Evreii sună din șofar la Zidul de Apus al Templului de la IerusalimŞabat, 1 Tişri 5770, sâmbătă 19 septembrie 2009. Anul Nou evreesc. 5770 de ani de la Creearea lumii. 1940 de ani de la distrugerea Templului de la Ierusalim. 62 de ani de la creearea statului Israel. 43 de ani de la eliberarea Ierusalimului. De fapt, numele sărbătorii nu e Anul Nou, ci Capul Anului. O sa revin mai târziu, cu ajutorul D-nului, la ideea asta. Dar, cum în româneşte ne-am obişnuit să numim data când adaugăm încă o unitate la numărul anilor – An Nou, tot aşa îi spunem şi sărbătorii din calendarul evreiesc. Pentru a face confuzia şi mai completă, calendarul evreiesc are nu mai puţin de patru Ani Noi. Regulile după care calendarul evreiesc se conduce determină că prima zi de Roş ha Şana nu va cădea niciodata într-o duminică, miercuri sau vineri.
Spre deosebire de alte sărbatori evreieşti, care în Israel ţin câte o singură zi şi în Diaspora câte două, Roş ha Şana se serbează două zile şi in Israel, şi în Diaspora. Ca orice zi a calendarului evreiesc, sărbatoarea începe în seara zilei precedente. Amul ăsta începem Roş ha Şana vineri seara, la apusul soarelui.
Luna Tişri este a şaptea luna a calendarului evreiesc. Atunci de ce spunem că e începutul anului? Cum poate anul să înceapă în a şaptea lună a calendarului, şi nu în prima? Evreii au inceput să ţină calendarul din momentul Exodului din Egipt. Prima luna a calendarului evreiesc este deci luna Nisan, luna Exodului, luna Primaverii. Biblia (Leviticus 23:24) ne spune: În a şaptea lună, în prima zi a lunii, să aveţi o sărbătoare solemnă, o comemorare proclamată cu sunete de şofar, a adunare sfântă. Tradiţia evreiască spune că în ziua de Roş ha Şana D-zeu ne înscrie în Cartea Vieţii, urmând ca în următoarele zece zile, până la Yom Kipur, când Cartea se sigilează, să ne lepădăm de păcatele săvârşite în anul care tocmai s-a terminat. Ca să fim siguri că ne-am aruncat păcatele, în după amiaza primei zile de Roş ha Şana lumea merge la Taşlih, o procesiune pe malul unei ape, unde „ne aruncăm păcatele în apă, la peşti”. Roş ha Şana este numita Ziua Judecăţii. D-zeu deschide trei cărţi, în care sunt înscrise faptele păcătoşilor, ale celor cuminţi şi înţelepţi, şi a treia pentru toţi ceilalţi. Numele celor drepţi sunt înscrise direct în Cartea Vieţii şi sunt sigilate pentru „viaţă”, pe când cei din clasa de mijloc au încă zece zile, până la Yom Kipur să se căiască şi să devina „drepţi”. Cei „răi” sunt şterşi pe loc din Cartea Vieţii.
Roş ha Şana aniversează Creearea Lumii. Conform tradiţiei, lumea a fost creata în şase zile, iar în a şaptea D-zeu s-a „odihnit”. Roş ha Şana serbeaza ziua a şasea.
Deşi tema lui Roş ha Şana este legată de viaţă şi moarte, acesta e o sarbătoare plină de speranţe pentru noul an. Evreii cred că D-zeu e milostiv şi drept şi că o să le asculte rugăciunile pentru iertare.
Cu ocazia lui Roş ha Şana, evreii îşi urează „Un an nou” (Şana tova), „Un an Nou şi dulce” (Şana tova u’metuka) sau „Înscriere şi sigilare bună *în Cartea Vieţii+” (Ktiva ve Hatima tova).
La masa din fiecare din cele două seri se obişnuieşte să se pună pe masă şi să se mănânce câteva „semne” simbolice. Se incepe cu o bucata de hală (pâine)înmuiată în miere, apoi se continuă cu o bucată de măr înmuiat şi el tot în miere. Apoi vin cele 8 „semne”, nu neapărat în ordinea asta: morcovi, de obicei gătiţi în ţimes, varză, sfeclă, curmale, dovleac, rimon (rodie), peşte şi cap de peşte sau de miel. Inainte de a se mânca din fiecare din ele, se spune câte o binecuvântare legata de „semnul” respectiv. „Semnele” sunt importante, şi de aceea fiecare le mănâncă cu gândul la viitor. Capul de peşte sau de miel simbolizează şi sărbătoarea care-i poartă numele: Roş ha Şana – Capul Anului.
