Sunt suburban, adică trăiesc într-o suburbie a Londrei, așa cum trăiește de fapt majoritatea populației capitalei britanice. De fapt, în lumea dezvoltată, concentrarea populației orașelor în suburbii, prin părăsirea centrului acestora constituie o tendință tot mai evidentă.
Suburbiile au devenit un bastion al clasei mijlocii, iar centrele orașelor – inner city – se depopulează treptat, rămanând fie reședința celor foarte bogați sau a celor foarte săraci. Și cu toate acestea, “suburban” rămâne în limba română un termen cu conotații pejorative, de pe vremurile când suburbiile erau sinonime cu mizeria umană.
Mai mult, chiar acronimul ACUM care dă numele revistei noastre include “U” de la “urbanitate”. Ei bine, refuz să contrapun urbanitatea suburbanității. A venit vremea să abandonăm folosirea acestui termen ca un sinonim pentru mitocănie, când putem foarte bine să folosim acest termen extrem de sugestiv: “mitocănie”. Suburbanitatea trebuie văzută acolo unde ii este locul, ca parte a urbanității, spre deosebire de anti-urbanitate. Urbanitatea din acronimul ACUM, include asadar semantic si suburbanitatea, in acceptiunea ei modernă.
Limbajul trebuie să se adapteze noii realități, iar suburbia a devenit un simbol al respectabilității clasei de mijoc. Așa cum nu mă consider “intelectual” – termen moștenit din jargonul marxist pentru absolvenții de studii superioare, așa nu ezit să afirm cu mândrie: sunt suburban.
„Suburban” este folosit in mod foarte diferit in diverse geografii si societati. Printre altele, altfel in Anglia (si Londra) decit la Paris sau Roma … Aruncatul intr-o oala creeaza un terci intelectual.
Si adevarul istoric este ca emergenta notiunii „intelectual” nu are nimic de-a face cu marxismul. Mult mai curind insa cu Georges Clemenceau, care l-a introdus in contextul Emile Zola + Dreyfuss …
Cu stima intelectuale din urbea Frankfurt -:)