Turing s-a sinucis în 1954 ca urmare a persecuțiilor suferiteCu cateva zile in urma, un eveniment deosebit a avut loc la Londra. Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii si-a cerut scuze in mod public pentru modul execrabil in care Marea Britanie l-a tratat pe unul dintre eroii celui de-al doilea razboi Mondial, Allan Turing.
1. Cine a fost Allan Turing?
Pe scurt, un matematician de geniu, autor al primului calculator electronic. Sa adaugam ca ideea crearii unui computer este cu mult mai veche. Cunoastem varianta lui Babbage (din secolul al XIX-lea) a calculatorului mecanic. Dar este un pas urias de la ideea celui mecanic la cea a celui electronic. Turing nu numai ca a inventat primul calculator elecronic, aplicand sistemul de calcul binar (bazat matematica binara, pe semnalele zero si unu) dar a fost primul om care abordat problema comparatiei dintre om si masina. Si totusi, aceste lucruri sunt cu totul insuficiente cand descriem meritele lui, pentru ca tot el a fost primul om care a dovedit puterea exceptionala a inventiei sale! Pentru ca in afara meritelor sale stiintifice, el a avut un rol deosebit in infrangerea Germaniei naziste. El are meritul ca a reusit sa decodifice mesajele germane, codificate cu ajutorul masinii Enigma.
Acest merit a fost deosebit de mare, fiind un factor hotarator in cel de-al doilea razboi mondial, influentzand puternic cursul razboiului!
Dupa razboi a fost evident ca fara descifrarea mesajelor germane, soarta Angliei si poate a lumii intregi ar fi fos foarte diferita. „Fara incapatinarea lui Churchill si fara creierul lui Turing, nu stim cum s-ar fi sfarsit razboiul”, au declarat oficialitatile britanice.
Actiunea de a-i recunoaste in mod oficial meritele lui Turing a fost initiata de un grup de oameni de stiinta eminenti din Regatul Unit, petitia initiala fiind semnata de Richard Dawkins, care a simtit el insusi nedreptatea facuta de statul englez cu peste cinci decenii in urma. Dawkins a facut o paralela cu zilele noastre, cand a fi ateu in SUA este poate la fel de periculos cu a fi homosexual in alte parti ale lumii.
2. „Gainile care au facut zilnic oua de aur, dar care nu au cotcodacit”
Aceasta caracterizare hazlie au primit-o femeile care au ajutat strangerea datelor pregatite pentru Turing, date menite sa fie decriptate de acesta.
Intrucat majoritatea barbatilor erau implicati in lupte efective, sarcina adunarii mesajelor germane a revenit unei echipe de femei, care au respectat pana acum secretul operatiei respective! In timpul razboiului ele nu aveau cum sa afle daca activitatea lor de inregistrare a mesajelor a avut succes sau nu. Si totusi seful administrativ al acestei operatii le transmitea in mod codificat rezultatul, indreptand degetul mare in sus si spunand „Job up!”
Pentru ca de fiecare data „jobul” era indeplinit cu succes!
Comemorarea activitatii acestor femei patrioate a avut loc la numai cateva zile distante de discursul in care primul ministru Gordon Brown si-a cerut scuze post mortem lui Turing si a a propus ca acesta sa fie facut „knight” post mortem (cavaler britanic).
3. Motivul scuzelor primului ministru
Si acum sa vedem care a fost cauza pentru care primul ministru al UK si-a cerut scuze.
In anul 1952, A.M.Turing a fost jefuit de doi tineri britanici, intre care de un adolescent britanic pe care Turing l-a cunoscut pe strada. Turing era homosexual si l-a invitat pe acest tanar sa-si petreaca noaptea de sambata spre duminica la el. Respectivul nu a venit cand a promis, dar a venit cu alta ocazie. Dupa ce a intretinut relatii sexuale cu Turing, el si-a facut socoteala ca acum il are la mana, asa ca a revenit cu un prieten al lui si l-a jefuit (gandindu-se ca Turing nu va avea curajul sa il reclame la politie). Dar Turing „a facut greseala ca l-a reclamat”.
Ce fel de greseala este sa reclami un santajist de homosexuali cand acesta te-a si jefuit?
Pentru societatea britanica din anul 1952, era intr-adevar o greseala grava. Pentru ca in loc sa-l pedepseasca pe jefuitor, politia engleza l-a pedepsit, evident, pe Turing. De fapt i-a facut si o „favoare”: intrucat Turing a salvat Anglia in razboi si era profesor universitar la momentul respectiv si in plus avea atatea merite stiintifice, politia i-a facut un „cadou”: l-a invitat sa-si aleaga singur pedeapsa. Ca in evul mediu!
Alternativa era: fie sa accepte sa faca inchisoare, pentru mai multi ani, conform legii, fie sa accepte „un tratament medical” de castrare chimica. Pe atunci se credea ca daca i se aplica un tratament cu progesterona (hormon feminin) atunci acest tratament va contracara testosteronul, actionand ca un agent de castrare. Bineinteles ca acel tratament a facut sa-i creasca sanii. In 1954, Turing a luat un mar pe care l-a injectat cu cianura de potasiu, iar apoi a muscat din mar. A urmat o moarte fulgeratoare. In ziua de azi acest tratament aplicat lui Turing starneste scarba omului de rand din Occident. Nici macar pedofilii nu au parte de acest tratament fara voia lor.
4. Cazul Gajdusek
Oricat de respingator ar parea azi „tratamentul ” aplicat lui Turing, e bine de stiut ca diverse variante ale acestui „tratament” se aplica si azi in anumite cazuri (mai ales in cazul pedofililor violenti, care constituie o adevarata problema in SUA). Dar nu este obligatoriu!
Dar as aminti ca acest caz (Turing) nu a fost singurul caz de personalitate stiintifica importanta care sa treaca prin calvarul arestului si incercarii de castrare chimica. In SUA este cunoscut cazul laureatului Premiului Nobel (pentru medicina; 1976) Carleton Gajdusek (american de origine ceha), care a descoperit bolile prionice, in timpul cercetarilor efectuate de el in insula Noua Guinee. El este celebru atat pentru descoperirea faptului ca boala prionica „kuru” se datoreaza obiceiului unui trib de acolo de a consuma creierul decedatilor din insula, cat si faptului ca a fost condamnat la inchisoare pentru ca a avut sex cu minori. Dupa ce a facut 17 luni de inchisoare in in SUA, el a fost expulzat in Europa (Paris) si a murit in anul 2008 in Scandinavia.
Diferenta dintre varsta santajistului lui Turing (19 ani) si baietii cu care a avut sex Gajdusek (15 ani) face ca acesta din urma sa fie incadrat in grupul de „sexual predators” in SUA. Pe de alta parte, este adevarat ca baiatul care a semnat pana la urma acuzatia impotriva sa nu a facut-o de buna voie, ci numai in urma presiunilor zilnice ale FBI.
Dar se poate pune urmatoarea intrebare: daca democratia presupune egalitatea in fatza legii, nu cumva este incorect ca Gajdusek sa primeasca o pedeapsa cu mult mai usoara decat majoritatea preotilor catolici acuzati de acelasi lucru? Cu toate meritele sale?
Trebuie recunoscut ca in diverse tari pedeapsa ar fi fost foarte diferita (in Europa de vest nu cred ca ar fi fost silit sa faca inchisoare).
