Tensiunile în Caucazul de Sud sporesc odată cu apropierea zilei de 7 august, când un an în urmă, ca răspuns la “acţiunile autorităţilor georgiene de restabilire a ordinii constituţionale în una din regiunile separatiste, Osetia de Sud”, partea rusă a desfăşurat campania militară de “impunere a păcii” împotriva Georgiei. Rusia şi-a justificat intervenţia militară prin necesitatea asigurării securităţii pacificatorilor săi, iar ulterior şi a locuitorilor din regiune care deţin paşapoarte ruseşti. După care, în pofida cerinţelor comunităţii internaţionale şi a normelor internaţionale, Moscova a recunoscut independenţa Osetiei de Sud şi a Abhaziei, stabilind cu acestea relaţii strategice ce prevăd construirea unor baze militare ruseşti pe teritoriul entităţilor separatiste, precum şi staţionarea forţelor militare ruseşti (printre scopurile lor se regăseşte apărarea “frontierelor” celor două regiuni considerate de Rusia – “state independente”).
Chiar dacă au loc negocieri periodice între Georgia, Rusia şi autorităţile regiunilor separatiste, în cadrul consultărilor de la Geneva (OSCE), pentru identificarea soluţiilor pentru stabilizarea şi consolidarea securităţii regiunii, starea continuă să fie incendiară. Cu ceva timp în urmă s-a produs un atac împotriva reprezentaţilor Misiunii Europene de Monitorizare (autorii presupuşi fiind osetinii), iar şi mai recent, relaţiile dintre cele două tabere (georgienii versus osetinii/ruşii) au cunoscut un nou “scurtcircuit”. De această dată, motivul tensionării a fost declaraţiile autorităţilor osetine (susţinute de ruşi) privind presupusele focurile trase de forţele georgiene în direcţia Ţhinvali. La care, Tbilisi a reproşat cu acelaşi gen de acuze.
Unica diferenţă dintre cele două părţi este că afirmaţiile osetinilor, confirmate îndată de ruşi, nu au la temelie dovezi clare. În timp ce, nevinovăţia autorităţilor georgiene a fost probată de Misiunea UE, care activează de comun acord cu Moscova (pe fundamentul prevederilor Acordului Medvedev-Sarkozy, din 12 august 2008). Pe de altă parte, netemeinicia acuzaţiilor adresate Georgiei de către Rusia/Osetia de Sud poate fi dedusă din faptul că ultimele au refuzat accesul observatorilor europeni în regiunea separatistă pentru investigarea cazului. [1] În plus, partea rusă a ignorat solicitarea Tbilisi de a convoca îndată după incidentul petrecut Mecanismul pentru Prevenire a Incidentelor [2], din care face parte şi Rusia. Acest grup de argumente dovedeşte clar caracterul puternic speculativ şi în mod deliberat eronat al poziţiei ruse în privinţa Georgiei.
Există mai multe raţionamente conexe problemei Caucazului şi în particular a Georgiei, tratate de Rusia din perspectiva intereselor sale naţionale (care începând cu guvernarea lui Putin substituie sau se suprapun cu priorităţile naţionale ale ţărilor din proximitate şi dincolo de ea). În continuare vom prezenta cauzele/motivele care au determinat Moscova să admită noi încercări de destabilizare a regiunii Caucazului de Sud:
• O serie de succese înregistrate în regiune indispune mult Rusia, care potrivit unor opinii a provocat special războiul din Caucaz pentru a-şi instaura influenţa diluată semnificativ de aspiraţiile euro-atlantice ale Georgiei. Susţinerea directă a politicii lui Saakaşvili reiterată de Joe Biden, în timpul vizitei recente în Georgia, în condiţiile intrării în vigoare (iunie 2009) a Parteneriatului Strategic SUA-Georgia (acest document este axat pe cooperarea strânsă în câteva domenii strategice: securitatea şi apărarea; relaţiile economico-comerciale; securitatea energetică; avansarea democraţiei şi a statului de drept; contactele culturale şi interpersonale). Alt sursă de deranj pentru Rusia este decizia UE de a prelungi activitatea Misiunii de Monitorizare a UE pentru încă un an(până în 2010), atunci când Rusia a acceptat constituirea Mecanismului de Prevenire a Incidentelor, a admis producerea atentatului asupra colaboratorilor Misiunii UE (pentru a convinge UE să abandoneze această regiune periculoasă pentru viaţa observatorilor europeni “neînarmaţi” corespunzător). În acceaşi măsură, Moscova este nemulţumită de faptul că, indiferent de mijloacele variate utilizate, nu a reuşit să discrediteze statutul Georgiei de ţară fiabilă şi sigură pentru tranzitarea agenţilor energetici (în special, utilizând instabilitatea şi lipsa de securitate generate de războiul din Caucaz şi aşa numitul proces de “militarizare continuă” dezaprobat de militarii ruşi). Astfel, Acordul interguvernamental privind construirea Nabucco semnat la Ankara, la 13 august curent, prevede şi includerea Georgiei în calitate de tranzitor major de gaze din Marea Caspică (prin intermediul gazoductului: Baku-Tbilisi-Erzurum). Această iniţiativă sporeşte şansele UE de a-şi diversifica în viitor sursele şi respetiv traseele de furnizare a gazelor naturale şi le diminuează pe acele ale Rusiei de a prioritiza South Stream pe agenda europeană. Or, sustenabilitatea Georgiei a împiedicat-o să menţină controlul definitiv asupra rutelor sudice de livrare a hidrocarburilor pe piaţa europeană (adiţional celui deja existent – Blue Stream).
