Două fapte care trebuie privite cu mare atenţie pentru că riscă să influenţeze, nu doar pe termen scurt, evoluţiile politice, ba chiar şi vieţile noastre în ansamblu – şi nu nu cred că pozitiv! Mă refer la criza de la Ministerul de Interne, provocată cu aplomb inconştient de premierul Boc, şi de declaraţiile d-lui Theodor Stolojan privind efectele acordului de împrumut cu FMI şi nivelul de îndatorare a României. Să încep cu ultimul. Dl. Stolojan spune cu voce tare ceea ce specialiştii abia murmură, iar politrucii tac cu toată energia de care sînt în stare!
Aşa cum au fost gestionaţi banii – practic, exclusiv pentru plata salariilor şi a pensiilor –, prin acest împrumut, România nu a cîştigat decît timp, iar nivelul de îndatorare a ajuns, pe degeaba cum s-ar spune, la un maxim istoric pe care îl vom resimţi nu peste multă vreme, că doar banii împrumutaţi vor trebui să se întoarcă şi acasă la un moment dat! Dacă adăugăm şi sumele exorbitante cu care dl. Pogea se împrumută zilnic de la bănci, de asemenea exclusiv pentru cheltuieli salariale, avem toate motivele să ni se facă părul măciucă! Aproape nimic nu se poate reproşa observaţiilor d-lui Stolojan decît un micuţ eufemism. România nu cîştigă nimic, nici măcar timp, din contra, ca de obicei, datorită înţelepciunii politrucilor noştri, România va pierde.
Rostogolirea efectelor crizei nu este de nici un folos ţării, dar este de folos politrucilor, care îşi cumpără astfel liniştea electorală! Important este să poată fi plătite salariile şi pensiile pînă trec prezidenţialele, esenţial este să nu se declanşeze greve de mari proporţii sau alte forme de protest pînă cînd nu e reales dl. Traian Băsescu sau ales, deşi este foarte puţin probabil, dl. Mircea Geoană. Această rostogolire a crizei, această cumpărare a liniştii relevă excelent incompentenţa şi egoismul politrucilor băştinaşi. Ei fac politică, inclusiv „politică economică”, deşi termenul e cu totul exagerat, ca şi cum ar juca un joc de calculator – din păcate, efectele nu rămîn la nivelul jocului, ci le vom resimţi noi, „pierderile colaterale”, pe pielea noastră!
În sfîrşit, scandalul de la Ministerul de Interne, cu demiterea interimarului Nica şi numirea – dar nimic nu e sigur în ţărişoară! – interimarului Blaga, ne arată odată în plus ce cred ei despre noi şi despre alegerile la care ne cer să participăm. Prin urmare, cauza demiterii o constiutie declaraţiile ministrului debarcat despre autobuzele electorale arvunite de PDL pentru alegerile din noiembrie. Bun, declaraţii despre fraude electorale s-au făcut mereu, de către toate partidele, inclusiv de către cel supus preşedintelui. Chiar înaintea celui de-al doilea tur de la prezidenţialele din 2004, dl. Băsescu şi partidul dumisale urlau ca din gaură de şarpe că PSD furase peste un milion de voturi. A trecut turul al doilea, dl. Băsescu a cîştigat şi n-am mai auzit nimic despre vreun furt de voturi, despre vreo anchetă, despre vreun vinovat. Dar dacă, de data aceasta, dl. Boc a simţit nevoia să-l debarce pe cel de-al treilea ministru de Interne numit în mai puţin de un an, ori acesta a nimerit peste ceva serios, ori scandalul în sine a fost calculat ca fiind în folosul d-lui Băsescu. Ca să poată interveni în postură de salvator. Doar că propunerea dumisale, ministru independent sau aparţinînd opoziţiei, riscă să se întoarcă împotrivă-i precum bumerangul. Mai întîi, pentru că guvernul actual este unul politic, realizat printr-un acord între PSD şi PDL, în care Internele au revenit celui dintîi. Numirea unui ministru fără apartenenţă politică sau aparţinînd opoziţiei ar însemna renegocierea acordului, cu riscul uriaş al prăbuşirii coaliţiei şi a guvernului acesteia, în plină criză şi cu puţină vreme înaintea alegerilor!