5. Din Londra in Belgrad
Cred ca este corect sa spun acum ca exista o adevarata degringolada in privinta „delictelor sexuale” in Europa de azi. Chiar in Anglia, varsta majoratului sexual a fost cand 10 ani (in secolul al XIX-lea) cand 21 de ani (in timpul procesului lui Oscar Wilde si mai tarziu), cand 18 ani mai recent, cand 16 ani (si mai recent). In restul Europei lucrurile s-au schimbat (de voie – de nevoie, in UE) dar mentalitatile nu prea. In Polonia si Lituania, religia catolica are o influenta profund represiva, mai ales in privinta homosexualilor. In Serbia (non-UE) si Romania (EEU) prejudecatile anti-homosexuale sunt la apogeu, dar nu datorita catolicismului, ci ortodoxismului. Ungaria, Cehia, Slovacia sunt undeva la mijloc. Cert este ca deocamdata sexualitatea in sine constituie o problema intr-o minoritate a tarilor europene, dar cred ca punctul de vedere cel mai rational este totusi cel al Dr. Fred Berlin, de la John Hopkins Hospital din Baltimore, care a cerut sa se efectueze mai multe studii stiintifice in aceasta privinta. El crede ca o mare parte a deciziilor judecatoresti sunt „mult prea represive” chiar si in cazul in care au fost calcate in picioare unele limite morale traditionale.
In cazul Turing este evident ca un om de stiinta caruia intreaga lume trebuia sa ii fie recunoscator a fost umilit si injosit intr-un mod fara precedent. Si totusi, dupa legile in vigoare atunci (in 1952) si dupa normele de atunci porivind majoratul sexual (la 21 de ani, fatza de 16 ani astazi), politia britanica nu a facut nimic ilegal.
Dar atunci de ce si-a cerut scuze primul ministru britanic?
Gheorg, este foarte usor sa intelegi cand a avut loc schimbarea in rau. Daca vei citi primele scrieri grecesti si romane din antichitate, cum ar fi Satyricon), ca si poeziile anticilor, vei vedea ca sexualitatea era considerata nu numai ca o parte normala a vietii omului, dar chiar si ca un dar al zeilor.
Nu exista pe atunci nimic rusinos referitor la sexualitate! Un exemplu tipic (si o dovada impresionanta in acest sens) il constituie si fantastica descoperire din Anglia, in Vindolanda (intre Scotia si Anglia), unde s-au pastrat in mod cu totul neasteptat tablite cu scrisorile soldatilor romani, care au fost descifrate partial!
Discutiile zilnice ramase inregistrate in diverse surse sugereaza aceasta normalitate. De exemplu, cand Cezar a vazut un tanar care parea sa semene cu el, l-a intrebat: „tinere, nu cumva mama ta venea frecvent la palat acum …18 ani? La care baiatul a raspuns zambind: „nu mama mea venea des la palat, ci tatal meu!” Evident ca toti cei de fatza ai izbucnit in ras, pentru ca pe atunci in Roma circula stirea ca Cezar a avut sex cu regele Bitiniei, (regat situat pe atunci in nordul Turciei de azi, locul de nastere al lui Antinous, iubitrul imparatului Hadrian) Cezar fiind „partea pasiva”.
Deci chiar in perioada cand a fi pasiv nu era ceva de lauda in Roma antica, Cezar nu a trecut la represalii, sa-i ucida pe cei care au ras de el!
Dar in sistemul de etica si in logica iudeo-crestino-islamic lucrurile s-au schimbat radical. Triburile si chiar popoarele semitice din Orientul Apropiat erau foarte divizate in aceasta privinta si se urau ingrozitor intre ele pe acest criteriu (ca si azi, de fapt, numai ca pe atunci cei mai raspanditi ne-evrei erau fenicienii): in timp ce fenicienii aveau un foarte dezvoltat sistem de prostitutie la templu, iudeii asociau aceasta cu adorarea zeilor straini (ca Baal). Baal, Baalzebul sau Belzebut erau considerati dusmanii iudaismului, zei falsi etc.
Ulterior, o secta a iudaismului mostenind aceste prejudecati (evident, crestinismul) a prelungit pana in zilele noastre aceasta traditie sexofoba (evident, homofoba intr-o masura si mai mare)
Dar este foarte interesant ca niciodata crestinismul nu a invins in totalitate in Balcani si mai ales in „spatiul mioritic”. Nu stiu cum este azi traditia in Basarabia, dar in Romania si azi exista traditia (antica, greco-romana) de a se pune un ban in mana celui care e pe moarte ca sa aiba cu ce plati plutasul Charon care va lua mortul in barca lui ca sa il treaca dincolo…Raul pe care il va duce Charon pe proaspatul decedat se numeste Styx, iar malul celalalt era numit Hades…Suntem in plina mitologie greco-romana, pe care preotii o combat dar nu au putut sa o elimine pana acum, desi au luptat timp de 17 secole contra ei!
Deci, cu toate ca in principiu noi suntem urmasii unei populatii crestinate poate de aproape 17 secole, totusi au ramas in cultura si traditiile noastre elemente solide pre-crestine!
Treptat-treptat, din fericire traditia iudeo-crestina se estompeaza in cultura europeana si …chiar si la noi se va intampla acest lucru.
Deja este un mare pas inainte ca sistemul nostru juridic nu mai functioneaza pe „principiul iudeo-crestin al pacatului”, cum a fost cazul pentru atatea secole!
Totuşi, cum a ajuns sexualitatea să se asocieze în comunitatea tradiţională mai ales, dar nu numai acolo, cu ceva ruşinos, infam, hidos, murdar etc.? Îmi amintesc că în copilărie n-am întâlnit pe nimeni, dar absolut pe nimeni, să pronunţe cuvântul sex firesc, senin, necontorsionat, indiferent că era profesor de biologie, ţăran, locuitor din mediul urban… În momentul când pronunţau cuvântul „sex”, pe faţa lor se lăţea fie un zâmbet jenat sau vinovat, fie unul cinic. Tot discursul se centra pe delimitarea de sexualitate, ca şi cum ar fi spus: „Să nu credeţi cumva că am ceva în comun cu această scârboşenie”. Era şi normal ca elevii să chicotească ca la comandă la auzul infamului cuvânt, iar adulţii să se arate ultragiaţi dacă era folosit în prezenţa lor.
Ce se întâmplase anterior cu omenirea, până la represiunea instinctului sexual? Să fi fost ameninţată cu dispariţia din cauza unor boli transmisibile sexual,fapt care a creat o adevărată fobie sau isterie vizavi de sexualitate? Pentru că mai e mult până la deculpabilizarea totală a instinctului.
Un articol tulburator
Anton Constantinescu e homosexual?
Da, Costea. Desi in lumea moderna o asemenea intrebare denota de obicei stupiditate si lipsa de educatie, totusi iti raspund ca sunt homosexual si sunt mandru si de aceasta calitate pe cre o am.
Multumesc de cracterizare, Andrea! M-ai facut curios: ce ti se pare tulburator in articol?
Întrebarea pusă de persoana care semnează „Costea” mai denotă în lumea modernă și homofobie și vreau să atrag atenția acestei persoane că revista ACUM nu tolerează astfel de atitudini de incitare la ură.
Un articol ce produce o „antiteza” de sentimente producand si tristete pentru tragedia petrecuta de Turing, dar si bucurie pentru ca Anglia si-a dat seama oficial de eroare si a facut un pas inainte cerandu-si iertare.
