TREMUR INTERIOR
e sâmbătă… e septembrie… e prima toamnă când iubesc şi sunt iubită. chiar dacă totul se întâmplă pe o adresă de email, sufletul meu porneşte spre adevăr – şi totuşi există iubire… privesc vaza: trandafiri, pelin şi busuioc. nu mă complic cu niciun weekend. privesc pădurea: stejari, salcâmi şi brazi. privesc ploaia şi mă tratez cu parfum de piersică… visez raiul, cu tâmpla lângă o petală de trandafir galben. şi te visez şi pe tine, în braţele mele, mirosind a pere domneşti, a versuri cu dor.
la radio, e muzică italiană, caldă. Milva – Nulla Rimpiangerò. la fereastră, o lumânare, pentru Maica Domnului. şi şoptesc „Cuvine-se cu adevărat”… şi totul este aşa de simplu şi de frumos! precum zborul păsării, poemul libertăţii. şi aştept stihia anotimpului… să ne punem zâmbete de dovleac, să ne luminăm palmele cu gutui sentimentale. şi te aştept şi pe tine, amore-amore, să îţi fiu vioară, la miezul nopţii, când îngerii se vor ridica din pietre, căci iubirea are palme de sculptor.
19 septembrie 2009, 15:26
CRUCIFIX POLICROM
şi poate că ploaia trebuie să înceteze… dacă stau să mă gândesc, am câştigat lupta.
încercarea soţului meu de a-mi fura viaţa, a eşuat, pentru că logica luminii este foarte simplă. demonii se înving prin iubire! mi-a fost extrem de greu, căci îi schimba mereu, la cârma caruselului! nu i-a reuşit nici schema cu mărirea vitezei! privirea lui nu mai poate să mă înşele, cuvântul lui miroase a smoală.
încercarea lui Felix de a-mi acapara iarăşi inima, a eşuat, pentru că nu a crezut în dragostea mea. atunci când s-a trezit… a fost prea târziu! reuşisem să îmi deschid mintea şi trupul în faţa celui care mă dorea! toată bucuria pe care o primisem de la bărbatul viselor mele… nu se mai putea înapoia! era desăvârşită.
încercarea lacrimilor de a-mi întuneca viitorul, a eşuat, pentru că-n noaptea asta mi-am dat seama că un singur lucru contează! miezul inimii mele este mai cald ca niciodată! de fapt, este dublu! şi mă învaţă adevărata doime. „eu şi tu”, rostit nu din dorinţă, rostit din împlinire! răsărindu-l pe unu, curcubeu convingător.
sunt un om nou. abia acum pot spune: mâine este prima zi din restul vieţii mele!
20 septembrie 2009, 03:21
…ghicesc multa sinceritate ai placerea autoarei de a fi cinstita cu sine impartasind ceace simte cu noi toti…daca sunteti de-acord
e un act de curaj si-o oarecare bravura…am impresia ca nu gresesc,si chiar daca da,nu prea mult…in orice caz,azi luni dimineata,4
ianuarie 2010,dupa ce in urma cu doua zile am vazut pentru a DOUA oara filmul”AMANTUL D-NEI.
CHATERLEY”,lectura poemului de fata,e o complectare dorita si bine facatoare.
multumiri sincere si la multi ani.
cu drag,itzhak bareket.
sinceritate… cuvantul sufletului meu…
asa am pasit si in 2010… CU SINCERITATE!
SPRE ETERNITATE
mă joc pe-o spinare de kiwano.
silabele sar într-un portocaliu nou.
şi ploaia de vise ghiceşte-n auriu,
dezveleşte ora de sinceritate…
curge iarba şi trifoiul, se iubeşte!
mă doresc…
învârtind pălării de sharon,
înfiripând un dans nebunatic,
de trei şoapte, de trei zâmbete…
magia alunecă-n gondola bucuriei!
şi în buzunarul stâng, de la piept,
visul real începe să crească…
30 decembrie 2009, 02:26
HAPPY 2010
acest zâmbet te ascunde pe tine.
fus neptunian… cu valuri de gând.
şi luna îşi ascunde tăcerea-n oasele
ploii… locuite straniu de colind…
pe diametrul transei, te vei trezi iubind,
zorii aurii ai primului mâine vor veni…
şi soarele va respira încet, adulmecând
visele simple din inimile de lavandă…
1 ianuarie 2010, 01:26
daniela voiculescu