ţi-am adunat ghinde, vâsc, merişor şi puţină lumină de toamnă… din trifoi! ţi-am trimis câte-o şoaptă de dor, când poteca respira încet, ca un nor din voal de mireasă. ţi-am arătat şi oraşul, pe înserat. biserica, „slow life”. şirul de florari, cu zâmbete stranii, de parcă ar pune în fiecare buchet… câte un remediu homeopatic! şi-o tresărire… pe bucla finală a unui simţ psihologic! aproape de casă, m-am oprit să-ţi iau struguri de la supermarket. şi-am trecut prin parcare, numărând şotronul! o amintire m-a condus pe ultima stradă – zâmbetul tău roşu, de stea, sărind de bucurie… prin viaţa mea!
11 septembrie 2009, 01:19