In Romania pot spune ca lucrurile merg spre binisor si asta am vazut ca deja in liceu incearca sa se schimbe mentalitatea bolnava produsa de ortodoxism si crestinism in genere. In manualul de Biologie clasa XI de la Editura Corint spune: „Azi nu se poate insa neglija existenta persoanelor cu atractie fata de acelasi sex (homosexuale) si necesitatea de a le acorda drepturi egale cu ale celorlalti”….e doar o fraza care pot spune ca e importanta (mai mult nu pot spune fanaticii ca face propaganda)
M-a tulburat cruzimea oamenilor indoctrinati, suferinta si demnitatea celui care si-a luat viata, m-a tulburat indiferenta si apatia celor care au tolerat asa ceva. Cat de putin ne cunoastem !
Costea a intrebat numai daca Anton Constantinescu este homosexual.
Unde-i eroarea?
Petru Clej il ameninta cu „excomunicarea”. Bravo „Acum”!
Andrea, sunt de acord cu tine, numai ca aici intervine si aspectul legal al problemei; de fapt eu vad cel putin doua probleme diferite:
Prima din ele consta in faptul ca legea era de o cruzime teribila, nu neaparat oamenii. Cred ca ar fi trebuit facut un scandal monstru CHIAR DE CATRE TURING, la data respectiva!
Numai ca Turing nu a facut nici un scandal din cauza atmosferei de santaj la care fost supus. El se simtea profund umilit de toata situatia si nici nu putea macar sa viseze ca vreodata legile respective se vor schimba! In plus, mama lui a intervenit in presa „sa-i ia apararea” (asa credea ea!)spunand ca fiul ei nu este homosexual, pentru ca a fi homosexual era considerat ca este o mare rusine, un lucru cu mult mai rau decat a fi ucigas! (cum spunea Papa de la Roma: „crimen nefandum”!) De fapt mama lui nu a recunoscut niciodata ca Turing s-a sinucis! Si asta era rusinos pentru o credincioasa!
Iar dupa legea britanica de aunci, santajistul mai era si minor (avand 19 ani, iar nu 21!).
Amintesc ca acum varsta majoratului sexual in UK este de 16 ani.
Intrucat cu multi ani in urma am trecut si eu printr-un calvar practic identic cu al lui Turing, inteleg foarte bine sentimentul de umilintza totala. A-ti nega propria identitate si inca in fatza autorittilor, ca si cand ar fi ceva putred, este un lucru infernal.
Nu exista nici o jignire mai mare in lumea aceasta decat jignirile pe are ni le adresam noi insine noua insine!
Acesta este motivul pentru care s-au sinucis si se a sinucid inca atatia oameni (inclusiv profesorul universitar Nelu Mayer din Cluj, cu ani in urma, in mainile militiei).
A doua problema, diferita, este insa ridicata de cazul Gajdusek. In cazul lui, conform legilor americane, a fost voba de „statutory rape” petrecut intr-o tara straina.
Laureatul premiului Nobel Gajdusek nu avea nici o sansa in fatza justitiei americane.
Si totusi cazul lui prezinta si niste aspecte…foarte ciudate si chiar comice.
In tribul Sambia din Noua Guinee, unde a aterizat el (nu cred ca din greseala!) traditia religioasa cere ca baietii care au ajuns la varsta pubertatii si chiar mai devreme, sa perfomeze sex oral asupra barbatilor maturi, ca sa „absoarba samantza vietii!”. (Referinte multiple si detalii se pot gasi chiar si in Wikipedia si o serie de carti, inclusiv despre sexualitate in general. Fiecare religie cu tampenia ei)!
Nu stiu ce a facut Gajdusek acolo, vorbind de sexualitate. Refuz sa incerc sa ghicesc. Dar din punct de vedere stiintific acolo a facut celebra descoperire a cauzelor bolilor „prionice” tip „mad cow disease”, la care agentul nociv nu este nici bacterie si nici virus ci o proteina normala la om, care se infasoara altfel in anumite conditii, catalizand acest proces la alte proteine identice. Astfel rezulta sindromul Creutzfeldt–Jakob la om si „mad cow disease” la vaci.
Toate acestea au fost prezentate intr-un film documentar BBC intitulat „The Genius and the Boys” de Bosse Lindquist, realizat de BBC si prezentat acum doua luni in Anglia si partial in SUA.
Gajdusek a adus 56 de baieti din Nouas Guinee in SUA. Dintre acestia unul singur a semnat (mult mai tarziu) o acuzatie contra lui, desi FBI-ul le-a cerut tuturor sa o semneze. Cand a semnat-o a declarat ca „s-a plictisit de cererile FBI-ului de a o semna”!
Intre timp, dupa moartea lui au mai semnat opt, ca „au fost abuzati”!
Am afirmat ca situatia este comica pentru ca, daca luam in considerare traditia din Noua Guinee, Gajdusek a fost, in mod evident, un mare virtuos, respectnd in spirit si fapt cutuma de acolo. Dar conform trditiei americane, el a fost un mare…criminal!
Cand traditia religioasa din Noua Guinee (sau chiar traditia laica) se numeste in alte parti ale lumii „child abuse”, cum trebuie procedat?
Ceva nu pare logic aici!
Domnule Ion Cercel, nu credeți că insultați inteligența celor care citesc această pagină cu astfel de întrebări? Avem pretenții mai mari de la cititorii revistei ACUM.
În Grecia sau Roma Antică, ceea ce numim acum homosexualitate era şi atunci considerată diferenţă? „Homosexualii” antici se străduiau să-şi pună în evidenţă, în valoare „diferenţa”? Erau şi activişti gay care să cultive obsesiv un chip diferit al homosexualului (de preferat cât mai fardat şi mai efeminat cu putinţă)? Sau un homosexual nu resimţea disconfortul de acum, când realizează peste noapte că ar fi diferit de heteronormali şi implicit ar trebui să-şi cultive un chip pe măsură. Cam prea multe întebări, dar ăsta ar fi specificul comentariului de faţă.
P.S. Apropo Costea, dacă te interesează, eu sunt dinozaur.
Cât priveşte tribul de care vorbeai, se pare totuşi că şi la ei raporturile sexuale dintre copii şi adulţi erau reglementate (ar fi fost imposibil să fie altfel). Citisem undeva că cei implicaţi într-o relaţie sexuală ritualică erau obligatoriu rude: adultul trebuia să fie unchiul din partea mamei (sau poate a tatălui, nu ştiu dacă e chiar atât de important ca fapt divers). Şi relaţiile sexuale nu erau repetate, ci doar în timpul iniţierii. Membrii tribului credeau că fără ritual, copiii riscau la maturitate să nu poată procrea, să fie sterili.
Ion Cercel: imi dau seama ca o mare parte a romanilor sunt pur si simplu needucati pentru epoca moderna.
As vrea sa adaug ca personajul „Borat” si-a batut joc crunt de fractiunea needucata a populatiei, si asta chiar si in SUA. Il recomand tuturor sa-l vada!
Intrebari considerate foarte intime (ca de exemplu „ce marime de sutien cumparati pentru sotia dvs?” nu se pun in general persoanelor pe cre nu le cunosti bine, iar uneori nici acestora, ca sa eviti sa primesti un pumn in nas. Raspunsul tipic la asa ceva ar fi (politicos) „nu e treaba ta!” sau „This is none of your business”.
