Sînt nişte ani, vreo 15 poate, de cînd nu mi-am mai petrecut o vacanţă cît de cînd de durată în România. Mici sejururi de două-trei zile la vreo pensiune de munte, pentru încărcarea rapidă a bateriilor, mi s-a mai întîmplat să petrec, ba la Bran, unde totuşi s-a „turistizat” cam excesiv totul, iar drumul e foarte lung de la mine din urbe, ba în Bucovina, ba la ieşirea din Piatra Neamţ spre Bicaz, unde e mai aproape şi se păstrează mai apăsat nişte urme de autenticitate. Dar de o vacanţă adevărată în patrie n-am mai avut parte de prin 1992 sau 1993, cînd am avut curajul nebun să petrec vreo două săptămîni la Casa Scriitorilor de la Neptun. Mi-a ajuns. Ce-am mai văzut în cîteva scurte drumuri pe litoral între timp nu m-a convins că s-a schimbat mare lucru, poate în afara de preţuri, mereu foarte mari şi mereu în creştere.
Acum, cei care vă grăbiţi să mă acuzaţi de lipsă de patriotism vă rog să aveţi puţintică răbdare. În fond, ce este vacanţa? O perioadă de refacere a tonusului, de odihnă şi de relaxare. În principiu, în vacanţă, trebuie să eviţi enervările, stressul, exploziile de mînie. Mie în iese asta de minune la Cracovia, unde merg de vreo trei ori pe an, cîte două-trei săptămîni, şi în Creta, unde m-am obişnuit să petrec vreo două săptămîni la sfîrşitul lui august – începutul lui septembrie! Dacă mă întorc odihnit, relaxat, destins, cu poftă de muncă din acele locuri, de ce m-aş duce la Sinaia sau pe „litoralul însorit al Mării Negre”, unde preţurile sînt mult mai mari şi serviciile infinit mai proaste? Să mă bucur de palmierii şi taxa de barieră ale sinistrului primar Mazăre?! Pentru că veni vorba, este oare normal ca două săptămîni în Creta, în care, pe lîngă cazare, mai intră transportul cu avionul şi micul dejun, să coste 500 de euro, deci între jumătate şi o treime din preţul doar al hotelului pe litoralul nostru? Cu încă vreo 200 – 300 de euro iei restul meselor, bei retsina şi uzo după cît poate ficatul şi mai iei şi nişte mici suveniruri pentru rude şi prieteni! Restaurantele de aici, din Hersonissos, Heraklion, Analipsi, Sissi şi alte locuri vizitate de-a lungul anilor, se întrec în promoţii şi oferte de nerefuzat, în vreme ce într-ale noastre intri ca şi cum ar fi vorba despre ultima masă a condamnatului! Şi asta şi esti! Dacă ai făcut imprudenţa să intri o dată, cu siguranţă că, după aceea, le vei recomanda numai celor mai înverşunaţi duşmani ai tăi!
Se face mult caz de dimensiunile şi legalitatea cheltuielilor d-nei Udrea pentru promovarea turismului românesc. Problema este însă greşit pusă. Pînă să ne întrebăm asupra nivelului risipei, trebuie să punem o întrebare privind oportunitatea. Ce promovăm? De ce promovăm? Care este sensul promovării? Sincer vorbind, în afara patriomoniului natural, care vine de la un Dumnezeu mult prea generos, şi al celui cultural-istoric, lăsat moştenire de strămoşi, dacă intrăm în sfera infrastructurii propriu-zise a turismului sau care deserveşte (şi) turismul, ne lovim de o situaţie demnă de evul mediu. Aeroporturi internaţionale puţine, şosele mai potrivite pentru tancuri decît pentru limuzine, hoteluri – indiferent dacă bune sau foarte proaste – incredibil de scumpe, preţuri inaccesibile la restaurante, preţuri „de staţiune”, deci mărite artificial, în magazinele din locurile cu destinaţie turistică, servicii pe atît de proaste pe cît sînt de scumpe. Atunci, ce promovăm de fapt? Dacă am fi oneşti, am pune capul în pămînt şi ne-am ruga să nu ne treacă nimeni pragul, ca să nu ne facem prea tare de rîs. Dar la fel de onest ar fi să fim curajoşi şi să facem o promovare transparentă, să spunem din start că, la noi, este unul dintre puţine locuri din lume unde se mai poate practica turismul extrem! Extrem în toate sensurile. De la intrarea în ţară şi pînă la – în cazul celor mai norocoşi – părăsirea acesteia. Sînt convins că am avea şoselele, hotelurile şi restaurantele pline – sînt mai mulţi oameni curajoşi în lumea asta, atît de mecanizată şi birocratizată, decît ne imaginăm noi. Ar veni oamenii, săracii, să-şi mai pună în mişcare adrenalina! În fond, din sporturile extreme se cîştigă peste tot în lume! Dar vorbesc despre oameni care ştiu că pentru asta au venit, nu pentru confort, odihnă sau economii.
