Zilele mă ard,
Cui înfipt în meninge.
Scos din focul în care se decontează păcatele,
Hainele îmi alunecă la glezne.
Fruct otrăvit,
Mă scufund sfârâind să mă mântui
În lacul care nu mă vrea,
Mă respinge.
Deasupra apei, departe pe cer,
Frunză neagră legănându-se incert,
Corbul singuratic
Străpunge oglinda apelor făţărniciei
Şi rânjeşte sinistru.
Cruzime de fiară indiferentă.
Va aştepta.
Se va evapora apa.
Lacul va seca.
Va ajunge.
Dan David, Los Angeles, martie-22-2007.