Gheorg, desi in lumea antica greco-romana au existat mai multe traditii si atitudini fata de diversele orientari sexuale, totusi raspunsurile sunt bine cunoscute in toate cazurile.
Sa incercam sa le identificam. Iau pe rand intrebarile tale:
„În Grecia sau Roma Antică, ceea ce numim acum homosexualitate era şi atunci considerată diferenţă?
De fapt raspunsul cel mai corect este ambiguu. De ce? Pentru ca nu se concepea ca unui om „nu-i place ce este frumos”, indiferent de sex.
Existau in mod evident ceea ce noi numim „barbati activi in orice imprejurare”, care erau bisexuali. Un fel de bisexualitate care nu se suprapune totusi total pe ceea ce noi numim azi bisexualitate. Acestia erau practic laudati in toate imprejurarile sociale si nu se concepea faptul ca ei nu s-ar comporta in mod activ activ si fata de femei.
Dar existau si cei definiti ca „kinaedos” (cined, cinezi); „katapugon” (numiti asa in mod peiorativ -funduri late-, sau „malachoi” (in biblie inseamna efeminat) mai ales cand e vorba de politicieni care accepta orice numai sa ajunga sus) sau cu alte cuvinte, care erau exclusiv pasivi si erau ridiculizati, mai ales la banchete. Poti citi Satyricon, delimitarea este clara. Dar nu erau persecutati sau ucisi ca mai tarziu, in crestinism.
Pe de alta parte exista si criteriul varstei. Un homosexual pasiv tanar (sau chiar baiat) nu era ridiculizat niciodata! Pentru ca se presupunea ca in etapa ulterioara a vietii sale el va deveni…activ. Asta era traditia.
Mentalitatea medie a oamenilor din lumea greaca si din Imperiul roman in general era mult diferita de lumea de azi. „Normalul ” acelor timpuri era sa fii atras si de baieti si de fete, sau si de barbati tineri si de femei tinere, atata vreme cat sunt frumoase sau sunt frumosi (baietii).
Dar asta nu era exclusiv. Euripide (cunoscut ca heterosexual in tinerete) s-a indragostit totusi tarziu in viata de poetul Agathon cand acesta avea 42 de ani si nimeni nu a ras de el.
Au trait pana la „adanci -batranetze”.
Recomand poeziile lui Catulus pentru cine vrea sa inteleaga mai bine mentalitatea acelei vremi.De altfel chiar Catulus se indragosteste cand de Aufilena, cand de fratele ei Aufilenus (mai ales) si este mandru de acest lucru.
Un document deosebit este poezia lui despre casatoria Lesbiei (evident alta Lesbie decat cea greceasca), unde sunt descrise toate obiceiurile si traditiile asa cum sunt ele aplicate la o casatorie obisnuita din imperiul Roman (de la „aruncarea nucilor” in capul fostilor iubiti ai mirelui, tunderea lor la zero (ca sa nu mai fie atragatori pentru mire), angajamentul mirelui, etc. La casatorie, in principiu mirele isi ia angajamentul sa nu mai aiba sex cu iubitii lui, intrucat „de acum incolo” il asteapta nevasta. Cu toate acestea, rezulta chiar din aceeasi poezie ca mirele nu prea respecta cutuma si isi pastreaza si „fostii iubiti”.
Intrucat traducerea romaneasca a lui Catulus este oribila (autorii de la Universitatea Bucuresti au incercat sa o puna in versuri care sa rimeze!!!! (O sancta simplicitas!), am incercat sa inteleg aceste texte folosind atat bruma de latina ce o stiu cat si (mai ales) traducerile in engleza, italiana, franceza si germana:
In latina este:
„Diceris male te a tuis/unguentate glabris marite/ abstine, sed abstinere/yo Hymen Hymenee/scimus haec tibi/quae licent cognita/haec marito ista non eadem licent(am citat dupa memorie). Hymen este zeul casatoriei la Latini.
Aproximativ: „Renunti cu greu la iubitii tai (in romaneste, in traducerea Universitatii, suna asa: „o mire parfumat, te lasi/de junii tai cei dragalasi…(!??LOL).
Deci: mire parfumat,/renunti cu greu la iubitii tai adolescenti/ dar stim ca pana acum / ai facut numai lucrurile permise/ dar de acum incolo/ a avea iubiti (in afara casatoriei) nu mai este la fel de permis.
Textul este foarte interesant, intrucat arata LIMITELE sexului extramarital cu baieti, in cadrul casatoriei romane. Limitele moralitatii latine. Pana la un punct este permis si legal, dupa care, cand incepe „datoria conjugala” de a face copii-cu nevasta, nu mai este permis. Ca sa nu ramana casatoria stearpa!
In lumea greaca sunt cunoscute foarte multe cupluri care azi s-ar numi „homosexuale”: si care au trait de multe ori pana la sfarsitul vietii impreuna, ca si cand ar fi fost homosexuali tipici de azi (casatoriti unul cu altul).
In general acele cupluri nu erau considerate o ciudatenie pe atunci, ci laudate si chiar date ca exemple pozitive datorita pasiunii lor reciproce. Aceasta realitate este descrisa in volumul scris de Diogene Laertios despre vietile filosofilor, care exista si in limba romana (ca traducere din…ruseste!) .
Traducerea a avut loc in perioada stalinista si este destul de corecta(!? nu inteleg cum a fost posibil). In loc de iubiti se foloseste cuvantul (simpatic) de draguti. Dragutzul lui Menon…etc.
Sigur ca in alte societati antice lucrurile erau diferite. De exemplu in lumea spartana, unde ca si in Atena, pederastia era un instrument al educatiei tinerilor impus de stat, situatia era diferita. In Sparta a aparut pentru prima oara expresia funesta de „dusman al poporului”, care la inceput se referea la cei care ar fi atentat la institutia pederastiei antice.
Mai departe:
„Erau şi activişti gay care să cultive obsesiv un chip diferit al homosexualului (de preferat cât mai fardat şi mai efeminat cu putinţă)? ”
Ma faci sa rad:)). Activistii gay de azi nu promoveaza asa ceva, dar ei se opun condamnarii „fardatilor” si transexualilor (chiar daca nu le plac!)/ In general „activistii gay” de azi sunt foarte plictisitori si conventionali (cum sunt cei de la „Lambda Legal Defense” sau altii, care se opun chiar si bancurilor bune despre homosexuali). Ei sunt „luati in balon” deseori, ca fiind prea rigizi si scrobiti.
Cei care fac „panarama” la parazi sunt altii; multi nici nu sunt homosexuali.
Nu era nevoie in antichitate de activisti legati de sex!
Cat despre oameni fardati oribil, sigur ca existau!
Cand Nero a organizat „casatoria sa”, a facut-o ca sa calce pe nervi cat mai multi latini, cu un sclav fardat ingrozitor! Si Nero s-a fardat! daca Nero ar fi fost pur si simplu un bisexual latin obisnuit, gloata nu i-ar fi reprosat nimic. Dar sa se afiseze ca actor, si inca pasiv, asta nu putea fi inghitit de latini!
Cum am mai spus, acestia erau de obicei numiti cu cuvinte nu prea magulitoare, mai ales ca prin traditie nu erau tineri si „sareau pe tineri” agasandu-i (cinezi, etc)
Mai departe:
” Sau un homosexual nu resimţea disconfortul de acum, când realizează peste noapte că ar fi diferit de heteronormali şi implicit ar trebui să-şi cultive un chip pe măsură..”
