„Oricine ar câștiga (alegerile prezidentiale din toamna), nu pot să nu repet avertismentul din trecut: stimați alegători, nu mai așteptați un Mesia pe cal alb ca să vă salveze, că n-o să vină.
E greu de cerut unui președinte al României să se comporte precum Horst Kohler, șeful de stat al Germaniei, dar putem avea pretenții de la el să nu atragă comparații cu de-alde Hugo Chavez, Mahmoud Ahmadinedjad sau, mai nou, Vladimir Voronin.”
Am citat concluzia excelentului editorial scris de fostul meu coleg de la BBC, Petru Clej, pe site-ul publicatiei electronice ACUM. As putea sa construiesc un exercitiu complex de structuri argumentative, asa cum am mai facut si in alte dati.
Nostalgia dialogului socratic
In ultimele zile insa ma incearca nostalgia unui dialog rational, rece, lucid, bazat pe logica implacabila a dialogurilor socratice, in care cei doi insi care poarta dialogul isi accepta reciproc argumentele, atunci cand sunt valide, asa cum accepta si faptul ca acestea, in alte cazuri, nu sunt valide.
Voi mima aici un astfel de dialog cavaleresc, bazat pe o discutie pe care am avut-o de curand cu un prieten, caruia ii multumesc aici pentru faptul ca s-a „luptat” cu mine timp de peste doua ore, cu maxima civilitate.
Scopul este studiul de caz al situatiei lui Traian Basescu, azi, in Romania preelectorala si, in acelasi timp, post electorala. Azi, mi-am propus sa preiau elemente constitutive din structura de argumentatie a adversarilor lui Basescu si sa dezbat pornind de la aceasta.
O strategie extrem de inteligenta
Parerea mea este ca, in spatele celor spuse de catre Basescu la Tusnad, a existat o strategie extrem de inteligenta. Efectul ei a fost ca mass-media s-a aflat in imposibilitatea de a nu mediatiza cele intamplate, iar cele doua televiziuni de stiri angajate intr-o febrila si continua campanie anti-Basescu, Realitatea TV si Antena 3, indiferent de ceea ce au intentionat sa transmita telespectatorilor, au reusit sa le fixeze acestora in capete ca Basescu este un aparator al unitatii statului national roman.
Lovitura de maciuca politica data de Basescu este pur si simplu naucitoare.
Din pacate, dar exact cum ma asteptam, televiziunile, in primul rand cele doua pomenite anterior, nu au prezentat corect cele intamplate, fiindca l-au pus pe Traian Basescu intr-o lumina negativa. In mod normal, ar fi trebuit sa prezinte lucrurile exact asa cum s-au petrecut, apoi sa ii lase pe comentatori sa despice firul in 72.
Comentatorii trebuiau alesi, in functie de viziunile lor politice consacrate, astfel incat discutia sa fie una echilibrata, pe argumente-contraargumente, nu cronicile unor executii tv anuntate. Dar este normal. Asa vor face pana la alegeri. Omul a spus ceva corect, dar televiziunile i-au modificat mesajul.
„Basescu huiduit”. De catre cine? In ce context? Unde? Una e ca Basescu sa fie huiduit la Timisoara, Bucuresti sau Cluj, alta este sa se intample aceasta in alta locatie. La Tusnad, de exemplu, de catre separatistii maghiari, cu pancarte pe care scria „Autonomia”. Era foarte simplu sa faca stirea ca lumea:
„Basescu a fost huiduit, in cea mai mare parte, de catre cetatenii de etnie maghiara cu tendinte separatiste”.
Aceasta conduita este incorecta, pentru ca ea desemneaza, cred eu, o alterare a mesajului unui om politic, pe fondul unei vendete mass-media – Basescu.
