A intrat în magazinul universal.
– Cu ce vă putem servi, domnule?
– Aş dori ceva nou, dacă se poate o speranţă,
spuse omul.
– Poftiţi, răspunse vânzătorul.
Avem speranţe de toate mărimile şi culorile.
Atunci omul zise:
– Ştiţi, ultima speranţă s-a cam învechit,
Aşa că aş vrea o speranţă mai rezistentă,
Să ţină mai mult,
S-o pot purta în toate anotimpurile.
– Vă servim cu plăcere, răspunse vânzătorul.
Iată o speranţă exact după dorinţa dumneavoastră…
Şi e foarte ieftină, cu toată calitatea ei,
Calitate superioară, cu toată strălucirea ei,
Strălucire orbitoare.
– Bine, îmi place, zise omul. O iau.
Dar ajustaţi-mi-o puţin pe la mâneci,
E puţin prea mare,
Nu e o speranţă pe măsura mea.
– Se face, răspunse vânzătorul.
Îi ajustară speranţa,
Omul o îmbrăcă
Şi ieşi cu ea în lume.
Adevărat, era o speranţă foarte rezistentă;
Dar curând,
Curând se umplu de pete negre…
Iar la curăţătorie nu putură face nimic.
Atunci omul se întoarse
La magazinul universal.
– Ştiţi, mi s-a pătat speranţa,
Mi-e ruşine să mai ies cu ea în lume.
Aş dori o speranţă care să nu mă înşele,
Să o pot purta întotdeauna cu mine.
– O, domnule, domnule, surâse vânzătorul…
Mă scuzaţi, domnule, domnule, dar nu vă pricepeţi,
Nu, nu vă pricepeţi deloc la speranţe.
Ceea ce căutaţi dumneavostră
Se găsea odată la raionul alăturat.
Dar am închis raionul,
Din lipsă de material.
Ceea ce căutaţi dumneavoastră
Se numeşte certitudine…
Şi, din păcate, stocul s-a epuizat.
…prima lectura m-a facut sa zambesc cel putin de trei ori…dupa aceia am prins „sistemul” si oarecum m-am obisnuit.
fie ce-o fi,e o incercare reusita care e relevanta timpurilor noastre si pe care o incerc de multe ori pe talia mea.
multumiri si urari de bine,
itzhak bareket.
… :)… nu exista certitudini de cumparat. nici sperante. oricum, cred ca daca ar fi sa aleg intre a putea cumpara certitudini si a cumpara sperante, as cumpara sperante.
frumos, multumesc.