu are rost sa va osteniti atit! Sint unul din cei mai antrenati incasatori din viata publica bastinasa. Pai astea sint insulte si calomnii? Biete incercari! As vrea sa va pot arata paginile intregi de dejectii pe care mi le aruncau in cap Romania Mare si publicatiile feseniste, Azi, Dimineata etc, la incpeuturile deceniului trecut! Pai, aia injurau profesionist, dragii bunicului!
Liviu,
Pentru mine nu există calomnie mare sau mică, ci numai calomnie. Poate e o deformație de la BBC, dar așa ceva nu pot tolera. Suntem în 2009 nu în 1990, când javrele de la Adevărul, Azi, Dimineața (unii dintre ei ajunși azi mari jurnaliști sau politicieni) au murdărit în modul cel mai abject orice opozant politic al regimului Iliescu.
Petru
A, eu nu spun ca-mi face placere sau ca tolerez, ci ca sint antrenat de catre scirbe mai mari decit bietii birfologi de pe forumuri, site-uri, blog-uri etc.