A încetat din viaţă Marek Edelman, la vârsta de 90 de ani, ultimul supravieţuitor al insurecţiei ghetoului din Varşovia.
Viaţa acestui personaj legendar s-a intersectat tragic cu catastrofa Holocaustului şi cu totalitarismul comunist. Pe data de 19 aprile 1943, Edelman a fost unul dintre liderii celor 220 de luptători din ghetoul varşovian care au deschis focul împotriva soldaţilor germani şi a colaboratorilor lor ucrainieni, lituanieni şi polonezi veniţi să ridice noile victime destinate transportului către lagărele morţii. Erau duşi în acea Umschlagplatz, gară de unde plecau transporturile morţii, un nume blestemat intrat pe veci în lexicul infamiei genocidare. Era locul unde se poate spune că transcendenţa murise. Edelman şi confraţii săi au oprit, vreme de trei săptămâni, această operaţiune monstruoasă. Nu mă îndoiesc că Marek Edelman, acest Drept, se află acum acolo unde îi este locul binemeritat, în lumea celor într-adevăr drepţi.
Cu puţine arme, dar cunoscând perfect topografia zonei, luptătorii din ghetou au rezistat vreme de trei saptamani împotriva unei uriaşe maşini represive germane. Era efectiv o confruntare între David şi Goliat. După înfrângerea insurecţiei (Edelman a avut întotdeauna rezerve privind utilizarea acestui termen pentru o revoltă lipsită din capul locului de sorţi de izbândă), supravieţuitorul Marek a luptat, în 1944, în cadrul celeilalte formidabile încercări de sfidare a ocupanţilor nazişti, insurecţia din Varşovia. După eliberare, a devenit unul dintre cei mai respectaţi cardiologi ai Poloniei, autorul unui manual despre prevenirea şi tratatea infarctului miocardic. În 1968, când regimul a utilizat deschis diversiunea antisemită, familia sa a părăsit Polonia, plecând în Franţa. El a continuat să-şi exercite profesiunea la Lodz. A fost apropiat de sindicatul liber şi autoguvernat Solidaritatea pe care l-a sprijinit în calitate de consilier pe probleme de sănătate în timpul negocierilor de la masa rotundă care au dus la democratizarea ţării.
Vreme de trei decenii după război, Edelman a tăcut în legătura cu teribilele experienţe trăite de el şi camarazii sai. În 1976 a acceptat să vorbească într-un faimos dialog cu jurnalista Hanna Krall. Cu acel prilej, Edelman a şocat prin prin declaraţia sa că rezistenţa cu arma în mână nu era mai eroică decât mersul tăcut şi demn către camerele de gazare: “Este un lucru impresionant să mergi atât de liniştit către propria moarte. În mod cert este mai dificil decât să mori împuşcând”. O asemenea poziţie invită filosofia morală şi politică la o sobră şi adâncă reflecţie.
Titlul american al cărţii Hannei Krall despre Edelman este “Shielding the Flame”. Michael Kaufman, care semnează necrologul lui Marek Edelman în “New York Times” (3
octombrie 2009), el însuşi autorul uneia dintre cele mai inspirate cărţi despre mişcările de rezistenţă anti-totalitară din ţara lui Kołakowski, Jacek Kuroń, Lech Wałęsa, Karól Wojtyła, Zbigniew Bujak, Jeryz Popiełuszko şi Marek Edelman (“Mad Dreams, Saving Graces. Poland: A Nation in Conspiracy”, Random House, 1989) citează aceste cuvinte ale lui Marek Edelman, erou şi martor, un credo de o viaţă, deopotrivă ca luptător şi ca medic
: “Dumnezeu încearcă să stingă o lumânare, iar eu caut grăbit să protejez flacăra profitând de momentul de respiro. Să păstrez pâlpâirea acelei flăcării, chiar dacă pentru doar pentru câteva clipe în plus”. Aceste cuvinte au fost rostite de un om care a trăit şi a rezistat într-o ţară a cărei istorie a fost numită de profesorul Norman Davies “the playground of God” – locul de joacă a lui Dumnezeu.
Cititorii interesaţi de subiect pot afla mai multe de pe blogul meu http://tismaneanu.wordpress.com
…promptitudinea pe care o exercita colaboratorii acestui saptamanal,aplicand informatii in legatura cu eroii holocaustului
vii sau decedati, face mai mult decat cinste si onoare publicatiei „ACUM”.mangaie ranile
putinilor supravietuitori,dar mai ales preda
generatiilor viitoare adevarul in legatura cu
cea ce au comis conducatorii precum si masele regimurilor totalitare.
itzhak bareket.