Nu am vazut nici macar un analist pe tv care sa spuna: „Basescu a procedat corect si a avut dreptate” si sa argumenteze de ce anume lucrurile stau astfel, in opinia sa. Oarecum s-a exprimat, pe tema aceasta, Hrebenciuc, care a scos in evidenta cel mai mic rau dintre cele exprimate de toate televiziunile: ca Basescu a provocat huiduielile din calcul politic. Culmea, Viorel Hrebenciuc, membru marcant PSD, partener in coalitia de guvernare, a spus acest lucru exact din calcul politic.
Cineva trebuie sa le spuna
Pe de alta parte, nimeni nu vorbeste despre faptul ca maghiarilor care au viziuni separatiste trebuie sa le spuna cineva, din cand in cand, aceste lucruri pe care le-au auzit acum cateva zile de la Basescu, si nu numai acum cateva zile.
Si depre faptul ca nici Iliescu, nici Constantinescu nu au facut acest lucru astfel. Exista mai multe momente, in perioada interbelica, in care ungurii au cerut autonomie, in diferite registre, pe diferite paliere, in diferite nise sociale si pe diferite registre vocale, iar reprezentantii Casei Regale si cei ai guvernelor liberale le-au repetat raspicat, ferm si civilizat, cu maxima politete si urbanism, ca Romania este stat national unitar.
Cine este de vina?
Este limpede ca s-a stricat ceva in relatia foarte prietenoasa dintre Basescu si o parte din mass media.
Traian Basescu a fost sustinut de Realitatea TV pana dupa alegerile prezidentiale de la finalul anului 2004. A urmat o perioada ambigua de doi ani, iar de la inceputul anului 2007, odata cu episodul biletelului lui Calin Popescu-Tariceanu, ambiguitatea a devenit tot mai transparenta, prin ea vazandu-se ironiile si zeflemelile tot mai groase la adresa lui Traian Basescu. Apoi acuzele.
De prin toamna anului trecut sau chiar mai inainte, a inceput agresiunea tot mai fatisa anti-Basescu, care, din punctul meu de vedere, nu are absolut nici o legatura cu deontologia jurnalistica:
*intrebari-editorial care sugereaza raspunsul anti-Basescu, gata de livrare moderatorului; *false mini-studii de caz, in care Basescu este comparat cu dictatorii odiosi ai planetei;
*titrari caricaturale, care directioneaza si deformeaza discutia de la bun inceput;
*dezbateri aparent obiective despre coruptie, despotism, clientelism, in care trei sferturi si mai bine dintre exemplele date sunt despre Basescu si familia sa.
Traian Basescu a fost sustinut punctual de catre Trustul Intact, in timpul campaniei pentru alegerile locale din Capitala din vara anului 2004, cand a obtinut al doilea mandat de primar general. In rest, trustul lui Dan Voiculescu a desfasurat o intensa campanie anti-Basescu.
Cine a fost de vina pentru aceasta? De la cine a inceput? De la cine a provenit ruptura? Pentru a nu mai discuta pana maine alte 100.000 de caractere cu spatii: s-au schimbat interesele celor care detin organe de presa. Acestia au inceput sa-l atace, pentru ca nu pactiza cu ei.
In prezent, se sapa tanseele pentru un macel sangeros de vorbe, false si adevarate anchete si investigatii, in care diverse servicii private si falange din serviciile statului vor pactiza cu unele sau altele dintre factiunile mass-media, prin care vom fi anuntati ca s-au petrecut, ori se petrec tot felul de grozavii, unele fa! lse, altele reale.
Dar Basescu are inteligenta sa realizeze ca sansele lui pentru un nou mandat sunt mai scazute, in contextul in care nu are sprijinul nici unui trust media important. Norocul sau, asa cum spune Petru Clej in acelasi text, este ca are contracandidati foarte slabi.
Tactica si strategie. Argumente si contraargumente
Traian Basescu da impresia ca sustine cu ambele maini actualul guvern. Dar este un guvern pe care l-a facut scrasnind din dinti, pentru ca nu avea alta solutie. Insa omul de rand nu analizeaza asa. El vede ca Basescu il sustine pe Boc, cu al sau forfetar. Al sau? Nu stim in momentul acesta exact cine anume a avut ideea forfetarului, una complet eronata, dupa parerea mea.