Nici pomeneala! Cel putin in timpul civilizatiei grecesti si greco-romane, nu! Numai dupa ce a inceput „Imperiul Crestin”, situatia s-a schimbat fundamental. Dar ca sa-ti dai seama de mentalitatea generala, citez din nou romanul Satyricon (pe care il recomand de citit desi o mare parte a fost pierduta).
Acolo vei vedea ca baiatul din Pergam caruia Eumolpos pe cand era soldat stationat acolo i-a promis un armasar arabesc daca il lasa sa aiba sex cu el si „nu va simti nimic”:)) , S-A LAUDAT LA TOTI COLEGII LUI CA ARE UN IUBITOR BOGAT CARE TINE ATAT DE MULT LA EL INCAT II VA DA CADOU UN ARMASAR ARABESC!
Si evident ca baietii ceilalti (colegii de clasa) il invidiau.
Azi cine ar indrazni sa se laude cu asa ceva la scoala, chiar daca i s-ar fi promis, sa zicem „Podul Grant”?? (glumesc, evident).
Gheorg, referitor la situatia triburilor Sambia din Noua Guinee, exista o literatura bogata, dar din ce in ce mai restrictiva pentru marele public (din motive usor de inteles).
Totusi, poti gasi in engleza multe date, chiar si fara sa platesti pentru articolele stiintifice respective (ceea ce – plata pentru informatii – devine aproape regula in ziua de azi).
Am vazut ca si pentru articole de chimie unde am fost coautor mi se cere sa platesc ca sa am acces la ele (nu stiu cine primeste banii:)).
Citez aici un fragment dintr-un articol referitor la acest trib:
„In fact, they are positively encouraged because semen is seen as a life force, of which men have only a finite amount. Boys are believed to have no semen at all at birth. It is through oral insemination by older men that they acquire the necessary semen to become men and to provide life for their offspring. Consequently, boys between the ages of 10 and the mid-20s are continually inseminated by older men.”
In traducere: „Ei (baietii) sunt incurajati (sa aiba sex cu adultii) pentru ca sperma este considerata o forta a vietii din care barbatii nu au decat o cantitate finita.
Despre baieti se crede ca nu au deloc sperma la nastere. Numai prin inseminarea orala de catre barbati adulti ei vor acumula cantitatea necesara de sperma ca sa devina adulti si sa poata avea urmasi. In consecinta baietii de la 10 la 20 de ani sunt insamantati continuu de adulti..etc.
Asta e teoria religiei lor, iar sexual este practica.
Am observat Gheorg, nu mai era nevoie sa te prezinti.
Dle Constantinescu,
Referintele la Noua Guinee nu pot constitui o pilda pentru populatiile evoluate. Daca pledoaria dv in favoarea homosexualitatii nu-i prozelitism, ma intreb cum altfel am putea-o numi?
Cred ca un pic de retinere ar fi recomandabila mai ales cand invocam tineretul guineean intre
10 si 20 ani ca si moravurile triburilor de pe acele maleaguri.
Ar trebui sa va multumiti cu Grecia si Roma Antica pentru a va ilustra „tezele”, prea putin convingatoare pentru marea majoritate a barbatilor si baietilor neemancipati in tainele sexualitatii diferentiate.
Domnule Ion Cercel (sau Adrian sau Atanasiu etc), daca sunteti descendent al lui Petru Cercel, macar acesta din urma era homosexual aproape pe fata…nu-si reprima doleantele.
Ceea ce scrie Anton nu este prozelitism, ci arata fata adevarata a normalitatii si nu idiotenia iudeo-crestina-islamica. Ineptia ca d-zeu a facut si a dres incepe sa nu mai tina, si toata lumea isi va da seama ca e o aberatie…adevarata aberatie a naturii.
Religia dvs draga provoaca maladii psihice, mai ales crestinismul pentru ca e cel mai hidos dintre toate.
Domnule Ion Cercel,
Vă înțeleg starea de șoc, pentru faptul că citiți în revista ACUM, nu articole care fac prozelitism în favoarea homosexualității, ci explicații argumentate menite să risipească prejudecățile imbecile față de această orientare sexuală prezente încă, din păcate, în proporție importantă printre români.
Dacă nu doriți să le citiți e simplu: nu mai vizitați pagina revistei ACUM.
Anton, răspunsul e complet, dar totuşi, deşi am înţeles că travestiţii sunt cam 87 la sută heterosexuali, practic toţi tind să creadă că transvestismul e o formă a homosexualităţii Nimeni n-o să-i întrudească vreodată pe travestiţi cu heterosexualul-tip. Probabil, grecii ar fi fost foarte uimiţi şi de ritualul coming-out-ului, nu mai vorbesc de paradele gay.
Ion Cercel, de ce eşti indiscret? Eu făceam cunoştinţă cu Costea. Numai şi numai pentru el sunt dinozaur. Apropo, eşti cumva rudă sau vreun descendent de-al lui Petru Cercel?
Domnule Clej,
Nu cred ca o astfel de politica editoriala, de a-i trimite la plimbare pe cititorii revistei Acum, este productiva.
Sunt persoane socate de insistentele d-lui Constantinescu asupra homodexualitatii. Stiti probabil ca un astfel de exces „asasineaza” tematica.
Chiar daca pe dv ca moderator suiectul va afectioneaza in particular s-ar cade sa temperati exaltarile d-lui Constantinescu. Nici o alta tribuna, in afara celor de „specialitate”, nu incurajeaza acest gen de derapaj. Dece nu abordati, de pilda, tema prostitutiei in sens educativ pentru fetele care fac trotoarul in orasele Europei. Homosexualilor nu le purtati de grije, oricum ei se descurca fara atata publicitate.
Domnule Cercel,
Vă mulțumesc pentru grija pe care o purtați pentru politica editorială a revistei ACUM, dar vă rog înainte să vă pronunțați să citiți principiile noastre editoriale – http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7897.
După ce veți fi lecturat aceste principii, veți realiza că politica noastră editorială nu este populară printre „majoritari”.
Am spus-o de mai multe ori și v-o repet și dumneavoastră: nu suntem ca restul presei de limbă română, nu avem tabu-urile acestei prese și nu scriem ca să fim pe placul „majorității”.
Nu știu cine sunt persoanele șocate de articolele lui Anton, și prea puțin îmi pasă de acești homofobi, dar eu ca redactor-șef (nu moderator) al revistei ACUM, în acord cu directorul fondator al publicației Ștefan Maier apreciem în mod deosebit articolele lui Anton (vă recomand seria sa de 12 episoade despre istoria homosexualității apărută anul trecut la rubrica SPUNE).
Dacă dumneavoastră și altora nu vă convine că revista ACUM arată cu totul altfel decât bigota, ignoranta și conformista presă din România (potrivit unui raport al Comisiei Europene cea mai homofobă țară din UNiunea Europeană) nu aveți decât să n-o mai citiți, din punctul meu de vedere dacă preferați să rămâneți obtuz și retrograd nu este treaba mea și a celor care încearcă să vă lumineze.
P.S. În Franța, de unde scrieți, ați avea curajul să faceți afirmații homofobe în public?
Observați primitivismul homofobului Valeriu: „ia ială dom’le homosexualitatea și vorbește despre lucruri pe care eu le consider interesante, pentru că așa vreau eu”.