Binecuvântarea care se spune în legătura cu aceasta face aluzie şi la faptul ca vrem să fim în cap, şi nu în coadă.
In prima zi de Rosh ha Shana in sinagogi se citeste un fragment din Tora, Genesis (21:1-34) în care ni se reaminteşte naşterea lui Iţhak, fiul lui Abraham si al Sarei, iar în a doua zi se citeste un alt paragraf din Genesis (22:1-24), în care amintim „sacrificarea” lui Iţhak. Tora ne spune că D-zeu i-a adus lui Avraham un berbec, pe care să-l sacrifice în locul lui Iţhak. În amintirea momentului ăsta, când Abraham găseşte berbecul cu coarnele agăţate într-un tufiş, sunăm şofarul, un instrument făcut dintr-un corn de berbec. Există opinii, în Midraş, care spun că de fapt Avraham chiar l-a sacrificat pe Iţhak. Iţhak a fost mort si reînviat imediat, sau a fost înghiţit de flăcări si apoi a fost reînviat, după care a stat in Ceruri timp de doi ani. Aceasta intăreşte credinţa evreiască în reînvierea morţilor. Totuşi, această versiune e mai putin circulată, poate şi pentru a nu se compara sau face vreo legătură cu cazul altui evreu, care, conform legendei, a fost reînviat dupa câteva zile. Am în lucru un articol pe tema asta pe care, cu ajutorul D-lui, îl vom putea citi în viitorul apropiat.
Serviciul religios al primei zile de Roş ha Şana începe anul ăsta în seara de vineri şi continuă sâmbătă dimineaţa, şi mai apoi sâmbătă dupa amiază. Sâmbătă seara începe a doua zi, care continuă până duminică seara. Vor fi două zile lungi, zile de odihnă, fără muncile cotidiene, zile în care evreii din toată lumea se vor gândi mai mult la viitor, şi mai puţin la trecut. Vom încerca să ne aducem aminte păcatele pe care le-am făcut, ne vom cere iertare pentru ele şi vom spera şi ne vom ruga sa fim înscrişi în Cartea Vieţii, cu sănătate, viaţă lungă şi cu belşug. Sâmbătă nu, pentru că de Şabat nu se suflă şofarul, dar duminică vom asculta cele o sută de sunete emoţionante de şofar, în tăcerea completă şi deplină a participanţilor.
Fie ca anul 5770 să fie un an care să ne aducă numai bucurii, sănătate si fericire si fie ca să ne bucurăm cu toţii de venirea lui Maşiah imediat, in zilele noastre.
N.red. Adrian Boldan este evreu ortodox și locuiește la Toronto.
draga domnule adrian boldan,
articolul d-tale.,este surprinzator de bine scris.pentru cei care nu prea au stiut pana acum ceace inseamna „ROSH HASHANA”e o placuta
cunostiinta si indrumare,iar pentru marea parte a coreligionarilor nostrii,o bucurie
manifestata prin zambete de intelegere si aprobare.felicitari sincere,si „ISHAR KOAH” BINE
MERITAT.ca sa incerc sa te recompensez,m-am hotarat sa-ti trimit o pezie scrisa de mine,din colectia”TARGUIELI”:
„BUNICII”. BUNICUL NAFTULE,POARTA- O REDINGOTA
BUNICUL SHOMA,POART-O GAMBETA
FRUMOSI SI TACUTI,SUNT AICI,LANGA MINE,
UNU-I LA DREAPTA,UNU-I LA STANGA,
IAR EU LA MIJLOC MA SIMT FOARTE BINE
MERGAND CU EI DE LA SHIL ACASA,
IN SAMBATA ASTA DE TOAMNA FRUMOASA.
AMANDOI ARATA,PAEC-AR FI VII…
NOI NE SPUNEM DE TOATE FAR-A VORBI
SFIOS,SA INTRE LA MINE-I INVIT
DAR EI,ZAMBIND,CUM DEODAT-AU VENIT,
ASA S-AU SI DUS…
IN CERURI,PROBABIL,SAU POATE MAI SUS…
„shana tova umetuka”.
itzhak bareket.
La multi ani, deci, tuturor, adica: a) evreilor, pentru ca e sarbatoarea noastra; b)ne-evreilor de orice crez, caci de la Lewis Carroll incoace stim ca se poate spune „la multi ani!” si de neziua ta!(eu, unul, cred ca e chiar mai dulce asa)
ii multumesc distinsului meu coleg de e-grupuri adrian boldan pentru ocazia de a-mi largi cunostinte esentiale si pentru obisnuita d-sale claritate de expunere. multumesc simultan revistei „acum” si d-lui redactor sef petru clej pentrru publicarea articolului.
nu cunosc formulele de urare, parca shana tova, scuze daca gresesc. oricum rog pe toti cei care sarbatorersc ros ha shabna sa considere ca le-am facut urarile traditionale.
adaug uraru personale de pace, prosperitate si sanatate.
