Vila Florica – bun al Familiei Bratianu, bun al intregului popor, … bunNe-am obisnuit cu societatile care pun pret pe deschidere. Asta ne face viata mai placuta, mai bogata si mai simpla. Stii de exemplu ca daca vei intra, chiar nimerind din greseala, intr-o cladire destinata publicului vei fi primit cu amabilitate. Vei putea chiar comunica cu cei care te primesc chiar si in afara tiparelor scortoase ale ,,functiei” cu care au fost insarcinati. Un fel de a ,,lasa loc de buna-ziua”, cum se spunea in popor atat de inspirat.
Din pacate exista si exceptii – daca ai ghinion, chiar si o tentativa nevinovata poate poate sa iasa prost.
Imi povestea cineva zilele trecute cum au fost dati afara de la Sinaia ca niste caini, pentru ca au indraznit sa-si inchipuie ca se pot odihni o clipa pe banca din stejar masiv din fata bilei lui Petre Roman.
Am patit ceva asemanator cand am incercat sa ,,dau o tura” la fosta Vila Florica din Stefanesti (apartinuse Bratienilor – statutul ei actual imi este neclar) acum Centrul de Cultura Bratianu.
Nu m-am anuntat, ci mizand pe multpomenita ospitalitate romaneasca pur si simplu m-am nimerit pe acolo (cu masina) la miez de vara si de zi. Era acum cativa ani dar nu cred ca s-a schimbat ceva. Impreuna mai era tatal meu si un cunoscut si vechi peisagist al Pitestiului, Gheorghe Pacea. Voiam sa ne delectam cu putina arhitectura romaneasca, interesandu-ne mult si interioarele.
In lipsa unor placute indicatoare (care sa contina interdictii, sau, preferabil, opusul lor – cuvantul imi scapa – stie cineva care este antonimul lui ,,interdictie”?) am condus masina pe aleea curbata oprind pe spatiul carosabil chiar in apropierea vilei.
Am zarit la o masa la umbra vitei cum se racoreau o Doamna si un alt barbat cu grimasa importanta, dupa atitudine, subaltern. Aparitia noastra, doi mosi si un slabanog, a parut ca le-a picat ca o colica biliara. Fara sa schiteze un gest, doar discret scarbiti ne-au urmarit doar cu privirea pret de niste clipe lungi. Era clar ca ne faceam vinovati de ceva ce ar fi trebuit sa stim, la fel ca toata lumea.
Desi partida era pierduta, am iesit in fata, am dat un buna-ziua apasat si cu un zambet dulce am spus ca am vrea sa vizitam si noi ,,asezamantul” ca, de, suntem si noi persoane importante (zambet-emoticon).
Ca sa nu o mai lungesc, fara explicatii de prisos ne-au retezat-o scurt ca ,,aici nu se viziteaza”. ,,Pai de ce se cheama <
Era oricum gol-golut si caldura mare, asa ca ar fi putut sa ne lase sa dam o tura. Nada.
Cateva zile mai tarziu imi revarsam naduful la Primarie. Raspunsul, dezarmant: ,,eh, a ajuns si asta o carciuma” – oftat cu lehamite.
Acum, meseria fiindu-mi inginer de informatii, am descoperit ca asezamantul are un sait fatos, care nu uita printre altele sa-i perieze bine pe Bratieni (care nu mai sunt, vorba ceea): http://www.ccbratianu.ro/index.php
Am trecut ,,in diagonala” in revista informatiile de pe sait. Ticluite duios si mandru de te apuca nostalgia pana la plans; cu multa destonicie, incat iti trebuie rabdare ca sa decodifici ce se ascunde si in spatele vorbelor frumoase. De exemplu daca e vorba de un ,,fel de carciuma cu acces restrictionat” sau de altceva – ,,menirea institutiei” cum frumos se spune pe sait.
Ma dau batut din nou. Pacat… Pitestiul, dupa ce ca nu a avut un trecut iesit din comun, dupa mutilarile, stagnarile si inovatiile de ordine mai recenta, este un loc care nu are prea multe de oferit pentru timpul liber cultural al locuitorilor sau putinilor turisti. Atractiile se numara pe degete asa ca mai multa ,,viata culturala” oferita generos si fara prea multe restrictii pitestenilor nu ar fi stricat. Carciumi sunt in schimb in Pitesti cu duiumul.
Articolul puncteaza cateva aspecte ale mitocaniei din relatiile publice din multe asezaminte din tara. Este grav si sumbru.
In urma cu cativa ani am fost impreuna cu cateva australience-studente la o bere, in Romania. Vorbind romaneste si targuindu-ma cu ospatarii si cu vanzatorii fetele au ramas stupefiate.Au zis cum de face ca atunci cand sunt cu noi notele de plata sunt mai mici.
Va dati seama ce tepe iau turistii straini de la taximetrist si pana la iesirea din tara.
E rusinos si aceasta explica descresterea afluentei de turisti inspre plaiurile mioritice.
As zice ca sunt si exemple pozitive,dar mai putine in comparatie cu cele rele. Un fact e de mentionat ca in sud si in zone defavorizate e mai rau. In Sibiu ori Cluj gasesti si calitate. Anul trecut am inchiriat o cabana tinuta de un neamt din Germania, pentru o petrecere si am cuvinte de lauda la superlativ.
Cel putin trebuie sa va bucurati ca nu au starnit cainii pe voi, cum mi s-a intamplat mie la Sinaia…
am vizitat fff multe biserici la viata mea!!..in orice loc ajung in orice oras si tara! dar NICIODATA cu plata…asa cum mi sa intamplat la biserica neagra din brasov..4 lei..mi-a fot rusine pt ei…
Se vede că Gioia nu a vizitat (aleg un exemplu la întâmplare) Catedrala Sfântul Paul din Londra, unde taxa de intrare este de 9 lire sterline (10 euro). Recent am vizitat și Catedrala de la Malaga, din Andaluzia, sudul Spaniei, unde am plătit de asemenea taxă de intrare (nu mai țin minte cât).
E o politică din ce în ce mai frecventă a bisericilor care trebuie întreținute, iar vizitatorii firește că ar vrea să intre fără să plătească.
nu am fost la londra!!!
pt mine o biserica e un lacas care trebuie sa fie intodeauna deschis..
„gioia:
pt mine o biserica e un lacas care trebuie sa fie intodeauna deschis.. ”
Si o sinagoga nu? Absolut la toate sinagogile pe care le-am vizitat in strainatate (enumar la intamplare, vorba dlui Clej, cea din Budapesta, din Cordova, recent cea din Varsovia…) am platit bilet de intrare. Intr-adevar, la biserici mai putin – doar la marile catedrale, dar asta nu inseamna ca Biserica Neagra din Brasov ar fi un caz iesit din comun. Sunt destule exemple negative in turismul romanesc, nu acesta este tipic…
ce reactii vehemente la o mica postare inocenta!!!!!!
chiar mi-am pus lumea-n cap!!!!!!