De parcă e „ori-ori” – ori scrii despre homosexualitate, ori scrii despre altceva care de cele mai multe ori e abordat în presa de de limbă română.
Domnule homofob Ion Cercel, dacă din intervențiile dumneavoastră (îmi cereți să-l „temperez pe Anton”) nu realizați că sunteți homofob, atunci nu pot decât să vă compătimesc.
În rest remarc faptul că nu cunoașteți sensul cuvintelor în română, pentru că folosiți anapoda termeni precum „popular”, „populist”, „partizan”, „protecționist”.
În sfârșit, remarc faptul că pentru dumneavoastră libertatea de exprimare este echivalentă cu dreptul de a spune orice, inclusiv de a incita la ură și a calomnia, așa cum se practică pe paginile ziarelor și a blogurilor în limba română. Dacă la asta vă așteptați de la revista ACUM atunci vă pierdeți vremea. Mai bine ați învăța ca lumea sensul folosirii cuvintelor în limba română.
Dacă acest articol care pleacă de la scuzele lui Gordon Brown pentru persecutarea din trecut a unui homosexual nu e relevantă pentru cititori dintr-o țară considerată de Comisia Europeană ca cea mai homofobă din Europa, atunci îi invit din nou pe cei cărora nu le convine să nu mai viziteze pagina revistei ACUM: fie nivelul lor intelectual nu e suficient de ridicat, fie sunt de rea credință.
P.S. In loc sa pierdeti vremea cu articole despre homosexuali mai bine ati discuta lucruri serioase, ca de pilda genocidul turcilor contra armenilor, pe care inca nu l-au recunoscut toate tarile (rusine), sau genocidul musulmanilor albanezi contra minoritatilor ne-musulmane din Kosovo.
Gheorg, spui:
„Anton, răspunsul e complet, dar totuşi, deşi am înţeles că travestiţii sunt cam 87 la sută heterosexuali, practic toţi tind să creadă că transvestismul e o formă a homosexualităţii Nimeni n-o să-i întrudească vreodată pe travestiţi cu heterosexualul-tip. Probabil, grecii ar fi fost foarte uimiţi şi de ritualul coming-out-ului, nu mai vorbesc de paradele gay.”
Raspund pe rand, din nou (incerc sa raspund in mod exhaustiv).
Da, travestitismul este de circa patru ori mai frecvent la heterosexuali decat la homosexuali (cam 80% din travestiti nu sunt homosexuali).
Faptul ca marea majoritate a lumii crede ca orice travestit este homosexual este legat de lipsa teribila de cunostinte din domeniul sexual din societatile noastre. Lipsa care la randul ei se datoreaza faptului ca exista destui oameni ca dl „Cercel” care se opun „in mod visceral” informarii corecte a publicului.
La posturile de televiziune americane am vazut destul de des travestiti heterosexuali. Intr-un fel este destul de straniu faptul ca desi in SUA nu se pot vedea in timpul noptii emisiuni porno atat de XXX ca in Romania (SUA este un stat cu mult mai puritan), exista totusi emisiuni extrem de explicite despre minoritatile sexuale de tot felul. Minoritati sexuale nu inseamna numai homosexuali; chiar si heterosexualii travestiti (cum se spune „care sufera de travestitism”)sunt tot minoritati sexuale. Nu orice heterosexual isi ia rochia nevestei pe el ca sa se simta bine acasa.
Si mai poti vedea inca ceva: atitudinea lor fatza de…religie. Cand Socrate aminteste in dialogul „Fedru” de zeitza raului Ilisos de langa Atena (ei discutau la umbra unui platan situat langa acest rau), el raspunde unei intrebari: „Oare e adevarat ca exista o nimfa a raului?”, dand un raspuns poetic de genul „si daca nu este adevarat tot este frumos sa ne gandim ca ar exista” (citat dupa memorie).
Recomand sa cautati raspunsul lui, ca sa se vada ca nu era vorba de bigotism religios, ca in „religiile cartii”.
De exemplu (la tv documentara din SUA) am vazut cazul unui pompier cu multi copii, care a marturisit ca ii vine sa inebuneasca pentru ca „la serviciu nu este voie sa apara in rochie si ciorapi pentru femei”. Dar care era fericit acasa cu nevasta si copiii, cand putea sa se imbrace dupa pofta inimii. La fel, cazul unui politist. Tipul acesta de minoritate sexuala(travestitii heterosexuali) este intalnit mult mai frecvent decat altele.
Exista o mare gama de variante sexuale diferite. De exemplu exista o diferenta clara intre transexuali (carora creierul le spune ca sexul lor adevarat este cel opus fenotipului) si travestitismul homosexual. Dar nu vreau sa tin un curas despre asta aici.
Legat de „coming out la greci”, si „parazi sexuale”, asta ar fi fost cu totul imposibil, pt ca nu ar fi avut rost. In afara dialogului despre iubire „Simposion” al lui Platon, iti recomand alte doua dialoguri tot de ale lui Platon: Fedru (Phaidros) si Charmides, unde poti vedea cat de naturala era viata tinerilor in Grecia Antica. Nu era nevoie de „coming out”.
Nu de alta, dar te lamuresti foarte bine ca la adolescentza iubirea homoerotica era prevalenta in Antichitatea greaca. Dar de aici sigur ca putem pune alte intrebari care au sens. Cea mai evidenta intrebare pe care o vad (si pe care am mai discutat-o alta data) este urmatoarea: „cum putrem noi fi convinsi azi ca orientarea sexuala este stabila in timpul vietii, cand in antichitate baietii erau preponderent homosexuali la adolescenta si mai mult heterosexuali la maturitate?” E o intrebare fireasca, dar care necesita mai mult de o pagina de explicatii, si nu pot face asta acum si aici. Poate in viitor, daca mi se cere.
Dl „Cercel” este fantastic!
Ma induioseaza la lacrimi cat de grijuliu este d-sa atat cu „tematica” sitului „Acum”, sa nu fie „asasinata”!!!
Banuiesc totusi ca „derapajul” homofobic de pe Altermedia nu il deranjeaza deloc.
Ce-i drept eu sunt cu mult mai socat de tematica sitului „Altermedia” decat el, pentru ca in loc de adevaruri, acolo se scriu minciuni.
Il citez:
„Sunt persoane socate de insistentele d-lui Constantinescu asupra homodexualitatii. Stiti probabil ca un astfel de exces „asasineaza” tematica.
Chiar daca pe dv ca moderator suiectul va afectioneaza in particular s-ar cade sa temperati exaltarile d-lui Constantinescu. Nici o alta tribuna, in afara celor de „specialitate”, nu incurajeaza acest gen de derapaj. Dece nu abordati, de pilda, tema prostitutiei in sens educativ pentru fetele care fac trotoarul in orasele Europei. Homosexualilor nu le purtati de grije, oricum ei se descurca fara atata publicitate.”
Domnule Cercel, am o intrebare: daca pana acum tagma dvs sustinea ca homosexualii „sunt bolnavi”, cum de ati trecut acum in extrema cealalta si sustineti ca ” Homosexualilor nu le purtati de grije, oricum ei se descurca fara atata publicitate.”
Daca suntem „bolnavi” m-as fi asteptat de la dvs (suflet crestin, nu-i asa?) sa imi platiti si mie „disabilities” (pensie de boala, nu?)!
