Recent colegul meu Ștefan Maier îi califica pe adversarii liniei noastre editoriale drept “mistreți” http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=450.
Atunci am vrut să-i sugerez un adaos la editorialul care explica intransigența noastră față de această “specie” care populează lumea virtuală. Dar nu-i timpul pierdut, voi enunța aici motivul pentru care nu suntem dispuși la niciun compromis față de acești indivizi.
De cele mai multe ori, criticii noștri sunt exponenți a ceea am numit de mai multe ori în trecut “curentul majoritar”. Reprezentanții acestui curent, care se pretinde majoritar, nu știu însă cu câtă justificare, protestează adeseori împotriva politicii noastre editoriale: ba că articolele lui Anton Constantinescu despre homosexualitate că sunt “șocante”, ba că ne ocupăm prea mult de probleme evreești, ba că apărăm romii, alții ne acuză că vrem să “distrugem creștinismul și poporul român”, bref, revista ACUM se face vinovată de toate relele pământului.
De fiecare dată am răspuns acestor critici cu fermitate și uneori, răspunzând cu aceeași monedă, cu duritate. Reacția a fost una de recul ofensat: cum ne permitem să înăbușim “libertatea de exprimare”?
Îmi vine în minte situația întâlnită adeseori în curtea școlii unde băiatul mai solid (“the playground bully” în engleză) îi terorizează pe cei mai plăpânzi. Și la un moment dat, cineva spune “Ajunge!” și îl confruntă, punându-l la locul lui. Așa și cu acești indivizi care, de cele mai multe ori sub acoperirea lașă a anonimatului, terorizează pe forumurile și blogurile de limbă română pe toți aceia care își ridică vocea, de cele mai multe ori timid, împotriva oricărei manifestări de extremism: rasism, xenofobie, ultranaționalism, antisemitism, homofobie, sexism, etc.
De aceea intoleranța față de acești intoleranți este un act de justiție. Să înțeleagă acești indivizi principiul biblic: “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” În engleză un astfel de tratament se numește “turning the tables”, iar în franceză “l’arroseur arrosé”. Persecutorii devin, în mod binemeritat, persecutați.
Prin urmare, îi avertizez pe toți aceia care vor ridica glasul împotriva fermității noastre la adresa extremismului să se aștepte la o reacție promptă și viguroasă. Deloc întâmplător, majoritatea nu sunt niște persoane reale, ca și cei care scriu la revista ACUM, ci niște imagini virtuale, ascunse cu lașitate sub anonimat.
„libertatea de exprimare”….total neinteleasa,de altfel tot atat de neinteleasa ca democratia sau libertatea..toate acestea fiind voit intelese ca anarhie!!!
nu ma astept la situatia idilica in care toti se inarmeaza cu bun simt ,umanitate si logica..dar tare mi-ar place un procent major de oameni care gandesc cu adevarat!!!