Pentru salariat, tichetele de masa sunt venituri neimpozabile. Pentru firma, tichetele de masa sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit. La prima vedere, sistemul introdus acum vreo 10 ani in Romania pare o facilitate laudabila. In realitate, costurile tiparirii lor, distributiei si tranzactionarii acestora pe piata aduce comisioane uriase societatilor responsabile cu aceste activitati si paraziteaza economia romaneasca. Cu alte cuvinte, parte semnificativa din impozitele neplatite la buget se varsa indirect in unele conturi private.
– Emiterea tichetelor de masa se face doar de catre societatile autorizate de Ministerul Finantelor Publice. Conditiile de autorizare si control ale MFP sunt severe si restrictive.
– Societatile comerciale cumpara aceste tichete de la emitenti sau intermediari si le distribuie angajatilor (beneficiari finali). In acest moment se plateste un comision din valoarea tichetelor.
– Beneficiarii finali ai tichetelor de masa le pot utiliza in magazinele si restaurantele care accepta aceste forme de plata, achitand cu ele produsele alimentare cumparate.
– La randul lor, magazinele sau restaurantele deconteaza valoarea tichetelor de masa contra unui alt comision. Cu alte cuvinte, valoarea incasata de catre comerciant este mai mica decat valoarea platita de catre salariat.
Despre ce sume vorbim? De la aparitia acestui sistem al bonurilor de masa pana in prezent, comisioanele incasate se ridica la frumusica suma de circa 570 milioane euro.
Cum putem rezolva problema fara a afecta interesele salariatilor, dar eliminand verigile parazitare? O varianta lipsita de echivoc ar fi deductibilitatea veniturilor salariale corespunzatoare destinate achizitiei de alimente pentru salariile intr-un cuantum de maximum X salarii minime pe economie. As prefera ca acest X sa fie mai mic sau egal cu 3, dar aici forta de negociere a sindicatelor va fi hotaratoare.
O solutie ar fi poate tiparirea acestor tichete doar de catre o singura companie, care sa aiba capital mixt si sa existe si o baza de date cu companiile care acorda aceste tichete. Eliminarea lor nu ar aduce decat alte prejudicii salariatilor romani.
Introducerea in romania a tichetelor de masa, mai intai tuturor bugetarilor, apoi retrase, apoi si in sfera privata, pe ici pe colo, este un exemplu de adoptare a unor masuri „avant la lettre”, ca si cornul si laptele, /devenit scoverga si branza topita alterata.
Sa ma explic. In societatea europeana occidentala, ziua de munca este partajata in doua jumatati, cu o pauza de masa, de regula la ora 12. Atunci toata lumea mananca muncitorii din marile firme la cantina (sau restaurantul) firmei, contravaloarea fiind dedusa din salariu, si neimpozabila, cei de la firme mici la bistroul din colt, la Mc. Donalds, cei cu mai multi bani la restaurant , elevii la restaurantul scolii, studentii (si de regula profesorii) la restaurantul universitar ,medicii si bolnavii la spital, etc practic, la pranz nimeni nu mananca acasa, chiar si pensionarii si somerii au restaurante ieftine (impinge tava), pe langa faptul ca socializeaza , este si mai ieftin.
Mancatul la servici din brisca, din pachetul adus de acasa, molfairea in timpul lucrului a unei gogosi, unui pateu sau corn, in conditii lipsite de igiena, este de mult disparut acolo. Pentru cei care nu au restaurant propriu la intreprindere, s/a inventat tichetul de masa / care insa nu poate fi folosit decat la restyaurantele care le accepta, iar valoarea lor este cea a unei mese de pranz europene- pranzul luat la ora 12 nu este masa principala- un aperitiv/salata, un fel principal si un fruct si o apa inerala sau suc .
LA noi totul a fost deturnat, deformat, pachetul de bonuri de masa este pentru unii balonul de oxigen , in afara de alocatia pt. copii de la avans pana la leafa, dar pentru altii sursa de cumparat tigari, bautura si te miri ce.
Iata de ce am adoptat un instrument, dar nu avem cum canta la el, si atunci il folosim sa batem cuie .