Ce-ati patit de v-ati schimbat parerea dvs (si a ciracilor dvs de la „altermedia”) cu 180 de grade?
Oricum este un semn de progres.Cu fiecare sut pe care il primeste undeva doctrina dvs reactionara a minciunii, se pare ca faceti totusi un pas inainte.
Dar sa nu deviem de la subiect: aici am vorbit si despre faptul ca laureatul premiului Nobel Gajdusek a descoperit bolile prionice tocmai la populatia care avea prescriptia religioasa de a consuma dupa moartea conducatorului spiritual corpul sau.
Mai cunoasteti dvs o alta religie care pretinde ca face acelasi lucru?
„Luati, mancati, acesta este trupul meu.”
Parca imi suna aici ceva familiar!
Exista o religie care da „paine si vin” credinciosiulor sai, pretinzand ca acestea se vor preschimba in trupul si sangele „mantuitorului”.
Intodeauna m-am intrebat, cand eram copil si imi venea sa vomit cand ma gandeam ca painea aia pe care o inghiteam se „preschimba”, adica se „transubstantiaza” in carne de mort in gura mea si vinul in sange de mort (inchegat). Si m-am intrebat de unde oare vine traditia asta! Ma gandeam intrebator privind icoana lui Isus: oare nu putea el, ca fiu al lui dumnezeu, sa faca si de data asta un fel de hocus pocus „prin punerea mainii” sau prin „scuipat” ca de obicei, ca sa ma scuteasca de a avea in gura carne de mort? Pana cand m-am lamurit de unde vine aceasta traditie!!
Ca religie asiatica, crestinismul are multe radacini pe acel continent. In religii mai vechi. Dar in Noua Guinee, putem spune ca gasim singura radacina inca vie a acestei religii in ziua de azi. Pentru ca putem vedea si azi cum unii cred ca a manca trupul zeului (fie si mort!) este un miracol care te uneste cu El. Chiar ma gandesc sa scriu un articol care stiu ca va va face o placere cu mult mai mare decat cele despre homosexualitate despre „originile mitologiei crestine”
Si voi incepe chiar cu data „nasterii mantuitorului nostru”, ultima zi a Saturnaliilor, zi solicitata de crestini sa reprezinte nu numai ziua de nastere a zeului Mithra, ci si, de ce nu, sa fie si ziua de nastere a lui FIULUI zeului suprem. Ce daca va fi ca si cum s-au nascut deodata, din aceleasi credinte arhaice? Si din acelasi tata care are sex cu muritoarele?
Mai ales ca ultima zi a Saturnaliilor romane (data de 25 Decembrie) era si ziua cand toti muritorii de rand din Roma antica aveau voie sa se plimbe dezbracati, goi pe Via Appia!
PS Parazile gay sunt cu mult mai…decente!
Poate veti ajunge sa le regretati. Pentru ca…nu cunoasteti ce va va aduce viitorul.
Stiti ce, dle „Cercel”, sau cum va mai botezati singur (fara popa, cred)? Singura mea „exaltare” este sa spun adevarul si sa elimin minciunile oficiale, care sunt atat de daunatoare. Din viata, din religie, din invatamant.
Si apoi, dle Cercel, ce va face sa credeti ca „Acum” nu este o tribuna „de specialitate”? Nu vreti dvs sa lasati acest site sa fie o tribuna pentru adevar?
PS Fiti sigur ca veti vedea aici si tema prostitutiei! Aveti putintica rabdare!
Domnule Clej,
Politica editoriala practicata de dv nu este nici populara si nici macar populista, este de-a dreptul partizana si protectionista, aceasta amintind de timpuri de rigoare si de cenzura politica de trista amintire.
Cititi cu mai multa atentie ziarele romanesti- in loc sa le criticati fara reyerva – si veti observa libertatea de opinie a cititorilor din majoritatea cotidianelor. Modernitatea de care vorbiti nu o ilustrati catusi de putin, deoarece aceasta este analoaga cu libertatea de opinie, inexistenta in spiritul dv. Nu stiu caruia dintre noi doi ii corespunde epitetul de retrograd si nici carei afirmatii mi-ar corespunde apelativul de homofob pe care il distribuiti cu atata generozitate.
Coming out-ul la greci n-ar fi fost posibil probabil pentru că ei nu erau creştini şi confesiunea nu era punctul central al religiilor lor. Cât priveşte schimbarea orientării sexuale la greci pe parcursul vieţii, PRESUPUN de fapt că erau şi ei bisexuali,ca şi majoritatea creştinilor, doar că nu erau atât de ipocriţi ca ultimii, sau mai degrabă normele societăţii, ale religiilor lor nu-i făceau atât de ipocriţi. La maturitate, deveneau heterosexuali pt că viaţa lor era reglementată astfel, societatea le cerea să se căsătorească, să aibă urmaşi. Nu cred că numărul homosexualilor era mai mare atunci decât acum sau viceversa, pur şi simplu acum societăţile sunt homofobe în principiu, chiar şi cele care acordă drepturi largi homosexualilor. Am citit recent un articol în care se spune că 51 la sută din gay-ii americani n-ar risca să-şi facă cunosută orientarea sexuală la locul de muncă.
Valeriu şi Ion Cerecel, de ce cereţi ca la un articol dedicat homosexualităţii sau mai degrabă unui savant celebru, care a devenit martir al sexualităţii sale, să discutăm despre Facerea Lumii, despre războiul ruso-turc, despre Romeo şi Julieta, despre emanciparea neamului şi alte năstruşnicii? Dacă sunteţi obsedaţi de astfel de teme, n-aveţi decât să le căutaţi cu mototul de căutare Google, că nu vă obligă nimeni să citiţi un text care vă scandalizează sensibilitatea.
Fiecare propozitie spusa de dl Cercel este o perla:
„Dle Constantinescu,
Referintele la Noua Guinee nu pot constitui o pilda pentru populatiile evoluate.”
Da, dle Cercel. Eu am spus ca sunt total contra religiilor. Nu ati observat asta? Atat contra minciunilor crestine cat si contra altor religii care cer de exemplu sa consumam carnea si sangele unui mort. La propriu sau la figurat.
” Daca pledoaria dv in favoarea homosexualitatii nu-i prozelitism, ma intreb cum altfel am putea-o numi?”
Am putea numi-o „a spune numai adevarul, indiferent de numarul si calitatea morala si intelectuala a celor care se opun acestui lucru.”
E curios faptul ca in momentul in care eu ma straduiesc sa inlatur minciunile care supravietuiesc datorita unor religii in acest domeniu, dvs spuneti ca tot ce fac e propaganda.
Dar va propun sa luati cazul extrem: faptul ca dvs credeti ca e propaganda. Datorita propagandei credeti ca sunteti dvs heterosexual?
Dvs ati devenit oare heterosexual datorita propagandei heterosexuale? Va intreb asta pentru ca nu am vazut pana acum nici macar in Bucuresti vreo revista homosexuala sau un afis in care doi barbati sau doi baieti sa se sarute! Numai propaganda heterosexuala!
Din cate imi amintesc nici cand dvs v-ati nascut si nici azi nu se gasesc in Romania alte afise propagandistice decat heterosexuale! Pe toti peretii! Atunci, presupunand chiar imposibilul (faptul ca orientarea sexuala se naste datorita propagandei??!!LOL), cum explicati dvs ca in plina propaganda heterosexuala sunt totusi cateva sute de mii de romani (dupa unii cel putin un milion) care sunt homosexuali ca si mine?
