Cu trei luni înaintea alegerilor prezidențiale a sosit timpul decantării candidaturilor legitime și utile de cele care nu îndeplinesc aceste două condiții.
O candidatură legitimă din punct de vedere politic (nu mă refer la aspectul juridic, reglementat de legea 370/2004 – http://www.cdep.ro/proiecte/2004/100/10/0/leg_pl110_04.pdf) reprezintă un curent de idei sau un proiect politic reprezentativ pentru momentul actual. O candidatură utilă este una cu șanse de accedere în turul doi sau cu șanse de a face un impact semnificativ în campania electorală.
Din punctul meu de vedere, patru potențiali candidați întrunesc aceste două condiții: Traian Băsescu, candidat al Partidului Democrat-Liberal (PD-L), Mircea Geoană, candidat al Partidului Social Democrat (PSD), Crin Antonescu, candidat al Partidului Național Liberal (PNL) și Corneliu Vadimi Tudor, candidat al Partidului România Mare (PRM).
Primii trei reprezintă cele trei mari partide din România afiliate celor trei mari familii politice din Uniunea Europeană. Chiar dacă aceste trei partide alcătuiesc un triunghi “toxic” și nu prea au multe legături cu ideologia lor declarată, este inevitabilă prezența lor în competiția prezidențială. Cât despre Corneliu Vadim Tudor, oricât de respingătoare ar părea ideile sale unei majorități a electoratului, el este continuatorul de facto al național-comunismului ceaușist, la care aderă o minoritate destul de semnificativă a populației, care se consideră perdantă a trecerii la un sistem democratic, cu economie de piață și al aderării la Uniunea Europeană.
Alți doi concurenți potențiali – Hunor Kelemen (UDMR) și Principele Radu al României – au candidaturi perfect legitime, dar șansele lor de accede în turul doi și chiar de a avea un impact semnificativ asupra campaniei sunt practic nule. Spun asta cu mult regret, deoarece cei doi sunt de departe cei mai civilizați și mai de substanță candidați, în condițiile populismului, demagogiei și mitocăniei prevalente pe scena politică românească.
Într-o categorie separată se înscrie Sorin Oprescu, un om politic cu idei clare de stânga, dar fără a reprezenta un curent politic și fără o bază reală în afara Capitalei, unde este primar general.
În sfârșit, ajungem la canidaturile ilegitime și inutile, iar aici mă voi referi la trei persoane: Miron Cozma, Ion Coja și Nati Meir.
Fostul lider al minerilor este un terorist politic, condamnat pentru subminarea puterii de stat, iar candidatura sa la magistratura supremă ar arunca în derizoriu chiar zicala cu lupul stăpân la stână.
Ion Coja, fost senator PDAR între 1992 și 1996 (satelit politic al PDSR, actualmente PSD) reprezintă un naționalism pernicios și revanșard, iar negaționismul Holocaustului și minciunile propagate de acest personaj în public îl fac probabil cel mai respingător dintre toți potențialii candidați. Este o sfidare la adresa statului de drept ca un individ care scrie scrisori deschise președintelui României în care neagă existența Holocaustului în România, în condițiile unei legi care incriminează această negare, să candideze la o funcția de garant al Constituției și respectării legilor statului.
Iar Nati Meir, fost deputat intrat pe listele PRM în 2004, este un clown politic, chiar și în condițiile mediocrei scene politice din România.
Prezența unor Cozma, Coja sau Meir, numiți de colegul meu Liviu Antonesei “candidați plecați de acasă”, în cursa prezidențială ar reprezenta o validare a imposturii în politică, un afront la democrație din partea unor indivizi care, în doze diferite, au contribuit și contribuie la subminarea ei.
Așa încât, chiar dacă imperfect, un buletin de vot cu numele lui Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu și Corneliu Vadim Tudor și numai al lor, mi se pare cel mai mic dintre mai multe rele la ora actuală.
Veți spune că poate există și alți potențiali candidați, dintr-o generație mai tânără. Da, fără doar și poate, cum ar fi Andreea Vass (PD-L), Tiberiu Corlățean (PSD), Alina Gorghiu și Tihamer Czika (PNL – da, tânărul avocat și colaborator al revistei ACUM, actualmente în UDMR, mi se pare un lider de viitor pentru partidul condus de mediocrul Crin Antonescu).
Vremea lor nu a venit încă, dar după scrutinul prezidențial din toamnă va veni ora curățeniei masive în principalele partide politice din România.
-va veni vremea curateniei politice?
-in ziua de azi asa cum arata societatea romaneasca eu personal nu cred
-au trecut doar 20 ani,cred ca trebuie sa mai treaca cel putin 60 de ani, pina se vor vedea ceva schimbari
-si tare cred ca asa va fi
teo
Potrivit Constituţiei României, art.80, p 2,
“Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei si la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.” (în sensul de colectivitate, comunitate, obşte).
După părerea mea acest paragraf constituţional conferă de fapt uriaşa forţă a Preşedintelui.
Intrebarea este cum poate un presedinte, membru al unui partid, sa fie impartial si sa se dedice in exclusivitate institutiei pe care o reprezinta?
Dl Radu Duda a studiat acest aspect si, consider eu, Alteta Sa este alternativa salvatoare a paraliziei instalate la Cotroceni.
Domnule sau doamnă care vă ascundeți în spatele aliasului „Kant”,
Îmi pare rău că trebuie să vă demolez eșafodajul logic pe care l-ați constuit consultând Constituția României, dar dacă aveați răbdarea să citiți mai departe puteați vedea art. 84 care spune:
(1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.
Și pe urmă, dacă președintele are o forță uriașă, iar Băsescu este acuzat că abuzează de această forță, nu înțeleg ce așteptați de la Principele Radu. Ecoul dumneavoastră este contradictoriu de la un capăt la altul.
O menționam aici, acum mai bine de cinci ani, pe Alina Gorghiu, acum devenită lideră a PNL. Între timp m-am lămurit ce hram poartă.
http://acum.tv/articol/1934/