Cînd scriu articolul, preşedintele încă n-a semnat demitarea, nici numirea unui alt interimar. Nu mai vorbesc despre semnalul dat publicului prin această „soluţie” – dacă Ministerul de Interne este atît de important în stabilirea învingătorului, ce sens mai are votul nostru, de ce să mai mergem la vot, cît ei pot stabili singuri rezultatele în cabinetele lor, eventual prin tragere la sorţi? Sînt toate motivele să credem că toată această tevatură în jurul Ministerului de Interne va contribui la un nou minim istoric în ceea ce priveşte prezenţa la vot. Deşi, prin cealaltă soluţie demagogic –populistă, referendumul privind resturcturarea Parlamentului, preşedintele părea să dorească să atragă lumea la vot!
Stăm bine, un maxim istoric la datoriile statului şi un minim în ceea ce priveşte angajarea politic-electorală a publicului! Da, totul pentru vot, totul pentru victorie! Victoria cui? Oricum am lua-o, oricine va cîştiga, va fi tot o victorie împotriva noastră!
P. S. Între trimiterea articolului şi apariţia lui, ceea ce bănuiam că se va întîmpla s-a şi întîmplat – din pricina încăpăţînării prosteşti a premierului Boc, cuplată cu exaltarea electrală a preşedintelui, demisia ministrului de Interne a fost semnată, miniştrii PSD au demisionat, iar coaliţia, atît de dorită de preşdinte acum mai puţin de un an, a sărit în aer. În plină criză economică şi cu mai puţin de două luni înainte de alegeri, sîntem la apogeul unei frumoase crize politice. Acum, va înceepe meciul aruncării vinovăţiei dintr-o parte în alta ca inconştient sport demagogic-electoral. Să ne trăiască, îi merităm pe toţi din plin!
Liviu,
Prin urmare nu ne rămîne decît să facem precum în 1992, 1996, sau 2004. Să mai chemăm o dată lumea la vot. Să fim din nou ridicolii perdanţi, bătaia de joc a proştilor şi canaliilor, visătorii din culise, fraierii de serviciu. Adică să facem noi treaba guvernanţilor care, după cum se vede, se joacă nu numai cu vieţile noastre, dar şi cu destinul lor personal. Şi să rezolvăm problemele altora, împotriva propriei voinţe, spre minimul lor bine. Absenteismul sau dezamăgirea sînt cei mai mari aliaţi ai dictaturii sau terorii.
Pentru că îţi mărturisesc: mă apropiu de şaizeci de ani şi simt că viaţa mea s-a dus dracului, mulţumită înconştienţei „hoţomane” a compatrioţilor noştri. Visez normalitatea cu disperare.
draga liviu
inutil sa mentionez ca observatiile tale sunt corecte, Who cares? Ca li faptul ca amicul florica va face 60. Ei si, eu i/am sarit si nu s/a petrecut nimic. astept mereu sa inceapa ceva nou, o viata noua / ca personajele lui cehiv/ sa iau totul de la capat si sa traim frumos si din contra totul se termina fara sa/mi dau seama.
problema grava din romania – dincolo de gravele probleme legate de contingent si cotidian / este faptul ca traim URIT. Caci a trai frumos sau urit este altceva decit a trai prost sa bine. Acel bine fumegos si inconsistent platit cu viata deseori.
Pai daca face si Florica Iaru sa aprindem focurile si sa destupam sticle de sampanie.Toate noroacele tuturor va doreste
bedros horasangian
Florin Iaru
Draga nepoate, cine are de votat, mai precis ce vota, desigur ca e bine sa mearga la vot. Eu insa ce-as putea face? E prea mult ca l-am votat pe Popeye o data, un candidat pe filiera FSN nu pot vota, Crinul nostru e palid ca o anemona. Poate sa votez candidatuil UDMR, ca armneii, din pacate, n-au candidatura!
Adaos – ca sint tare la adaosuri!
Normalitate in Ro, in cursul vietilor noastre, nu va fi si nu are cum sa fie! Uita-te numai in jur! Sint insa posibile mici insule de normalitate sio e bine sa le frecventam, sa le intretinem, sa le producem daca sintem in stare, cum sint posibile si evadarile episodice in lumi normale. Pe cit pot, ma stradui sa urmeaz amindoua caile, altfel explodeaza mintea inainte de obstescul meu sfirsit!