„Cred ca un pic de retinere ar fi recomandabila mai ales cand invocam tineretul guineean intre 10 si 20 ani ca si moravurile triburilor de pe acele maleaguri.”
Adica sugerati sa spun minciuni?
„Ar trebui sa va multumiti cu Grecia si Roma Antica pentru a va ilustra „tezele”, prea putin convingatoare pentru marea majoritate a barbatilor si baietilor neemancipati in tainele sexualitatii diferentiate.”
Va multumesc pentru sfaturile dvs atat de pretioase!
M-as fi multumit eu cu Grecia si Roma Antica cum sugerati dvs daca crestinismul „s-ar fi multumit sa se multumeasca cu ele”, fara a incepe sa ucida pe cei care nu conveneau religiei lor.
Dar nu a fost sa fie asa!Inca din secolul al patrulea generalul crestin de origine germana Otton a condus operatia de ucidere in masa a atenienilor care s-au revoltat pentru uciderea de catre autoritatile crestine a unui actor homosexual iubit de ei, care traia in vazul lumii cu iubitul sau!
Aceasta ucidere colectiva a atenienilor din secolul al 4-lea este descrisa in detalii de un vestit istoric al crestinismului din tara care v-a acordat resedinta acum, Franta. Numele acestui istoric de geniu este „Lucien Jerphagnon” si este un istoric considerat o autoritate in crestinismul primitiv. Va rog sa cititi cartea lui intitulata „La vie quotidiene sous L’empire Chretien”.
De atunci au inceput uciderile in masa sub crestini! Iar ultimul caz de ucidere a „unui sodomit” la cererea religiei crestine, in aplauzele publicului, a avut loc in anul 1861, la Londra!
Doua mii de ani de prostie si minciuni cred eu ca ar fi chiar suficienti! Nu sunteti de acord?
„pentru a va ilustra „tezele”, prea putin convingatoare pentru marea majoritate a barbatilor si baietilor neemancipati in tainele sexualitatii diferentiate”…
Oare nu va contraziceti dvs insiva cand spuneti perla de mai sus?
Draga domnule Cercel, nu cumva va contraziceti iar? Pai daca dvs numiti adevarul istoric „tezele dvs” (numiti-l cum vreti devreme ce nu-l negati!) si daca adaugati ca sunt „prea putin convingatoare”, atunci de ce va este atat de ingrozitor de frica sa spunem adevarul?
De ce ma combateti atat de vehement daca spuneti ca oricum nu conving?
Calmati-va domnule cenzor!
Dle Cercel, spuneti: „Cititi cu mai multa atentie ziarele romanesti- in loc sa le criticati fara rezerva – si veti observa libertatea de opinie a cititorilor din majoritatea cotidianelor”.
Problema este chiar aceasta: am vazut „libertatea de opinie a majoritatii”, adica libertatea majoritatii de a fi homofobi ca dvs. Cam 90% din populatie nici nu ar accepta sa aiba vecini homosexuali, si numai 11% din populatie ar accepta casatoriile gay. In Suedia si Olanda si chiar in Franta este pe dos!
Tocma datorita acestei homofobii crase a majoritatii avem la „Acum” o activitate contrara celor dezinformati.
Oricum, „nice try” cu invocarea democratiei.
Nu intotdeauna majoritatea are dreptate. Dupa al doilea razboi mondial, cam 90% dintre americani erau impotriva drepturilor civile la populatia African-Americana. Dar doi presedinti americani au decis totusi impotriva a ceea ce sustineau 90% din populatie!
Adica au decis ca si minoritatea African-Americana trebuie sa aiba drepturi civile, la fel ca „albii”.
Gheorg, ce fel de coming out crezi ca ar fi putut avea loc la greci cand nu existau nici prejudecati contra iubirii baietilor si nici alte prejudecati? Mamele din Grecia antica isi impodobeau baietii cand acestia mergeau la concursuri de sarutat alti baieti, dupa Diocles.
Se cunoaste cazul lui lui Alcibiade, pe care Socrate l-a iubit enorm.
La maturitate, el era persiflat de multime, spunandu-i-se: „Alcibiade cand era tanar era femeia tuturor barbatilor, dar acum el este barbatul tuturor femeilor”.
Azi se spune ca uneori orientarea sexuala in cazuri foarte rare se poate schimba, dar nu dupa dorinta celui care vrea sa o schimbe, ci in mod natural (uneori) in timp. Si structura hormonala uneori se schimba. (de exemplu la batranete, schimbarea merge spre diminuarea testosteronului si deci spre sexualitatea pasiva. Cert este ca o atitudine contrara (de condamnare!) contribuie la fixarea pe viata a unei orientari sexuale, daca are loc in timpul adolescentei.
Legat de coming out: cum crezi ca asa ceva ar fi fost un eveniment pe atunci?
Cand anticul Diocles a organizat primele „concursuri de sarutari” la care insa…nu erau admise fetele!
Iar primele scrieri in limba greaca dateaza de acum 27 de secole si sunt prezentate in insula Thera (acum Santorini) in cadul unui „muzeu” unde se pot citi urmatoarele inscriptii pe stanci: „aici baiatul X a avut sex cu baiatul Y in cinstea zeului Apolo!”
In cele trei dialoguri ale lui Platon pe care le-am citat poti vedea ce insemna pe atunci „coming out” cu mult mai clar decat daca as incerca sa explic acest lucru.
Ai dreptate cand spui ca „homosexualii absoluti” au fost intodeauna o minoritate! Numai ca „placinta sexualitatii” nu se taia pe atunci dupa axa homosexual-heterosexual, ci dupa o alta directie (axa): activ -pasiv.
De multe ori aceasta actiune de „iesire la iveala” sau de spunere a adevarului nu este incununata de succes. Poti vedea cat de greu isi accepta de foarte multe ori parintii crestini pe copiii lor, chiar daca acestia sunt talentati, inteligenti, etc!
Pur si simplu parintii isi resping copiii!
O scurta analizare a informatiilor care ies la iveala pe youtube cand formulezi aceasta sintagma (coming out) iti arata ca suntem departe de o atitudine rationala chiar si in tarile cele mai dezvoltate!
Majoritatea cazurilor prezentate sunt de respingere, nu de aprobare.
Asta nu inseamna ca lucrurile nu sunt in schimbare!
Bineînţeles că grecii nu puteau obiectiv avea ritualul de coming-out. Totuşi, nu este umilitor pt un om liber să facă coming-out, care în esenţă nu este decât spovedania creştină, şi unde raportul de forţă e pe faţă? De ce se apelează la modalitatea asta în Occident? Cel care îşi mărturiseşte orientatrea sexuală, automat se pune într-o poziţie de inferioritate faţă de cei care trebuie să fie generoşi şi să-l accepte. Oare nu e suficient că un om există, aşa homosexual cum este, de ce e nevoie să mai facă şi confidenţe în speranţa ca va fi acceptat, înţeles, bătut pe umeri de majoritari?
N-ar fi rau ca si copiii homosexuali respinsi sa poata sa se descurce fara parintii homofobi, iar la batranate sa nu le acorde niciun sprijin, in cazul in care ar avea nevoie (de la cine, de la homosexuali!).
Sau poate ar fi bine ca sa-i agreseze zilnic cu imputari ca i-au nascut homosexuali (sa apuce prajina inainte).