Deşi deplîngeam săptămîna trecută evoluţiile de la „Cotidianul” provocate de paraşutarea intempestivă în fruntea redacţiei a d-lui Cornel Nistorescu, în sinea mea, mai păstram totuşi un sîmbure de speranţă – mă gîndeam că nu se poate duce naibii totul, că nu poţi „strica” complet un ziar, cel puţin nu aşa de repede.
Dar se poate! Mai întîi, a continuat demantelarea echipei, pierderea cea mai importantă fiind plecarea d-lui Liviu Avram, redactor şef-adjunct, dar şi mai grav, cel mai bun jurnalist de investigaţie pe care l-a avut ziarul acesta vreodată şi unul dintre cei mai buni din întreaga presă românească. Ieşenii nu foarte tineri îşi mai amintesc performanţele sale din presa locală de la începuturile anilor nouăzeci, iar publicul românesc l-a apreciat constant după opţiunea pentru presa centrală. La „Cotidianul”, era cel mai vechi membru al redacţiei şi cel care asigura, prin echilibrul său şi prin luciditatea sa, echilibrul de ansamblu al ziarului, într-o perioadă în care nu e deloc uşor să poţi face asta. E o pierdere chiar mai mare decît a tuturor comentatorilor luaţi laolaltă – un comentator mai găseşti (există ofertă de scriitori care vor să facă şi ei un ban), dar un veritabil jurnalist de investigaţie se formează foarte greu. La fel de greu ca şi un agent de informaţii bun! Din păcate, deocamdată, ziarul nici nu şi-a găsit nici măcar comentatori, astfel încît noul director trebuie să scrie zilnic, iar pe ediţia electronică chiar de mai multe ori pe zi, semnînd uneori cu iniţiale! Nu scrie mereu prost, pentru că la origine dl. CN este un jurnalist bun!, dar scrie mereu tendenţios. Ba chiar găseşte de cuviinţă să se răfuiască, fie anonim, fie sub semnătură proprie, fie sub iniţiale, cu cei plecaţi sau cu cei care şi-au exprimat dubiile în legătură cu capacitatea sa de a relansa ziarul, ceea ce, oricum ai lua-o, un director nu se cade să facă.
Între „prospături”, la echipa de comentatori, înregistrez apariţia d-lui Marius Ghilezan, cu reputaţie, în presa bucureşteană, de mercenar perfect. Cînd îi pierzi pe Mircea Dinescu, Emil Hurezeanu, Doru Buşcu, Alin Fumurescu, Daniel Vighi etc şi pui mîna pe dl. Ghilezan, nu mi se pare să se fi dat cine ştie ce lovitură!
La desantarea în funcţie, printre demiteri, înregistrarea demisiilor şi a încetărilor de colaborare, dl. Cornel Nistorescu a anunţat că va face un ziar de anchete şi reportaje. Asta nu se vede deocamdată – nici nu văd cum se va putea întîmpla cînd a rămas tocmai fără investigatorul en titre al ziarului! Încă îl mai are în redacţie pe dl. Viorel Ilişoi, cu care am colaborat mulţi ani la „Timpul”, unul din cei mai buni oameni de reportaj din presa băştinaşă. În ultima vreme, acesta nu fusese utilizat la întreaga sa capacitate – sînt curios dacă dl. CN va şti să o facă ori îl va „ajuta” şi pe dl. Ilişoi să plece! –, dar rubrica sa „Momente şi spiţe” era una din cele mai citite şi comentate din ediţia electronică.
Ceea ce se poate observa, la mai puţin de două săptămîni de la preluarea ziarului de către dl. Cornel Nistorescu şi cutremurul aferent, este că din pluralismul de pînă atunci s-a ales praful, ziarul avînd acum o netulburată linie „anti” – de la anti-Băsescu la anti-PDL. Cine mă citeşte, ştie că nu sînt fanul acestora, ba din contra – şi, totuşi, nu voi mai putea citi ziarul. Pentru simplul motiv că un ziar militant, fie că e întrutotul „pro”, fie că e mereu „anti”, e la fel de plicticos, iar din punctul de vedere al intereselor celor care îl editează, este şi la fel de ineficient. Încă o dată, aventura măcar nu se petrece pe banii mei! Dar dacă patronatul voia într-adevăr limitarea pierderilor şi eventual cîştigul, mai bine făcea un tabloid cinstit decît un fals ziar quality!
Nu am nici o bucurie cînd scriu lucrurile acestea, nu e uşor să şterg cu buretele mai mult de cinci în care, la început, o dată pe săptămînă, în ultimii ani, de două ori, îmi scriam articolele pentru „Cotidianul”. Dacă nu eşti mercenar – şi nu sînt! –, asta îţi lipseşte. Observ că duminica după-amiaza şi miercurea spre seară, cînd îmi scriam articolele, mă mănîncă degetele! Va trebui să-mi relansez blogul!
PS Criticul şi publicistul, prietenul Ion Bogdan Lefter îmi reaminteşte într-un mail că a mai existat o echipă pluralistă şi valoroasă de comentatori în jurul ziarului „Ziua”. Aşa este, Bogdan fiind el însuşi parte a ei. Din păcate a fost aneantizată şi aceea, ba chiar cu mai mult de un an înaintea celei de la „Cotidianul”!
PPS Îl rog foarte politicos pe dl. Cornel Nistorescu să-mi îndepărteze numele din caseta tehnică a ediţiei tipărite a ziarului, unde astăzi încă mai exista, deşi colaborarea mea a încetat de acum mai bine de o săptămînă.
