Retragerea fortelor armate si a administratiei romane lasa cele trei Dacii nord-dunarene inafara istoriei oficiale si deschidea mileniul de tacere a surselor scrise, in care solul si oamenii care l-au populat s-au aflat inafara interesului autorilor de anale si cronici, schematice si acestea si marcate de imprecizia si subiectivismul unor autori care pierdusera pretuirea pentru adevar si rigoare a predecesorilor clasici. Cezura care va alimenta controversele istoriografice de mai tarziu a putut fi acoperita partial de cercetari arheologice care au demonstrat locuirea unor zone din fostele provincii romane si prin analogii cu realitati din zone situate in proximitatea altor limesuri ale Imperiului.
Mentiunile continute de scrieri latine tarzii, referitoare la comunitati latinofone din Britania sau Panonia au inspirat o serie de analogii operate de istoricii romani ai primului mileniu, care prin coroborarea inventarului din asezarile arheologice au pledat pentru continuarea vietii sedentare pe actualul teritoriu al Romaniei si pentru mentinerea unor forme de organizare a comunitatilor, illustrate de mentinerea unei ierarhii economice si sociale. Astfel de prezumptii sunt in acord cu o anume logica a istoriei si vor fi probabil confirmate de noi cercetari documentare siin teren, dar trebuie sa admitem ca disparitia autoritatii etatice a condus, la fel de logic, la accentuarea depopularii care afecta oricum provinciile romane in ansamblu, inca de la inceputul secolului al III-lea.
Una din caracteristicile acestei perioade a fost in intreaga Europa dezagregarea structurilor urbane si a comunitatilor care le asigurau viabilitatea. Motivatiile sunt de cautat in primul rand in insecuritatea generata de marile migratii. Obiectul raidurilor clanurilor germanice, turanice si mai tarziu ale slavilor si avarilor, au fost bogatele orase ale Galiei, Italiei si Panoniei, cronicile contemporane inregistrand numeroase asedii, subsidii platite ca rascumparare si implicarea oamenilor bisericii in mediere pe langa sefii barbari, fapte intrate in constiinta colectiva ca expresii ale interventiei divine in viata credinciosilor.
In plan economic, instabilitatea si criza regimului sclaviei a insemnat dezarticularea relatiilor de schimb, una din sursele de prosperitate pentru orase si trecerea la o economie de subsistenta, autosuficienta, cu o circulatie monetara redusa si putin preocupata de desfacere. Umanitatea sfarsitului antichitatii si a primelor secole ale Evului Mediu este una prin excelenta rurala si agrara, in care populatia cauta securitatea domeniilor private, in absenta quassigenerala a puterii de stat.
Centrele citadine au rezistat in provinciile occidentale intr-o expresie redusa a unor incinte fortificate, dar lipsite de functiile administrative si civice de altadata. Supravietuirea lor s-a datorat ratiunilor de aparare sau stabilirii in vechile resedinte romane a unor centre ecleziastice. Situatia era mult mai grava in fosta Dacie, unde permanentizarea migratiilor nu a permis constituirea unei structuri etatice viabile. Centrul de putere al diverselor uniuni de triburi care au dominat nominal regiunea s-a aflat in Campia Panonica, zona ce oferea conditii pentru un regim de viata specific populatiilor nomade.
Nota dominanta a istoriei acestei perioade este data de campanii militare decisive, infrangerea unui leader insemnand crepusculul puterii clanului sau. Gotii care s-au substituit stapanirii romane sunt dizlocati de aparitia hunilor, infranti la randul lor dupa moartea marelui lor rege Attila de gepizi in 454, iar acestia vor lasa locul avarilor aliati cu longobarzii. Aceste entitati sunt mentionate in relatie cu diverse angajamente militare spre apus sau in provinciile byzantine din sud, fapt ce sugereaza ca detineau un anume control in teritoriul care va servi drept noman-s land pentru valurile migratoare pana in secolul al XIII-lea. Napoca romana, amplasata in proximitatea centrelor de putere barbare si lipsita de conexiuni cu lumea bizantina dunareana, nu putea supravietui in aceste imprejurari, chiar daca bazinul Someselor oferea locuitorilor o anume protectie si resurse economice.
