Stau în faţa zidului.
Număr cărămizile;
Pe coloane, pe rânduri, pe culori.
Mintea mi-e plină de numere.
E faţa zidului doar!
În spate e o altă lume.
Pe cealaltă parte,
Privirea mi se îneacă într-o tencuială plictisită,
Rămasă gri, nepieptănată, obosită,
De la început, de demult.
Doar sunetele trec prin zid;
În ambele sensuri.
Îmi acopăr urechile să nu le aud.
Între două lumi, mă simt singur.
Dintr-o parte mă latră dulăii.
De dincolo mă huiduie oamenii.
Dan David, Los Angeles, martie-22-2007.