Lumea nu mai e aceeasi. Criza economica o transforma intr-o oglinda tulbure.
Muzele tac oare?
Poetul din mine dispare odata cu trenurile copilariei, cu adolescenta, cu Sibiul creionat in gravurile lui Hans Hermann.
Cu criza sau fara criza poetul tot poet ramane, sarac.
Poezia reprezinta o expresie a trairilor noastre spuse intr-un nou limbaj, numit mai nou imaginar.
Parcurg o zi obisnuita din viata mea intre trei joburi. Gasesc ca emotiile-impuls ale trairilor poetice
coexista cu experienta mea de lucru si in alte locuri decat un peisaj marin ori o zi de toamna.
Budelaire re-scrie poezia in Les Fleurs du Mal. Nuferii infloresc nu numai in gradinile Parisului.
Lumea nu mai are timp pentru poezie !
Incerc de ani sa fug de mine insumi, de lirism, de orfism.
Scriind versuri mi-as fi castigat cu greu o paine…
Iata cum parcurg o zi de sambata de an 2009 :
Ora 5 AM. Ma indrept spre primul job, un restaurant modest, popular al carui orar incepe cu micul dejun. La prima vedere orice birt, bistrou ori cafenea se traduc intr-o activitate banala, nespectaculara.
Luna mai staruie inaintea soarelui, cuptoarele de patiserie, cafetiera imbie cu mirosul ademenitor in plini zori.
Ca si cum pune in miscare masinarie, restaurantul are regulile lui. Totul in a-i asigura clientului un mic dejun de calitate in timp record (5-7 minute).
Aprovizionarea, asigurarea cu ingredientele necesare fac parte din etapele majore desfasurarii activitatii de servire ca spre exemplu receptionarea, inventarierea a peste 400 de cutii (cafea, carne, faina, sucuri, branzeturi, etc.
Intreaga marfa e randuita in congelator, in camera frigorifica, pe rafturi.
O mana de ajutor in bucatarie, un ochi asupra curateniei in sala, in parcare, in incinta toaletelor sunt ultimele indatoriri pana la terminarea schimbului de dimineata.
Conduc clientii si le deschid usa. Zambesc multumiti.
Everything was wonderful! We’ll be back ! imi spun la plecare
Ora 9.30 AM. Un dus rapid si inca o scurta verificare a documentatiei prezentarii noului produs intr-un supermarket alimentar. Imi sorb cafeaua in masina in drum spre Washington DC.
Ora 10.00 AM Al doilea job consta in etalarea de mostre, si oferite gratuit cumparatorilor. Un nou sortiment de ceai rece cu lamaie tipic sudului Statelor Unite, preparat natural.
Cateva ore le petrec in a imbia trecatorii cu ceai mentionandu-le ingredientele, pretul, caile de distributie etc.
Sunt mii de supermarketuri pe coasta de est a Americii. Am contracte in cel putin 30 de magazine, de fiecare data cu alte produse: ciocolata, cafea, pizza, carnati, apa minerala, cereale, lapte, branza etc.
Consideram marketingul ban irosit. Dupa fiecare prezentare intocmesc un raport detailat cu referire la impactul noului brand asupra clientilor, ale caror reactii, opinii vin sa sprijine firmele producatoare.
Ora 3.00 PM. Route 66 trece printre colinele inverzite catre Virginia. Reascult piese indragite din adolescenta. Poate nu e poezie, insa o numesc implinire. Imi inchipuiam America, New York-ul cu fiecare melodie prinsa cu greu pe undele scurte ale postului Europa Libera. Astazi retraiesc anii de studentie, playback al serilor varatice impregnate in Hotel California, Breakfast in America, Midnight Express.
Ora 4.00 PM. Acasa. Lenevesc o jumatate de ora, urmaresc stirile, recitesc din poemele lui Rilke.
Ora 5.00 PM Ruby Tuesady, taverna traditionala americana fiintand din anii ’70. Imi incep schimbul prin a-mi verifica mesele, ofertele. Ca ospatar doua, trei seri imi aduc cativa dolari in plus. Salariul in servire este mai mult simbolic: 2 – 3 dolari pe ora. Salariul ospatarului, dupa taxe,
nu reprezinta o suma considerabila.
In functie de performanta sau de generozitatea clientului bacsisul depaseste 15% din valoarea consumatiei.
Vanzand 1000 dolari risti sa castigi cel putin 100 dolari in cateva ore. Daca ai ghinionul sa ai clienti mai putin generosi, spre exemplu europeni neobisnuiti cu regula bacsisului (gratuity),
nu-ti ramane decat sa spui un Thank You printre dinti, ca intr-o pronuntie de limba chineza, cu alta conotatie. Pe vreme de criza se intampla sa ai si foarte putini clienti, castigul se diminueaza…
Mai in gluma, mai in serios spun mereu :
– Asa iti trebuie ! Nu ti-ai ascultat mama sa mergi la scoala, ai ajuns ospatar.
E cazul si catorva colegi de lucru cu mine, Maria e functionara de banca; Kristen, secretara birou de avocati; Steve, interpret, compozitor Rap; Amanda, studenta in stiinte politice.
Ma intorc spre casa sub aceeasi luna rotunjita ca o moneda de aur, peste suburbia ingropata in vara.
Poetul din Sibiul adolescentei a ramas acelasi, innobilat, insa, de experienta de viata a adultului Florin Predescu. Multumesc pentru aceasta scriere.