O revenire treptata a regiunii in istorie s-a produs odata cu relativa stabilizare a raporturilor de forte, in conditiile ascensiunii politice a francilor in Occident si Europa Centrala si de intemeierea hanatului bulgar. Complicata ecuatie politica in care erau implicati bizantinii, bulgarii, statul slav al Moraviei Mari si regatele france, dublata de ratiuni economice care impuneau comertul cu sare intre Bulgaria si Europa Centrala, au conferit fostei Dacii Superioare importanta unui spatiu-frontiera, pe care nu o va mai pierde pe toata durata Evului Mediu. Prezenta bulgara in regiune a fost probabil una mai importanta decat cea acceptata de istoriografia noastra pana acum, chiar daca aceasta nu a insemnat un control politic efectiv al hanilor si ulterior al tarilor bulgari asupra viitoarei Transilvanii.
Statele slavo-romane mentionate in scrierea lui Anonimus sunt expresia acestei stari de lucruri, pe care aparitia maghiarilor a modificat-o in maniera decisiva. Datele arheologice de la Dabaca, puse in legatura cu voievodatul lui Gelou, mentionat de Notarul Anonim, demonstreaza existenta unei concentrari de populatie si resurse in apropierea fostei colonii romane, iar mentiunile cronistice, veridice sau nu, ilustreaza o anume continuitate a puterii printr-o preluare ostila in folosul invingatorului Tuhutum. Stabilizarea puterii maghiare in asa-numita Ultra Silva s-a produs abia dupa anul 1000, in contextul adoptarii crestinismului si preluarii paradigmelor sociale occidentale. Momentul coincide cu aparitia documentara a toponimului care a sfarsit prin a se impune in lexicul public in dauna celui roman, Cluj, provenind probabil de la Castrum Clus, cetatea maghiara mentionata in documentele din secolul al XI-lea. Cetatea ca forma de organizare si de control a unui teritoriu a fost mijlocul prin care puterea regala si-a exercitat efectiv autoritatea la nivel local, prin intermediul unui reprezentant inzestrat cu competente juridice si militare, comes si al subordonatilor sai, asa-numitii iobagiones castrensis. Unele documente mentioneaza si un comitat al Clujului, precum si unul la Dabaca, fapt ce sugereaza ca regiunea era bine integrata in sistemul administrative maghiar avand ca unitate de baza comitatul, varmegyek.
Aceste inceputuri integrate in simbolistica nationala maghiara nu au insemnat restaurarea pozitiei de centru urban a succesoarei metropolei romane. Ungaria crestina a trebuit sa mai faca fata unei provocari venite din lumea stepelor Asiei Centrale, marea invazie mongola care aproape a sters regatul Sfantului Stefan de pe harta Europei medievale. Dezastrul demografic ramas in urma calaretilor Diavolului, cum i-au numit cronicile monastice din epoca, a impus regalitatii apelul la colonisti in masura sa repuna in valoare teritoriile pustii sis a asigure apararea tarii.
In aceste imprejurari, colonizarea germana initiate in a doua jumatate a secolului al XII-lea a fost extinsa sis pre nordul Transilvaniei, unde primele privilegii in favoarea oaspetilor stabiliti in Cluj sunt emise de regele Stefan al V-lea, cel de care se leaga si fondarea oraselor germane din regiunea Zips. Dinamismul colonistilor sositi in asezarea pe care o vor numi Klaussenburg s-a circumscris ofensivei Occidentului in general, rezultat al progreselor economice si inovatiilor sociale pe care le cunoscuse lumea crestina apuseana in cele doua secole precedente. Din perspectiva relatiilor interetnice, din ce in ce mai importante, renasterea urbana avea loc in paradigmele societal si economice transplantate din mediul german, fapt plin de urmari pentru viitor.
Orasul de pe Somes a cunoscut o rapida dezvoltare economica, iar importanta sa l-a transformat intr-o tentatie pentru episcopia Transilvaniei, care in ultimele decenii ale secolului al XIII-lea a incercat sa obtina integrarea sa in propriul domeniu. Este epoca in care conflictele dintre sasi si maghiari au cunoscut cateva episoade extrem de violente, marcate de masacre si devastari reciproce, motivate de incercarea comunitatii saxone de a obtine si autonomia ecleziastica, in completarea celei juridice si administrative. Ratiunile acestui conflict nu trebuiesc cautate doar in rivalitatile etnice, desi afinitatile de clan si de limba erau extrem de vii intr-o perioada de instabilitate, ci si in lupta constanta a oraselor medievale in general pentru a se emancipa de sub autoritatea seniorilor. Daca in Occident, acestea din urma au beneficiat de sprijinul puterii regale, iar rezultatul acestui parteneriat a fost nasterea statului centralizat si a administratiei premoderne, regalitatea ungara nu a reusit decat episodic sa articuleze o politica in relatiile cu mediile orasenesti. Toate aceste episoade au implicat insa Clujul, fapt relevant pentru disponibilitatile locuitorilor sai.
