SUNT O ARIPĂ ALBĂ
Am surclasat lespezile
ce aşteaptă la porţile raiului,
una câte una.
Să trec pragul,
sau mai arunc o privire oarbă peste umăr?
Frica îmi dă târcoale
ca o hienă,
ce abia aşteaptă
să se arunce asupra hoitului,
iar răceala din jur,
îmi pătrunde în oase,
mici găuri negre
in care colcăie dezgustul
de mine, de oameni, de viaţă.
Încerc să-l scot
unul câte unul,
îl arunc,
şi-l las pradă păsărilor nopţii.
Abia acum,
uşurat de toate poverile,
urc şi ultima treaptă.
Porţile se deschid,
liniştea-mi bubuie-n creştet.
Nu văd iarba, nu văd mierea,
numai aripi albe în zbor, ce acoperă totul.
Trec pragul,
mă privesc,
sunt şi eu acum,
doar o aripă albă,
în zbor!
rodica cernea
05.08.2009