Bedros
Florin se lauda! E mai mic decit mine si eu mai am citiva ani pina la aniversarea cu pricina! Daca e sa lasam sampania pentru momentul acela, avem de asteptat mult si bine. Eu zic sa gasim vreo oaza de normalitate care sa merite ciocnirea unui pahar!
OK, bine şi-aşa. Mai e Cernea. De-ar obţine măcar numărul de semnături! Glumesc. Glumesc oare?
Io nu pricep mare lucru de aci, numa că, pe de o parte, îi rău aşa bine cum trăim, iar, de altă parte, că-i bine aşa rău cum îi.
Anume:
O dată, că se-ntâmplă-n viaţa noastră lucruri pe care noi nu le putem nici controla, nici pricepe, dar dăm, ca proştii, votul nostru, unora pe care-i credem mai cu moţ. Şi numa când apucăm a deschide ochii, ne şi pomenim, în loc de moţ, cu o chelie de toată frumuseţea. Bag sama că aia ne-o fi orbit aşa de rău. Ca lucrul dracului în apele oglinzii şi-n lucirile tăurilor ascuns să află…
A doua, că iar se-ntâmplă-n viaţa noastră lucruri pe care nu le putem controla, dar pe astea le putem pricepe, dacă aflăm răgaz să le cercetăm îndeaproape. Şi-am priceput io cam aşa: că fiecare vârstă are frumuseţea ei, iar frumuseţea n-are vârstă.
Acuma, nu ştiu, bine zîc, ore ba.
Dacă zâc bine, meritaţi şampania.
Daca_nu_nu!
Ce_ci
Asta e o minciună. Foarte frumoasă, foarte agreabilă, foarte flatantă. Dar minciună.
Vîrsta a treia nu-i frumoasă. E grea. Şi posomorîtă. Şi neputinciosă. Şi n-are nici un viitor.
Liviu.
Mai e verdele Cernea. Ăsta, cel puţin, e energic, neafiliat şi simpatic. Numai că n-are semnături să catindeze. Ce zici, umbli cu cheta prin Iaşi?
Domnule Iaru,
Eu n-am de unde şti dacă e sau ba un adevăr ore numai vreo plăsmuire. Am dat numai sa verific dacă am priceput au ba ce s-a scris aici.
Cum n-am de unde şti nici cum va să fie vârsta a treia, nici de unde începe ea să prindă contur.
Dar dacă e să luăm drept punct de plecare ”viitorul”, atunci pot jura că spectrele lui nu capătă formă după vârstă, ci după cum bat clopotele. Am şi eu o tristeţe în ce (NU) priveşte viitorul: studiile clasice sunt pe moarte, iar clasiciştii sunt traşi pe linie moartă. Mi-ar fi plăcut să fie şi asta o impresie, dar vai!, nu este. Dacă am avea o ţâră grijă să aflăm ce-a fost, am şti, cred eu, să ne ferim de cele ce n-ar mai trebui să fie. Asta una. Iar alta ar fi că, judecând măsura timpului din veac în veac, bătrâneţea ne-ar părea o glumă…
Din păcate, ne cam temem să privim înapoi. Mergem orbeşte înainte, chiar dacă nu ştim încotro.
Vai de capul nostru. Şi când mai văd şi ce scrie pe-aici ori pe aiure, că NU se află soluţii, îmi vine şi mie să mă duc surgun, dracului pomană, că mai bine n-oi pute zice… Dup-aia, iar mă-ntorn, că-n două stă lucrul, vorba lui Cipariu, şi mă gândesc şi io aşa, că ce-a răbda o naţie/o lume întreagă, oiu suferi şi eu (nu bucuros!), da ce să facem, că doară nu ne-a chiar lua călcătura…
Florin Iaru
Mestere, dar baietul ala, cimpatic cum este el, nu are nici cea mai mica sansa sa se inscrie in crusa, dar sa cistige. Observ insa ca prostia facuta de Basescu – Boc e productiva, in sensul ca si-au taiat putin craca de sub picioare. In contextul asta, Geoana fiind nefrecventabil, cred ca cresc putin sansele lui Crin, care macar va reusi sa se inscrie in competitie!!! Asta, judecind in termeni rationali si pentru oameniicare sint dispusi sa se deplaseze la urne!