Nu pot decât să constat că Liviu Antonesei este totalmente lipsit de patriotism, după cum rezultă foarte clar din acest articol de propagandă anti-românească…
Eu nu-l vad ca pe un articol de propaganda anti-romaneasca.
Ce spune dl. Antonesei imi agraveaza ciuda personala ca turismul si comportamentele oamenilor din turism plus infrastructura (drumuri, transport public, hoteliera) in Romania se incapataneaza sa stea mult prea jos fata de standarde normale, atinse, spre exemplu, in Bulgaria.
Mihai, eram sarcastic, la adresa știi tu cui…
POATE ca Dl.Antonesei este lipsit de patriotism.
Dar nu ar trebui sa vedem macar 2 secunde daca nu este si ceva adevarat in ce spune?
Daca cineva iti striga „sari, ca a luat foc casa!” poate ca este o farsa, poate vrea sa te jefuiasca, sau sa strice imaginea casei. Nu ar trebui insa sa verific mai intai daca nu cumva chiar arde?
Daca tursimul nostru merge intr-adevar prost, inseamna ca Romania, adica noi toti, pierde o gramada de bani!
Si asta indiferent daca Dl.Antonesei este sau nu un bun patriot …
Cristian.
Dragă Liviu. Ce ciudat. Exact asta am scris şi eu, în urmă cu o lună. Mi se cere să iubesc România iar România să mă scuipe-n faţă şi să-mi ia banii din buzunar.
Iubesc România. Dar am pretenţia ca şi ea să mă iubească – doar un pic, cît să mă simt român, nu patagonez din emigraţie!
Mda…
Trist…, dar… adevărat!
Draga Liviu, ai uitat sa „pui in valoare” ospitalitatea (neo)romaneasca. De la zambetul de intampinare si pana la ceremonia calda a despartirii…
Toti
Chestiunea patriotimsului am evocat-o polemic, asa cum a facut-o, apoi, si Petru. Si, de altfel, sentimentele sint trairi intime.
Sigur ca iubesc Romania, dar s-ar putea ca, pina la urma, sa fie mai mult meritul meu decit al sau! Deosebit de Florin, nu-i cer reciprocitate, nu vreau sa ma iubeasca la schimb, vreau doar sa ma respecte, mai ales atunci cind ii solicit serviciile pe care i le platesc – astept asta si de la politicienii, care traiesc (si) din impozitele mele, si de turism, si de educatie, sanatate etc, care tot (si) din banii mei exista.
Are dreptate Petru Iliesu, am sarit peste celebra ospitalitate romaneasca, ilustrata in zona cu pricina, prin strimbaturile, mersul agale si mojiciile hotelierilor si ospatarilor – sigur, asta cind nu-ti scuipa direct in ciorba sau in cafea! Daca as avea mijloacele necesare, i-as trimite pe toti o saptamina macar in Creta, sa vada ce e aceea ospitalitate. Iar cei care asigura serviciile acolo, nici macar nu sint, in cea mai mare parte, greci, ci sositi din toate colturile Europei, mai ales, estice. De pilda, in momentul de fata, legal, sint stabiliti 10.000 de romani doar in Creta. Mai sint citeva mii care lucreaza la negru – dar la fel de corect!
Bun, exsista o balcanitate adevarata si una degradata, cum exista o occidentalitate adevrata si alta degradata – nu stiu cum naiba se face ca noi ne situam, in toate!, la intersectia – sau reuniunea? – celor doua forme degradate! Asta s-ar putea sa spuna totul despre noi, laolalta cu „turismul” nostru!
Si ca sa revin la patriotism! Eu nu merg in vacanta ca sa fac un act de patriotism, ci ca sa-mi reincarc bateriile, preferind sa-mi manifest patriotismul facind cit mai bine ceea ce fac cind nu sint in vacanta. O fi asta forma specifica de manifestare a patriotismului meu?