Primul moment din aceasta serie este domnia lui Carol Robert d’Anjou, cel care a a cautat sa obtina in primul rand sprijinul oraselor in restabilirea ordinii interne, puse in cauza de leaderii regionali, printre care s-a aflat si voievodul Transilvaniei. In contextul mai larg al reorganizarii regatului, Clujul obtine o serie de privilegii administrative si fiscale in 1319, reconfirmate si extinse in anii urmatori. Interesul regelui pentru minerit si dinamica schimburilor au determinat infiintarea de noi ateliere mestesugaresti, organizarea breslelor cu drept de exclusivitate in practicarea unor meseriisi a asociatilor comerciale, iar expresia relativei prosperitati este inceperea lucrului la catedrala Sfantul Mihail, capodopera arhitecturii medievale. Imparatul-rege Sigismund de Luxemburg a dat expresia juridical a acestei dezvoltari in 1405, cand a conferit Clujului statutul de oras liber.
In plan intern, societatea clujeana incepe sa se structureze, prin aparitia unei elite economice care isi asuma conducerea administrativa prin intermediul magistraturii orasului. Agenda acesteia pare sa fi fost diferita in raport cu cea a nobilimii transilvane, expresia acestui particularism este data de conduita clujenilor pe durata rascoalei taranesti din 1437-1438, cand acestia s-au situat de partea rasculatilor. Conventul de la Cluj-Manastur a fost dealtfel locul in care s-a incheiat prima intelegere intre rebeli si reprezentantii autoritatilor din Transilvania. Evenimentul dovedeste caracterul complex al raporturilor dintre comunitatile etnice, interesele economice si afilierile sociale, fiecare cu o pondere semnificativa in evenimente lecturate astazi din perspective antinomice.
Prioritatea comunitatii clujenilor a fost mentinerea statutului de oras liber, inclusiv prin interzicerea achizitiei de proprietati teritoriul administrative propriu de catre nobili. Stabilirea acestora in Cluj este aprobata in mod exceptional si numai la solicitarea expresa a regelui. Chiar daca sprijinul sasilor a fost socotit esential pentru stabilitatea Transilvaniei odata cu incheierea Uniunii Fraterne de la Capalna, Clujul a avut de suferit de pe urma optiunilor sale, pierzandu-si o parte a privilegiilor. Reculul a fost unul de scurta durata, mai ales datorita schimbarilor raporturilor de forte din Ungaria, odata cu ascensiunea lui Ioan (Iancul) de Hunedoara. Eroul apararii crestinatatii impotriva infidelilor a continuat in politica sa interna parteneriatul cu orasele libere initiat de angevini, iar un beneficiar al acestei orientari a fost Clujul. In calitate de voievod al Transilvaniei, guvernator si capitan general al Ungariei, Ioan a avut relatii excelente cu orasenii din Cluj, iar aici avea sa se nasca in 1443 cel de-al doilea fiu al sau, viitorul rege Matya Corvin.
Epoca de glorie a Clujului medieval coincide cu domnia ultimului mare rege al Ungariei, a carui politica economica a impulsionat dezvoltarea mestesugareasca si organizarea sistemului breslelor. Locuitorii Clujului obtin noi scutiri de impozite, iar regele a fost constant de partea lor in litigiile pe care orasul le-a avut cu nobilimii din vecinatate.. Apogeul Clujului medieval s-a datorat si echilibrului de putere realizat la nivelul consiliului orasenesc, alcatuit pe baze paritare din alesi maghiari si sasi. Este momentul aparitiei unor institutii de invatamant, iar ponderea legaturilor comerciale cu centre din Europa Centrala sporeste. Domnia regelui Matya aduce si o prima prezenta oficiala romaneasca in viata Clujului medieval, ilustrata de privilegiul emis in favoarea romanilor din Feleac, insarcinati cu asigurarea securitatii pe drumurile din jur. In aceste medii isi vor avea originea primele foruri ecleziastice ortodoxe, aflate sub patronajul domnilor romani, inzestrati cu domenii in regiune. Dezvoltarea Clujului a continuat si sub succesorii lui Matya, iar viabilitatea noii fundatii se va dovedi cu prilejul perioadei critice care a urmat disparitiei de facto a regatului Ungariei, dupa infrangerea suferita la Mohacs, in fata fortelor sultanului Suleiman Magnificul.
Mi-a placut mult articolul dvs!