“Consiliul National Secuiesc (CNS) pune la cale un prim pas spre autonomie”, anunta 9am.ro. Presedintele CNS, Ijak Balasz, a declarat ca, la Marea Adunare din 5 septembrie a Consiliilor Locale din Tinutul Secuiesc, se vor adopta documente ce sunt un prim pas pentru autonomie. Planul de actiune ar fi: asocierea consiliilor locale in scaune; institutionalizarea autoorganizarii consiliilor locale; parlament al Tinutului Secuiesc; regiunile, conduse de parlamente regionale. Separatisti invita, pe 5 septembrie, “demnitari si preoti, conducatorii partidelor unguresti din tarile bazinului carpatic si ONG-urile”, conform fostului presedinte CNS, Fodor Imre. Voi explica acum viziunea mea asupra etnicitatii.
Cosmopolitism romanesc
Pe strada, in Bucuresti (orasul cu romani veniti din toata tara), uitati-va la morfologia fetelor: parca sunt toate rasele Pamantului. Seamana cu Londra, dar din alte cauze. Vezi mongoloizi, rasa galbena, meridionali europeni, albi caucazieni tipici, cu pielea alba si parul castaniu, ca si conformatii nordic-europene. Impresionant e ca morfologiile sunt combinate. Trasaturi negroide apar la insi cu pielea alba ca laptele, iar ochii asiatici rasar de pe o fata meridionala.
Eu sunt tot un metis si sunt foarte mandru de aceasta. Tata era tecucean, “roman verde”, dintr-o familie numita initial Buda. Mama era pe jumatate evreica de limba maghiara (Hajdu), pe sfert unguroaica (Szatmari) si pe sfert secuie. Unchii mamei, Ettienne “Pista” Hajdu si Hajdu Miklos, au fost sculptori. Primul, plecat in Franta, a fost maquisard al lui de Gaulle, a luptat in Rezistenta si e cotat drept cel mai important urmas al lui Braque in scuptura cubista. Miklos a trait in Bucuresti, a supravietuit comunistilor, fiind cel mai bun inginer de fabrici de caramizi, a fost trimis de comunisti in Vietnam sa le faca si lor fabrici, dar a fost si sculptor. La fel de mare, zic eu, ca fratele sau, dar fara consacrarea plenara a acestuia.
Am crescut in Focsani, unde am trait pana la 18 ani, dar si la Turda, unde mergeam vara la bunica. La Focsani, in casa noastra intrau: Schulmann, un evreu, cel mai bun mamos al orasului; Lupu “Juma” Zigmund, alt evreu, profesor de sport, coleg de cancelarie cu tata; Ghita, un tigan. Cel mai bun vanzator de stofe din Focsani era Agop, un armean; profesoara mea de engleza era Hermina Papazian, o armeanca; la meci, in fata mea statea Banner, un evreu cu baiatul plecat in SUA.
Niciodata, in safe-heaven-ul acesta, nu am auzit ma tigane, ma jidane. Societatile cosmopolite sunt constiente de vigoarea lor, dar deopotriva naive. La Turda, pe str. Sulutiu, in aceeasi curte stateau: dna. Popa si fiica ei, romance; Princz Monika, bunica mea, evreica de limba maghiara; o familie numeroasa de tigani, numita Busuioc. Nu au existat niciodata probleme.
Busuiocii erau columbofili. Unul din frati imi prezenta si imi dadea sa tin in mana porumbeii voiajori si cei de rasa, cu creasta si penele-nfoiate. In curtea interioara a blocului alaturat, melanjul etnic era si mai mare, dar nimeni nu avea vreo o problema. Singura problema, pentru noi, copii, era Bolunda, care, cand faceam panarama intre orele 14 si 17, ne arunca in cap ligheane cu apa fierbinte si zoaie. Ba tigane!, ba bozgore! ba jidane!, lucruri de-acestea nu existau. Am fost educat ca sunt prostii lipsite de sens. Toti suntem la fel. Sangele meu e identic celui african. Restul e zadarnicie. Una despre care trebuie sa discutam insa.