Adaos
Dimensiunea economica
Da, Romania pierde o multime de bani din pricina faptului ca nu stie/nu vrea sa-si exploateze inteligent patromoniul natural si cultural-istoric prin ceea ce s-ar chema turism. Am dat exemplul Greciei, dar se poate spune ca din varii motive este o tara destinata de zei turismului. Sa venim mai aproape, la modul in care stiu bulgarii sa faca acest lucru, la faptul ca ungurii, cu Balatonul lor, au mai multi turisti straini anual decit avem noi la Marea Neagra – de citeva ori mai multi! Dar un exemplu, poate, mai eclatant este cel al Cracoviei – 7 milioane de turisti straini in 2006, 8 milioane in 2007 (cind toata Romania a avut 6 milioane!), iarasi 7 in 2008, fiind foarte tristi din pricina scaderii din acel an! Asa ca sa nu mai vorbim de turism romanesc, sa desfiintam un minister al risipei si s-o trimitem pe d-na Udrea sa-si promoveze propriile sale interese! Ceea ce face si acum, de altfel, numai ca pe bani publici!
Ai dreptate. Nu iubire reciprocă. Mare dreptate. Un pic de respect normal.
Îmi revizuiesc postarea, dacă se poate.
A explicat Liviu, am explicat și eu: am fost sarcastici folosind termenul „patriotism”, vă rog, relaxați-vă când auziți acest cuvânt, noi la revista ACUM îl considerăm prezumat, nu trebuie fiecare să se bată cu cărămida în piept și să claeze patriotismul, așa cum fac patriotarzii.
Sa-i trimiti in Creta? La ce bun deranjul, draga Liviu? Ei stiu foarte exact cum este, doar acolo isi petrec si ei concediile. Aici insa sint in mediul lor si se comporta ca mojicii. Am intilnit barmani si hotelieri romani in Italia, Grecia, Spania s.a., unde stii ca dau dovada de o cu totul alta conduita.
Constantin Arcu
Deci e rea-credinta, nu nestiinta, cum vad! Atunci, nu ramine decit solutia aplicata de mine, boicotul pina le intra mintile in cap.
Ma mai gindesc si la altceva – daca toti cei buni, hotelieri, bucatari, barmani etc, s-au dus sa lucreze pe unde chiar se face turism, iar aici a ramas, cum se spunea pe vremuri despre cafeaua cu inlocuitori, doar nechezolul?
Dar nu trebuie sa revizuiesti nimic, dragul meu Florin. In fond, nu sintem – si e foarte bine asa! – toti la fel. Important este sa avem exigente pentru ceea ce facem/platim, indiferent in ce forma se manifesta acestea. Ave!
Iata un articol care este o caramida pusa pentru o temelie mai adevarata a turismului romanesc.
Pentru ca m-am intors dintr-o cavalcada automobilistica de 8000 km prin Danemarca, Olanda, Franta (cinci regiuni diferite), Spania, Andorra si Elvetia ma simt inspirat sa scriu cateva ganduri. Nu vreau sa cad in capcana comparatiilor. Ca veni vorba, nu pot sa uit cat de mult urau comunistii si securistii comparatiile intre Romania si… orice altceva. Prin deceniul ’80 plecam cu chiu cu vai vara in tarile socialiste. Excursia, facuta pe cont propriu cu masina, trebuia pregatita cu cel putin sase luni inainte dar pana cu o zi-doua inainte nu stiai daca ,,iti dau drumul”. Chiar daca un pachet de cafea sau o pereche de Adidas la sosire mai dregeau lucrurile, totusi nu era de la sine inteles. Si, aici vreau sa ajung, aparea misterios Securistul Fabricii: ,, Domnu’ inginer, va DAM DRUMUL. Dar.. stiti, la venire… FARA COMPARATII”. Oare cat de tare s-a inradacinat in mintea noastra aceasta porunca? Fara comparatii, adica sa nu NE vorbesti TARA de RAU. Exceptia este cand esti ,,afara” si vezi ceva iesit din comun. Atunci e voie si e bine sa spui ,,avem si NOI (asa ceva) dar MAI MARE!”.
Si pentru ca nu vreau sa fac nici acum comparatii ce ar mai fi de spus in chestiunea turismului romanesc?
Infrastructura? Da, e o mare belea care exclude din start turistii rutinati si exigenti. Ar mai ramane o grupa mai mic, eterogena, de vestici sau estici care pot sari peste asta numai sa poata gasi alte ingrediente (ieftin si bun, o anumita forma de exotism, locuri si oameni minunati).
