Presupunând
Că nu te-aş fi întâlnit niciodată,
Că drumurile noastre nu s-ar fi încruţişat nicicând
Şi fără să ştiu că tu exişti
Aş fi sfărşit în alte braţe.
Presupunând
Că tu nu m-ai fi cunoscut
Căutându-ţi calea prin lume
Fără nici o destinaţie.
Presupunând
Că ne-am fi trezit astăzi
În case diferite, alte lumi
Şi feţe străine
Roind în jurul nostru.
Cât de adânc golul din suflet
Necunoscând bogăţia vieţiilor nostre?
Ce trist ar fi să trăieşti un şir lung de ani
Fără a te înălţa pe treptele-zile
Ce ne-au trecut peste zidul vast al destinului
Departe de prejudecăţi, sărăcie
Şi o lume fără şansă.
Cine ar putea despăgubi
O viaţă cheltuită în mediocritate
Lipsită de sudura elementelor
Ce ne-au unit într-un monolit
Rezistând atâtor intemperii
Şi cum am fi putut trăi
Departe de copii -fructele iubirii noastre-
Ce-au creat lumină sub spuza întunecată a norilor
Şi ne-au dat curaj când nu mai aveam nici o speranţă.
A ne presupune separaţi
E ca şi cum ai separa sarea din nisip
Şi umbra de lumină.
Ca deobicei
Şi astăzi ziua ta va începe
Acolo unde florile-ţi vor răspunde c-un zâmbet
Şi două generaţii de copii
Ne vor conecta cu un veşnic re-înnoit mâine.