Maghiarii. Civilizatie si nationalism
Unii vor spune: e normal, sub oborocul comunist nationalismele nu se manifestau. De acord, dar, pentru a se manifesta, a trebuit sa existe, la inceputul anilor ’90, cineva care sa le afirme existenta, pentru a se intrupa. La noi au fost: miscarea de tip Pamiat “Vatra Romaneasca”, cu aripa sa politica PUNR, dar si PRM. La maghiari a fost Szent Korona, apoi FIDESZ. A fost, in martie 1990, momentul Targu-Mures. Raul a fost facut, apoi au aparut adeptii. De o parte si de cealalta.
Construit pe o trainica civilizatie, cu radacini de cultura in Evul Mediu si organizare autro-germanica, backgroundul maghiarilor e deopotriva respectabil si, din cauza intamplarilor istoriei lor, conflictual cu ceea ce intelegem noi din propria noastra istorie. Maghiarii invata o istorie a Transilvaniei, noi alta. Maghiarii citesc Trianonul, ca semnificatie istorica, intr-o cheie tragica, pentru noi acesta are semnificatia unui triumf national. Cei 13 generali, ale caror statui provoaca rumoare la Arad, sunt pentru maghiari eroi, iar pentru noi criminali. Acestea nu sunt glume si nici lucruri simple. Sunt fundamentul a ceea ce se intampla aici si acum.
Autonomia
Fara a fi extremisti, maghiarii sunt extrem de nationalisti. Trebuie sa-i respectam, o merita. In schimb, politicienii pot fi condamnati. CNS a sucit politic UDMR, dupa ani de sciziune. Reprezentanti diferitelor factiuni maghiare isi propuneau la inceputul anului sa elaboreze pana in toamna un proiect de lege privind autonomia, cum anunta liderul UDMR, Marko Bela.
Ne apropiem de momentul 5 septembrie. Unii spun ca UDMR e vocea moderata a acelorasi interese autonomiste. Ca UDMR, CNMT, CNS au stabilit sa se imparta in politistul rau si politistul bun. Adevarul? Nu cred ca e simplu de cunoscut, insa in februarie 2008 niste politicieni maghiari au fost la Pristina, in Kosovo. Un deputat UDMR, Antal Arpad Andras, precum si un fost senator, pe atunci eurodeputat, Csaba Sogor, au fost pe cont propriu, fara mandatul UDMR, pentru a vedea “pe viu momentul in care pe harta Europei va aparea un nou stat”.
Ambiguu, dar cu subinteles, Marko Bela declara: “Salutam participarea activa a Uniunii Europene in cautarea de solutii pentru Kosovo si consideram ca statele Europei au creat, in acest sens, un precedent, deoarece de acum inainte ele nu se mai pot deroba nici de reglementarea altor probleme etnice nesolutionate”. Liderul UDMR pune apasat predicatul (gata, exista un precedent), dar lasa neexplicitat subiectul (alte probleme etnice sunt inca nesolutionate; care, nu e explicit).
Globalizarea
Heidi si Alvin Toffler atrageau atentia din anii ’80 ca globalizarea duce la resurectia nationalismelor. Chiar a separatismelor fara substrat etnic. Din prima categorie, avem: sciziunea Belgiei intre flamanzi si valoni; separatismul basc; cel albanez kosovar; cel maghiar din Serbia, Slovacia, Polonia si Romania; cel ucrainian. Din a doua categorie, avem: conflictul ce va mai reizbucni, intre croati si sarbi, in fapt o singura semintie, doua religii; tendinta separatista a Nordului Italiei. Sa intelegem ca democratia si prosperitatea nu duce la disparitia acestor probleme, iar aparitia satului global incurajeaza tendintele autonomiste. Etnice sau non-etnice.
Afectate sunt statele nationale, tipice erei cosului de fum, delimitate cu granite dure. Era cosului de fum s-a dus, granitele sunt acum moi sau inexistente, iar statele nationale au o problema. Sunt un admirator al statului de tip federal, cu guverne regionale si executiv central, de tipul german. E bine sa observam insa ca Renania, Westfalia sau Baden-Wurtenberg nu vor avea niciodata tendinte autonomiste. La fel e cazul Hexagonului francez, cu exceptia Alsaciei-Lorena, dominate de etnicii germani. Nu trebuie sa trecem cu vederea nici problemele Regatului Unit, care incep doar cu Irlanda de Nord si continua, printre altele, cu aspiratiile scotiene pentru independenta si sistemul republican.