Un an bun tuturor, evrei si oameni de orice neam si religie. De Rosh Hashanah, data Creatiei lumii este stabilit destinul fiecarei fiinte omenesti, al fiecarei vietuitoare. Toti urmeaza sa fie inscrisi in Cartea Vietii si urarea este ca toti oamenii sa fie inscrisi in Cartea Vietii cu un an bun. Aceasta este urarea traditionala iudaica. Ea poate si trebuie sa fie facuta tuturor, nu numai evreilor. Amintesc un poem sinagogal frumos, scris in Germania in evul mediu si atribuit lei Rabbi Amnon din Mainz, intitulat „Unetaneh Tokef” (Si se da putere). „De Rosh Hashana se inscrie/ Si de Yom Kipur se pecetluieste/ Ce o sa fie/ Pentru oricine care vietuieste/ Cine va trai/ Si cine va muri/ Cine-si va petrece viata/ Buna, ziua, dimineata/ Cine insa o va sfarsi/ Cine, bietul, va pieri/ Cine va muri innecat/ In flacari sau injunghiat/ Cine va fi rapus de o fiara/ Cine de foame o sa moara/ Cine va muri de sete/ Sau in cutremur, sub perete/ Cine va muri de ciuma/ Fara tata, fara muma/ Cine va fi strangulat/ Cine va fi lapidat/ Cine se va odihni/ Si cine se grabi/ Cine se va linisti/ Cine va innebuni/ Cine se va imbogati/ Si cine va saraci/ Cine se va innalta/ Cine se va umili/ Cine-o fi in pacea sa/ Si cine va suferi./Si pocainta, rugaciune, fapte bune/ Gonesc ursita rea din lume”
Traducerea este a subsemnatului; nu stiu daca va place cuiva, sau cei care o vor citi vor zambi, afirmand stangaciile ei.
Un an bun, cu sanatate, fericire si succes in activitate tuturor.
Lucian-Zeev Herscovici
draga domnule lucian-zeev herscovici,
traducerea d-tale din ebraica in romaneste a poemului „UNATANE TOKEF”rostit cu evlavie emotionanta acum,in sarbatorile de toamna,este mai mult decat reusita,e minunata!AI FACUT O TREABA FOARTE BUNA PENTRU CARE TE FELICIT DIN
ADANCUL INIMII.GMAR HATIMA TOVA.
AL D-TALE,CU URARI DE BINE,
itzhak bareket.
Formidabil, D-le Herscovici, deci de aici e inspirata celebra balada a lui Leonard Cohen, „Who by fire”. Imi era clar dintotdeauna ca are de-a face cu Rosh Hashana, dar nu stiam poemul tradus de Dv. Multumesc.
Multumesc pentru aprecierile facute la modestul meu ecou domnului Bareket si domnului Adelman-Elias. Shanah Tovah, un an bun si fericit, cu sanatate, bucurie si succes in activitate, lor, redactorilor, colaboratorilor si cititorilor revistei, ca si tuturor oamenilor. Si, bineinteles, last but not least, prietenului Adrian Boldan pentru articolul lui scurt, concis, dar cuprinzator. Cu prietenie tuturor,
Lucian-Zeev Herscovici
D-le Zeev Herscovici ,traducera poemului „Unetaneh Tokef” in romaneste este f.reusita si va apreciez mult cunostintele si efortul depus.
Sincere felicitari D-lui herscovici pentru aceasta traducere. E mult mai buna decit traducerea pe care am gasit-o intr-un mahzor tradus de Dr. M. Thenen, Rabinul sef din Braila acum peste 50 de ani si care spunea asa:
„De Rosh hashana se scrie si de Chipur se pecetluieste: cati sa dispara si cati sa se nasca; care-va trai viata pana la capat si care va muri cu zile prin innec; va pieri n foc; prin sabie; sfasiat de fiara; va muri de foame; de sete; se va pierde intr-un cutremur; in ciuma; va fi sugrumat; care va trai in pace si care va fi hartuit; care va saraci si care se va imbogati; care va fi injosit si care va fi inaltat.”
Cu stima
Rafi
Multzumesc pentru articolul cuprinzator care si reinprospateste cunostinztele si adauga si largeste.
Intradevar f. exacta si melodioasa traducerea lui Lucian .
Un an fericit fiecaruia in parte si intregului popor al Israelului.
Rina Koschland