• Coincidenţa avertismentului lansat de Ministerul rus al Apărării în legătură cu provocările curente (”tragerea focurilor” asupra Osetiei de Sud) cu începutul şefiei lui Rasmussen în NATO explică altă intenţie a Moscovei. Intenţia autorităţilor ruse de a utiliza “toate mijloacele” avute în posesie (adică şi cele militare) pentru a pune capăt pretinselor “provocări” georgiene, care ar ameninţa viaţa populaţiei osetine şi a militarilor ruşi [3], ar putea fi un semnal direct noului Secretar al NATO. Ultimul a afirmat tranşant că doreşte să reorganizeze Alianţa Nord-Atlantică, să consolideze capacităţile militare şi de apărare ale acesteia. Totodată, pe durata mandatului lui va fi adoptată noua Concepţia a NATO (care va prinde contur la finele anului 2010 – începutul 2011). Or, prin ameninţarea adresată Georgiei, Rusia ar fi urmărit să-i amintească noii conduceri ai Alianţei despre realităţiile aspre din Caucaz, dar şi să-şi afirme rolul de factor primordial în regiune. Mai mult, reanimarea amintirilor despre evenimentele tragice din august 2008 ar putea impulsiona noi mişcări anti-Saakaşvili în Georgia, dar şi să compromită iniţiativele oficialilor georgieni în cadrul rundelor de negocieri de la Geneva (care vor avea loc în septembrie 2009). Totodată, intimidarea combinată cu calomnirea Georgiei ar putea fi instrumentate pentru a exclude orice discuţii pe marginea includerii posibile a observatorilor americani în EUMM (sau a pacificatorilor şi poliţiştilor internaţionali), activizate de către Tbilisi în ultima perioadă de timp.
• Un alt motiv ce ar impune un asemenea comportament din partea Rusiei ar putea fi înrăutăţirea climatului pe propriul teritoriu, ca urmare a seriei de atentate teroriste, asasinate şi atentate. Or, prin “atacarea” publică a Georgiei, Moscova mlinul vrea să distragă atenţia populaţiei ruse, dar şi a comunităţii internaţionale, de la problemele reale cu care se confruntă ea (pe lângă agravarea situaţiei în Caucazul de Nord, oficialii ruşi încearcă să acopere cu ajutorul Georgiei impotenţa statului rus de a gestiona urmările crizei economice şi financiare globale)
Complexitatea situaţiei din Georgia, în corelaţie cu “ofensiva” politică întreţinută de Rusia, nu ne permite să credem că luna august va fi lipsită de alte provocări la adresa securităţii şi stabilităţii Georgiei şi a regiunii per ansamblu. Mai ales, reieşind din faptul că UE este puternic axată pe problemele socio-economice, noul secretar al NATO va fi în proces de adaptare, iar perioada estivală, în general, minimizează eficienţa şi operativitatea organizaţiilor internaţionale şi regionale (cu precădere cele în domeniul securităţii).
Referinţe:
1. EUMM EXPRESSES SERIOUS CONCERN ABOUT ESCALATION OF ACCUSATIONS OF ALLEGED INCIDENTS AND URGES RESTRAINT, 1.08.09, http://www.eumm.eu/en/press_and_public_information/press_releases/1630/
2. Mecanismul de Adresare şi Prevenire a Incidentelor a fost propus în cadrul primului Grup de lucru de la Geneva, fiind constituit în urma deciziei luate la cea de-a patra convocare a Grupului de lucru. Prin intermediul lui se intenţionează ca observatorii internaţionali şi diversele structuri de forţă din regiune să participe la elaborarea şi punerea în aplicare a unor modalităţi de reglementare a riscurilor pentru securitatea în regiune şi de prevenire a provocărilor. http://en.ce.cn/World/Europe/200902/19/t20090219_18261890.shtml
3. Comunicat al Departamentului de Informare al Ministerului rus al Apărării, “Сообщение Управления пресс-службы и информации Министерства обороны РФ”, http://www.mil.ru/info/1069/details/index.shtml?id=65421
4. Новый генсек займется разработкой новой концепции НАТО – источник, http://www.rian.ru/world/20090802/179466743.html