Eu cred ca acesta este contextul in care trebuie sa privim activitatea liderilor radicali si moderati ai minoritatii maghiare din Romania. Care, cum am mai afirmat, trebuie respectata si careia ar fi bine sa ii spunem mereu acelasi lucru: “Romania este stat national unitar”.
Abordarea problemei „statului naţional şi unitar“ prin trimiterea la primul paragraf din constituţie mi se pare cel puţin ciudată. Chiar consideraţi că parlamentul ar fi forumul cel potrivit să decidă dacă România este stat naţional şi unitar sau nu? Şi ce dacă peste 5 ani tot acest parlament va schimba constituţia ? Atunci România va înceta – de la o zi la alta – să mai fie naţional şi unitar?!
Aberaţie, doamnelor şi domnilor. La fel de mare ca şi cum mâine s-ar include în constituţie că România se află în topul ţărilor cele mai dezvoltate economic. Ambele sunt fapte care sunt reflectate prin realităţile sociopolitice şi economice – şi nicidecum prin decizia unor oameni politici.
Dacă un stat cu 10% minorităţi şi regiuni cu o diveritate etnoculturală cât se poate de variată se poate considera naţional şi unitar, atunci şi România este naţional şi unitar. În schimb, dacă nu, atunci referirea la primul paragraf este o vorbă goală, ruptă de realitatea românească.
Dar un lucru e sigur: nu politicul este cel care va da răspunsul la această problemă.
Articolul este interesant. As mai adauga cate ceva. In primul rand, chiar si in zonele in care nu exista minoritati nationale, romanii gasesc in mod rapid alte criterii de divizare a populatiei, de exemplu dupa criteriul „salamului de soia”. Deci lumea se imparte pentru ei in cei care au mancat salam de soia si cei care n-au mancat (ultimii se presupune ca au mancat numai icre vopsite in negru de la magazinele „bogate” de larga serie din occident, ca alte icre nici nu se vand).
As fi spus ca si din punct de vedere intelectual romanii s-ar imparti in doua: culti si inculti. Dar ultimele evenimente din Romania m-au convins ca 99% dintre „noi romanii” suntem numai „de un fel”.
Cu siguranta ca si din punctul de vedere al banilor, romanii se impart in doua categorii distincte.
Dar in privinta secuilor, m-as fi asteptat la solutii mai inteligente decat vad ca au in vedere.
In primul rand ca si maghiarii din Romania se impart exact in doua. Jumatate din ei traiesc in tinuturi in care ei reprezinta o minoritate (uneori infima, ca in Hatzeg), iar jumatate traiesc in Secuime, fiind majoritari.
Interesele unora nu sunt identice cu interesele celorlalti. Cum a declarat in Maramures fostul meu coleg Mihai Kokenyesdy: „noi nu vrem nici o autonomie ca ungurii din secuime, ca suntem numai 9%”.
Care va fi consecinta?
Singurul lucru important este faptul ca si secuii au nevoie de cooperarea cu ne-secuii care ii inconjoara din toate punctele cardinale, iar bantustane nu cred ca se vor face in Romania. Nici nu prevad ca vor veni ca in timpul crizei Berlinului avioane incarcate cu marfuri americane sa-i salveze, iar numai cu apa minerala Borszek nimeni nu poate trai.
Oare nu ar fi mai bun un mic efort de gandire la inceput? Un croitor se gandeste de zece ori inainte de a taia o singura data.
As vrea sa vad si o expunere de castiguri si pierderi in ambele variante (independenta locala sau interdependenta locala) pentru secui, facuta de cineva care vrea scindarea.
Intrebare pentru dl Zoltan Biro:
Daca sunteti convins ca „nu politicul este cel care va da răspunsul la această problemă.” vreau sa va intreb: dar ce va da acest raspuns? Culturalul? Ar fi putut da un raspuns culturalul, iar nu politicul. Dar vad ca nu se intampla asa. Tot ce se discuta acum despre data de 5 Septembrie tzine exclusiv de politic, de redistribuirea puterilor in societate. Daca e bun sau nu acest pas, sunt curios si eu. Intrebarea mea este cine a facut o evaluare a consecintelor bune sau rele ale scindarii?
Parerea mea este acum ca separatismul nu aduce nimic bun. Dar poate ca gresesc, si as vrea sa aud si o opinie contrara justificata prin date si fapte, sau macar prin logica. Nu am auzit pana acum nimic de genul acesta.