Fiecare venire a mea în România este un prilej de a scrie câte un articol despre mentalitățile profund pervertite din această țară și despre moștenirea dezastruoasă a 50 de ani de dictatură.
De data aceasta am să vă povestesc o scurtă întâmplare din autobuzul 133, în plin centru al Capitalei. La stația Cantemir Vodă, sâmbătă pe la ora două a amiezii se suie cu greu, ajutată de o tânără, o femeie în vârstă, probabil aproape de 80 de ani, care căra două sacoșe cu cumpărături, venind probabil de la piața Gemeni.
Femeia se clătina pe picioare și s-a îndreptat să se așeze pe o banchetă cu două scaune, unde ședea o altă femeie în vârstă de circa 60 de ani, rugând-o să se mute pe bancheta din fața ei, cu alte două scaune pe care mai stătea o femeie.
Persoana s-a uitat mirată la femeia bătrână care își ținea cu greu echilibrul, nepărând să înțeleagă de ce ar trebui să-i cedeze locul. La care, bătrâna i-a răspuns că are nevoie să-și pună sacoșele pline cu cumpărături lângă ea pe banchetă. În sfârșit, femeia s-a ridicat bombănind și s-a așezat pe un scaun ceva mai în față.
Abia așezată, bătrâna n-a apucat să-și tragă sufletul că femeia din fața ei, și ea în jur de 60 de ani ca și cea care se ridicase pentru a ceda locul a spus cu voce acră: “Ați avut noroc cu doamna care s-a ridicat, eu nu v-aș fi oferit locul. Sunt destule locuri libere în autobuz, de ce trebuia să stați tocmai pe ăsta? Nu vă cunosc și nu am nicio obligație să vă cedez locul meu.”
Discuția s-a încheiat repede și când autobuzul a trecut pe lângă o biserică la Foișorul de Foc, femeia care tocmai o muștruluise pe bătrână s-a închinat. Coincidența face ca la stația următoare – Piața Traian – și femeia în cauză și eu să coborâm. Femeia s-a închinat din nou – pe partea cealaltă a străzii era o biserică – și s-a dus la treburile ei.
Nu știu de ce sunt așa de tentat să-mi imaginez că această femeie este foarte reprezentativă pentru modul în care mulți români concep creștinismul…
… modul în care mulți CREŞTINI concep creștinismul…
La ce vă referiți domnule Csaba?
Cred ca Csaba face parte din cei care nu se pot hotari:
– sau 99.99% din romani sunt crestini si nu aplica nimic in practica: deci sunt crestini numai cu numele (si pe „liste”)
– sau e o minciuna ca 99.99% din romani sint crestini
Concluzia se pare ca e aceeasi.
Acest comportament l-am intalnit si eu in multe locuri, chiar si la evenimente crestine, nu numai in Romania. De aceea am generalizat. Cred ca este o mostenire a regimului comunist si cred ca se poate intalni in toate tarile fost comuniste. A fi cresti ar trebui sa fie un mod de a trai, nu un obicei.
Exista jurnalisti romani care inteleg si traiesc principiile transmise de Cristos?
Va multumesc anticipat!
Răspunsul la întrebarea precedentă este nu știu, acest lucru variază de la persoană la persoană și în funcție de faptul dacă sunt sau nu religioși.
Ceea ce știu însă este că femeia presupus „creștină” la care mă refeream gestul său de a se închina când trecea pe lângă o biserică e pură ipocrizie, dat fiind modul său de a se comporta cu semen în nevoie de ajutor.
Nu avem voie sa gandim astfel, nici macar despre biata batranica; fosta comunista(?),… dar, sa mai si generalizam?
Cu optimism in „speranta”!
M.
In primul rand nu avem voie sa facem presupuneri neintemeiate!
Nu stim nimic despre acea doamna, si chiar daca am stii ceva, regulile bunului simtz nu tin cont de orientarea politica!
Uneori realitatea nu este ce pare a fi. Am avut in Bucuresti o vecina bucovineanca de aproape 100 de ani, care il lauda intotdeauna pe Ceausescu. Odata am aflat motivul: cand avea numai 80 de ani, la piata, s-a legat cineva de ea in bataie de joc, luand-o la rost: „dumneata ai pus cartofii aia murdari in ziarul cu fotografia tovarasului. Nu te gandesti ca poti intra la inchisoare pentru asta?”
De atunci a intrat o frica teribila in biata femeie.