Aici insa ne lovim de un viciu de mentalitate. Pentru ca multe functioneaza dupa principiile din vremea lui Cuza (fara sa ne dam seama sau sa ne deranjeze) si viziunea noastra despre ,,frumusetile patriei” plateste acelasi tribut. Este tipic. Am vazut odata un reportaj in care tineri din Serbia si dintr-o alta tara vestica vorbeau despre tara lor. Primii evocau obsesiv voevozii, bisericile, nedreptatile si urgiile care se abatusera peste biata lor tara de-a lungul vremurilor (folosindu-se din belsug de cliseele si limba de lemn de rigoare). Ceilalti, nu neaparat mai ,,destepti” sau mai culti, aveau cu totul alt discurs. Degajat, ancorat in prezent, in cotidian. Nu respingeau nici trecutul sau monumentalismul dar acestea nu erau singulare. Nu se simteau provocati, amenintati de nimeni. Ofereau tot ce aveau in tara lor cu degajare si indiferenta.
Cred ca pana cand nu vom intelege si accepta ca motivatia turistului contemporan nu este doar monumentalismul, ci un complex mult mai bogat si nuantat nu vom putea oferi turism. Pe langa ,,atractii” si ,,minuni” turistul cauta contactul cu oamenii, e curios de felul cum traiesc, cum e lucrat pamantul, ce animale poate vedea etc.
In plus, avem probleme cu ranjetul de superioritate (prost) mascat, in spatele caruia se ascunde ideea ca ,,iar vin tampitii astia, cu balele curgand dupa ce avem NOI si ei NU au. Sa fim cu ochii pe ei ca nu stii niciodata de ce sunt in stare si sa le LUAM BANII”. ,,Tampitii” desi par a veni la nesfarsit, nu sunt aceiasi. In afara de ,,victime” care TREBUIE sa vina (expatriati, oameni de afaceri care si-au facut curaj sa-i ,,jumuleasca” ei pe localnici, logodnici de romani si romance) ceilalti, grosul, sunt la prima lor incercare. In functie de noroc si gradul lor de toleranta multi dintre ei nu vor mai revini.
Cei care nu ne stiu limba si obiceiurile pastreaza totusi anumite calitati umane care pun bete in roate afacerii turismului. Aroganta ascunsa cu grija a ,,gazdelor ospitaliere” se simte.
In incheiere, o mica intamplare din Amsterdam unde aflandu-ma pentru prima data am urcat pe vaporas pentru turul de rigoare. Fara sa ne prevena, un fotograf care era postat permanent la locul de imbarcare, s-a apucat sa ia instantanee cu toti pasagerii. Toata cursa am facut-o cu un seniment apasator dat de tocmeala neplacuta care ma asteptam sa aibe loc la sosire cu fotograful.
Cand am coborat de pe vapor am vazut imediat un panou pe care erau plasate toate fotografiile. Pretul era scris vizibil iar fotograful statea deoparte linistit fara sa ameninte sau sa faca pe cineva sa se simta prost. De buna-voie si nesilit mi-am platit amuzat fotografia in format vedere si am expediat-o mai departe tatalui meu. Cu nici un chip nu as fi plecat de acolo lasand pe acest om fara micul dar importantul venit pe care in mod delicat m-a convins ca i se cuvenea. In plus, de cate ori ma gandesc la el imi simt inima calda – am reusit sa intram intr-un alt fel de contact si iata ca nu pot sa-l uit pe acest om.
George Petrineanu
Foarte frumoasa interventie si binevenita, aduncind noi nuante la ceea ce am reusit eu sa introduc intr-un articol si citeva interventii suplimentare. Am si eu o fotografie din acelea vedere, din prima vizita la Amsterdam! N-am avut curaj s-o trimit prin posta, ca mi-era teama sa nu fie pierduta – de posta noastra, la ea ma gindeam, nu la a lor!
Subscriu cu ambele maini apelul-propunere al distinsului domn L.A.
Vedeti ce optica poate avea cineva care isi ia inspiratiile dintr-o Capitala Regala si de la Sursa minoica a Elenismului?
Ion-Adrian Doja-Fodoreanu
Multumesc foarte mult. Poate reusim sa facem un fel de liga si punem presiune pe „turistologii” nostri!
