Toamna a creat zilele mai scurte,
Vântul mătură rămăşiţele de frunze,
Frigul se cuibăreşte adânc sub piele
Cu clânţănit de dinţi si fiori prin şira spinării.
Toamna zăvoreşte soarele îndărătul norilor grei
Şi dă drumul păsărilor negre să domine cerul,
Înlocuind ciripitul cântătorilor de dimineaţă
Cu croncănituri aspre vestind urgia iernii.
Toamna mă simt schimbat ca o umbră dispersată în întuneric,
Un bagaj insignificant de amintiri,
Invechite obiceiuri, temeri şi griji,
Gata de reciclare.
Toamna a creat şi Vara Indiană
Cu copaci înroşiţi ce îmbujoreaza paloarea colinelor
Curgând în curs liniştit zile calme furate din Paradis
Ca să uşureze agonia păşirii în iarnă.