Detest conversațiile cu șoferii de taxi, dar mai ales la ora 4 și un sfert dimineață, ora la care am plecat spre Aeroportul Băneasa pentru a reveni la Londra. Detest pisălogeala unor sfertodocți care își dau cu părerea despre orice fără să aibă habar de ceva.
De data asta șoferul era destul de tânăr, vreo 30 de ani și m-a întrebat unde zbor. “La Londra” i-am răspuns laconic, nevrând să încurajez continuarea conversației. “Cam cât costă biletul,” m-a întrebat. I-am răspuns că variază, în funcție de linia aeriană și de momentul în care faci rezervarea pe internet.
“Am dus un client care mergea în vacanță la Salzburg, în Elveția la granița cu Franța (sic!) care a plătit pe cinci zile 180 de euro de persoană cu tot cu drumul.” N-am mai comentat, deși mi s-a părut suspect de ieftin.
Șoferul a mărturisit că n-a zburat niciodată cu avionul și la un moment a zis că nu se pricepe nici la politică. Dar a continuat să-și dea cu părerea despre situația din economie, începând să înjure – în special pe “banditul de Tăricenau” – pentru că după “recuperarea Insulei Șerpilor” de la ucrainieni a vândut-o. I-am atras atenția că se referă propbabil la platforma continentală a Mării Negre și că nu e vorba de vânzare – interzisă de Constituția României – ci poate de concesionare.
Au urmat critici la adresa vânzării PETROM-ului (care potrivit interlocutorului meu avea investiții uriașe în Kazahstan) și înjurături la adresa nu știu cărui potentat (avea un lapsus teribil, nu-și mai aducea aminte numele) care și-ar fi făcut “duty-free” cu bani de la Uniunea Europeană.
I-am atras atenția șoferului că fără investiții străine economia românească nu se poate descurca, probă recesiunea din 2009, deprecierea leului și scăderea masivă de prețuri pe piața imobiliară.
I-am arătat toate business-urile apărute în jurul aeroportului Băneasa, aproape toate cu bani din străinătate. “Da, dar nu sunt fabrici!!” a venit răspunsul din partea unuia care evident că în buna tradiție a spălării pe creier comuniste consideră locurile de muncă valabile doar în industria manufacturieră (care în Europa e pe cale de dispariție).
Noroc că am ajuns la Aeroportul Băneasa și am scăpat de acest practicant al sportului național românesc, vorbitul după ureche.
M-am gândit că în alegerile prezidențiale un astfel de individ va fi o pradă ușoară pentru Corneliu Vadim Tudor, care atrage voturile nostalgicilor (direcți, cei în vârstă, indirecți, cei tineri, ca acest șofer de tazi) ai național-comunismului.
Dar CV Tudor este concurat pe acest culoar de un aspirant la candidatură care nu are nici cea mai mică jenă să facă apologia “minunilor” economice realizate de Ceaușescu. N-o să-i pomenesc numele, măcar în felul acesta reducând publicitatea pe care i-o fac, dar iată ce scrie pe blogul lui:
”România lui Nicolae Ceauşescu devenise un exemplu periculos, care punea în discuţie sistemul financiar mondial, căci dovedea posibilitatea şi deopotrivă necesitatea ca o ţară care vrea să se dezvolte să o facă fără ajutorul şi asistenţa otrăvită a finanţei mondiale. De aceea experimentul românesc trebuia curmat, iar Ceauşescu pedepsit în mod exemplar: cine va mai face ca el, ca el s-o păţească! Cine va mai îndrăzni să conceapă o dezvoltare economică fără controlul şi asistenţa finanţei mondiale, internaţionale, nu va reuşi decât să-şi ducă ţara la dezastru! …Cam aceasta este învăţătura de minte, mesajul pentru liderii ţărilor mici şi mijlocii al spectacolului de la Târgovişte din 25 decembrie 1989.”
Vă demoralizează astfel de rânduri și atitudinea șoferului de taxi? A fost optimist Brucan când a afirmat în 1989 că românilor le vor trebui 20 de ani să învețe democrația?
Vă las să dați singuri răspunsul, mai ales că eu nu voi vota în alegerile prezidențiale din România, iar asta este opțiunea mea.
Perfect spus, domnule Clej! Si cind ma gindesc ca multi dintre compatriotii mei de pe malurile Rinului isi iau ca reper de informare exact pe … soferii de taxi” din Bucuresti. Iar cind subsemnatul am replicat odata intr-un mod foarte asemanator cu Dvs am fost privit cu mare neincredere. Se pare deci ca pentru multi concetateni de ai nostri nivelul de cultura politica nu difera mult de la un meridian la altul.