N.Red. Am transmis invitația ziarului Cotidianul pentru domnul Cornel Nistorescu de a scrie un articol ca replică la cel publicat de Liviu Antonesei.
Desi inteleg drama personala creata de ceva care nu-ti iese asa cum ai fi vrut si asupra caruia nu ai nici un control, poate situatia ar trebui privita ca o oportunitate.
Cum ziarul e ceea ce scrie in el, cei ce scriu adica, inseamna ca proprietarul doreste sa faca o noua/altfel de gazeta, ceea ce mie mi se pare corect si pentru care nu trebuie sa dea socoteala nimanui.
Cine are o idee mai buna ca el poate sa se transforme in competitie si cei 5 (sau mai multi) pot foarte bine sa-si faca gazeta lor, mai buna din punctul lor de vedere. lamentarile n-or sa rezolve nimic, dar hotarirea de a trece la actiune da.
Liviu, culmea e ca intregul peisaj este jalnic. Nu stiu cit si cum va rezista Viorel acolo, parerea mea, foarte subiectiva, ca sa zic asa, e ca ziarul asta nu il merita pe Ilisoi. Si el nu merita sa fie consumat asa. Intrebarea e – ce e de facut? Unde sa te mai duci? Ce mai e de facut in tara asta? Nu vreau sa aud ca e totul de facut… asta era valabila in 89. Acum ne apropiem tot mai mult de fictiunea grotesca a realitatii pe care am distrus-o.
N-am senzatia ca m-as lamenta. Ca regret ce se intimpla cu un ziar la care am scris aproape sase ani e una, lamentatia e alta! Am scris eu insumi, in ambele articole, ca e treaba patronului cum isi pierde banii. Cit priveste infiintarea unui nou ziar, nu-mi dau seama unde traiti, dar oriunde ati trai, sper ca va imaginati cam ce costuri necesita lansarea unui nou ziar – si inca la vremuri de criza, si generala, si a presei! De altfel, cei izgoniti si demisionarii au inceput sa se recazeze la alte mass media. In ce ma priveste, cum nu traiesc din scris articole, imi voi relansa blogul – unde voi fi proprietar, nu-i asa?
Flori
Da, in momentul de fata, daca imi e jale pentru cineva, e Viorel. Poate, totusi, cu mintea din urms, noul director editorial va avea mintea de pe urma si se va tine de cuvint in ce priveste reportajul. Desi, nu stiu cum naiba s-ar simti Viorel in mediul de acolo, de acum!
Rog persoana care se ascunde sub pseudonimul „caplimpede” să renunțe la trimiterea de ecouri insultătoare și să iasă de sub anonimat, altfel să nu se mai obosească să le mai trimită.
Apreciez articolul cinstit al domnului Antonesei. In fond cred ca mai devreme sau mai tarziu insusi proprietarul ziarului isi va da seama de tampenia facuta pentru ca har Domnului publicul cat de cat civilziat si inteligent al Romaniei nu avea nevoie de o alta foaie anti-Basescu si anti-PDL. Cei care detesta aceasta parte a politicii romanesti cam stiu ce ziar ce emisiuni sa urmareasca, concurenta va fi foarte mare pe acest segment de consumatori ORICUM destul de redus numericeste. Sa-i fie de bine d-lui sov, viitorul faliment si-l merita din plin.
A, astept relansarea blogului caci si astazi l-am vizitat dorind sa stiu daca functioneaza pentru a-l adauga in blogrolu meu.
@Codrut Constantinescu
Multumsc pentru aprecieri. Voi relansa blogul, dupa 4 septembrie, cind voi reveni din Creta – in care, din pacate, inca nu am plecat!
Excelent. Din pacate, obiceiul unora de a-si ascuti auzul prin burdusirea urechilor cu vata ori caltzi, e din nou la moda.
Dorin
Multumesc pentru semn, Dorin! Frumoasa formula cu ascutirea auzului! Ar trebui san-o lasi risipita pe aici, ca ti-o fur!
As putea spune ca noi, primii plecati, n-am fost chiar nebuni – numai azi si-au mai anuntat plecarea d-nii Mihai Nicuta, seful departamentului economic, Serban Buscu, in semn de solidaritate cu cel dintii, si Pavel Lucescu, dupa propria explicatie de pe blog, „din plictiseala”…
Deci ziarul isi va inchide portile in curand la ce hemoragie observ sau d-l Nistorescu va face un one-man’s show, sau un one man’s newspaper? Eu propun transformarea lui intr-un fel de Click sau Can-can!
Nu vreau sa fiu cioclu, dar de la 1 septembrie, pleaca un alt redactor sef-adjunct, Costi Rogozanu! Si se mai pregatesc plecari. Azi, pe prima pagina a editiei online, dl. CN are trei texte. In curidn, vorba lui Codrut Constantinescu de pe o postare pe care n-o vad, dl. CN va fi un fel de one man show!
Ma intreb cumva in gluma (dar cum bine stim orice gluma are un substrat de veridicitate) daca nu cumva acesta este idealul jurnalistului roman celebru sau nu (sau macar a unui tip): sa scrie el un ziar intreg, sa nu mai aiba bataie de cap cu parerea lui x, parerea lui y din recatie, sa fie sigur ca i se va publica materialul avand in vedere ca el il scrie, el il corecteaza, el da BT. Tentatia individualismului in Valahia este un subiect de doctorate…