Liviu,
Poate sunt naiv dar convingererea este ca pentru a te califica pentru o functie oficiala de,,turistolog” trebuie sa fi practicat turismul (in forme cat mai variate) din viata reala. Viata reala insemnand, printre altele, de parcurs multi kilometri in multe locuri (din Monaco pana la Cetatea-Alba, de la Alicante pana la Cercul Polar) pe banii tai (preferabil un buget limitat, la fel ca al unui middle class din lumea reala, nu cea de ,,fitze”). Nu la congrese sau in delegatii subventionate de altii.
Impresia mea este ca (dat fiind si problemele serioase din infrastructura si mai ales dinamica slaba a evlutiei infrastructurii din ultimele decenii care extrapolata da inca 2-3 decenii) Romania va trebui timp de cel putin un deceniu sa-si faca ucenicia ca tara de turism ieftin (nimic rusinos in asta, ba chiar posibil sa fie un business excelent) pregatindu-se in acelasi timp pentru un turism mai largit.
Sigur s-ar putea sari peste etape – a spus-o Constantinescu – dar… nu s-a vazut asta niciodata. De exemplu (mult injuratul, de fapt, un prieten al Romaniei in opinia mea) ambasador al USA, Nicholas Taubman, spunea la o emisiune TV ca Romania are nevoie de 1000 km de autostrada si i-ar putea face pana in 2017 daca ar vrea.
Cat despre patriotism, in afara de faptul ca este o optiune personala cat se poate de onorabila, el face parte din panoplia unor instrumente invechite si din cauza asta neputincioase. Realitatile lumii moderne sunt altele decat cele din timpul in care aceste concepte au fost create. Mai este nevoie sa se demonstreze aceste adevaruri stiute, dar nu recunoscute, de toti? Suedezii de exemplu (ii pomenesc pentru ca traiesc in mijlocul lor) sunt in medie de 8 ori mai putin patrioti decat romanii (un adolsecent suedez e capabil intr-o emisiune TV sa arunce un ,,fuck you Sweden and Mr. Prime minister” fara ca cineva sa reactioneze). In schimb, suedezul traieste de 8 ori mai simplu (fara stres, fara birocratie corupta), beneficiaza de o infrastructura de 8 ori mai avansata si castiga in medie de 8 ori mai mult.
Care ar fi atunci ratiunea de a juca toate cartile (vitale) pe patriotism?
Dragul meu interlocutor
De buna seama ca n-ar fi nici o rusine ca Romania sa-si faca ucenicia in turism economic! Din pacate, desi infrastructura ar fi insuficienta si pentru un asemenea turism, ea face turism scump, mult mai scump decit Grecia sau Turcia, cu infrastructuri mult mai bune, dar si Bulgaria, care are o infrastructura similara
De buna seama ca acele lucruri elementare, evocate de tine, n-ar mai trebui discutate, dar am mai fi in Ro, si in halul in care sintem, daca n-am face-o!
Auguri!
Dragilor, iubite domnule Petrineanu,
Interventia (P.) m-a „uns la inima” si totodata m-a si „lovit in palarie”. Dece?
Deoarece ambele deziderate exprimate ating frontal atat o preocupare obstinata de peste zece ani a mea (O VARIANTA DE TRAVERSARE A CARPATILOR MULT MAI RATIONALA DECAT CELE PROIECTATE SI APROBATE DEJA PE VALEA OLTULUI SI A PRAH0VEI), si cu care m-am izbit de opacitatea autoritatilor celor mai inalte, cat si persoana mea direct (toti cei care ma cunosc m-ar putea usor recunoaste in portretul din capul inscrisului P.). Celor doritori de orice detalii le stau cu mare placere la dispozitie cel putin pe aceasta cale. Va multumesc.
????
unde ar putea fi „varianta de traversare a carpatilor”??
mie imi plac cele trei trasee cunoscute (valea Prahovei, oltului si a Jiului)dar cu citva ani inurma pe Olt fusesera alunecari de teren, in defileul Jiului la fel, magistrala feroviara de Brasov era in reparatii, asa ca imi puneam problema pe unde ar putea exista o alternativa, macar ptastefle de situatii de urgenta …
La inceputul lunii august a.c. mi-am permis sa trimit la Ministerul Turismului cateva reflexii de drum dupa o incursiune hazardata(turism extrem)pe un drum judetean(trecut pe o harta recenta ca fiind modernizat)in zona Garana-Brebu Nou(Caras-severin).Zona turistica vizitata intempestiv, la un festival de jazz, de catre dna.ministru…NICI ACUM NU AM PRIMIT R A S P U N S la observatiile facute.
In acea parte a tarii (Rusca Montana)exista un monument(obelisc)ridicat in cinstea TURISMULUI si al TURISTULUI de catre Clubul de Turism Banatean in anul 1936 !!Se pare ca pe vremuri de nostalgii apuse si la noi se facea turism in sensul celor prezentate de autor.In conditiile date de atunci.
Mai nou ,in epoca de tranzitie, am pierdut simtul realitatii si simtul masurii in activitatea numita oficial „turism”.Cred ca nimeni n-a facut un marketing obiectiv,bazat pe optiunile secventiale ale publicului vizat,astfel incat oferta(daca o putem numi asa)este rupta de optiunile celor care trebuie sa „cotizeze”la destinatie si in acelasi timp este un amalgam de kitsch,manele,drumuri prafuite(noroioase)istorii deturnate,usi(sau porti)incuiate la obiective inserate arbitrar, pe traseele stabilite unilateral.
Nici varianta simpla,turismul rural,nu beneficiaza de sprijin efectiv din partea autoritatilor(nationale si locale)pentru promovarea competenta a valorii si ofertei specifice locale(si zonale in acelasi timp).
De ce sa ne miram ca oportunitatile caracteritice unei anumite zone raman mult timp doar in stadiul de posibilitate si se transforma in realitate doar conjunctural.Hazardul si jocul de interese marunte fiind dominante in materializarea eventualelor proiecte de dezvoltare.
Apropo,suedezii, in vizita la o ferma modernizata cu bani europeni, au ramas cu gura cascata afland ca o persoana cu studii superioare in domeniu(veterinar)poate castiga in Romania doar cca.400 euro/luna pentru munca depusa in cadrul entitatii respective…
Ne asteapta, oare, inca 20 de ani de stupiditate!!
Martin
Interesanta experienta relatata! Nu stism de acel monumtnt din 1936! L-ati fotografiat cumva? Daca da, trimiteti-mi si mie poza pe adresa liviuant2001@gmail.com
Am putea astepta si mult mai putin de inca 20 de ani – problema este daca ne decidem sa miscam!
Draga Liviu,
Ideea ta cu turismul ca sport extrem in Romania mi se pare super. S-ar putea face din ea si un brand de tara.Unul fain, dulce-amar, jumatate serios, jumatate sugubat. Sunt atatia oameni talentati care ar putea face un promo ca lumea, cu muzica aferenta.De fapt, ar trebui doua sau trei. Unul cu trimiteri clare pentru cei care habar n-au de Romania (aici ar putea intra si vestitul Dracula, combinat cu drumurile fioroase si serviciile proaste). Si un altul pentru romanii imprastiati prin lume, mai exact pentru cei care nu mai vor sa auda de Romania. Aici ar trebui multa autoironie si s-ar putea folosi muzici populare cu texte satirice, muzici care abunda in folclorul autentic moldav si transilvan (vezi strigaturile de joc din Maramures, zicerile din Cimitirul vesel,cantecele de joc din Moldova etc). Nu mai spun ca multe strofe din Cimitirul vesel au fost traduse f. bine in engleza (Adrian Sahlean de la Boston), ba Sanda Golopentia a tradus si tiparit – cu studentele ei de la Brown University – si fragmente de vechi descantece de prin toata tara. Sunt destui oameni care s-ar putea juca frumos, inteligent si eficient cu toate astea.
Carmen Sandulescu
Sugestiile mi se par excelente! Poate ii va trece cuiva cu autoritate in domeniu sa le preia! Pentru ca eu chiar nu glumeam cind faceam propunerea privind turismul extrem – dar facut pe fata, promovat ca atare.
Liviu, pe asta am scris-o. În Adevărul, dacă nu ți-e cu supărare… 🙂
Florin
Nu-mi este, ce sa-mi fie? Ce anume ai scris? Cind? Nu-mi dau seama la ce anume te referi. La vacantele in Ro? Pai, s-ar putea sa fim mai multi carora sa nu le placa!
turism in romania?!…
turism romanesc??????????
exista asa ceva?
eu personal ,cand ma apuca dorul de duca ma cazez la prieteni..desi ma costa aproape la fel cel putin recompensez ospitalitatea din inima si cu placere fara a ma simti jupuita si umilita si cu bani luati!am adus prieteni din israel aici..am vrut sa ma mandresc cu frumusetea uluitoare a tarii mele de bastina..da ce sa fac daca-i populata…cu scuze de rigoare si speranta ca ma intelegeti..