Exista contrargumentul ca, daca in fostul guvern liberal ar fi existat un ministru care sa provoace un scandal de amploarea si factura Ridzigate, reactia Presedintelui ar fi fost mult mai rapida si acida. In acelasi tip de contextualizar! e, daca forfetarul ar fi fost impus de Tariceanu, ori de al sa! u minist ru de finante, cum ar fi reactionat Basescu? Raspuns: l-ar fi facut praf.
Concluzia ar fi, pe aceasta structura argumentativa, ca i-a „perforat” pe cei din PNL, dar cand a venit vorba de oamenii din PDL, a tacut „destul de” mālc. Este clar ca momentul ales pentru schimbarea Monicai Ridzi, ca si schimbarea ei ex-abrupto cu madame Placinta (Luminita-n timpul liber) a fost un gest coordonat politic, astfel incat sa minimizeze pagubele politice pentru PD-L.
Iar daca nu ar fi procedat astfel, criticii sai ar fi spus ca „Basescu distruge tot in cale, facandu-le rau si celor care il sustin”. Asa cum au si afirmat, in timpul negocierilor de formare a actualului guvern, in contextul discutiilor PSD – PD-L. Si atunci PD-L a cazut din lac in put? Si cum trebuia sa procedeze Basescu?
„Sa fie cel putin la fel de taios ca si in cazul fostului ministru al Apararii liberal, Theodor Athanasiu”, vor spune unii. Contraargumentul meu este: Ce sa faca Bas! escu cu forfetarul? Sa intervina in politica guvernului? Nu de asta a fost acuzat pe vremea lui Tariceanu, ca intervine in politica Eecutivului? Nu de asta este acuzat si in cazul Cabinetului Boc? Si in aceasta varianta comportamentala, tot ar fi fost criticat. De catre aceiasi oameni.
Tara e in criza din alte motive, nu din cauza forfetarului. Este in criza din cauza lui Basescu? Ce fel de guvern trebuia sa faca el? PD-L fara PSD? Nu avea sustinere parlamentara si era calul de bataie al unei opozitii extrem de puternice, formate din PSD si PNL. PSD? Isi zapacea electoratul, iar PSD singur ar fi avut un cabinet la fel de labil in lupta cu opozitia ca si PD-L.
Un Cabinet PNL-Tariceanu? Imposibil, liberalii lui Tariceanu aveau o sustinere parlamentara insuficienta pentru a guverna, in pofida celor afirmate public de catre Calin Popescu-Tariceanu.
Dar ce sa fi facut Traian Basescu in relatia cu „mogulii”? Este clar ca Basescu nu putea sa-i la! se in pace pe moguli sa faca ce vor, de capul lor. Daca se va ! demonstr a ca lucrurile stau astfel cum afirma preedintele ca stau. Singura solutie pentru Basescu era sa stea la Cotroceni ca mumia si sa nu faca nimic, sa-l laude toata lumea ce sef de stat bun este, cum s-au petrecut lucrurile cu Iliescu si cu Constantinescu.
Dar daca ar fi pastrat o minima distanta fata de PD-L in lunile recente ar fi fost mai castigat? Adica sa critice PD-L-ul cu impozitul forfetar, de exemplu, apoi sa o dea jos pe Ridzi cat ai zice „peste”? Ar fi fost inutil.
Imediat ar fi aparut „tonomatele” si ar fi spus ca forfetarul e bun, ca nu merge din cauza lui Basescu si ar fi victimizat-o pe Ridzi, explicand ca Basescu incearca sa se spele pe maini de ea.
Orice ar face Basescu, el va fi criticat. Daca nu se ducea la Tusnad, ar fi fost criticat pentru nu s-a dus sa le spuna secuilor ca Romania este stat national unitar.
Repet: ar fi trebuit sa nu se duca nicaieri, ca astfel nu l-ar fi criticat nimeni. Ar fi trebuit sa ste! a inchis la Cotroceni, sa nu stea de vorba cu nimeni si sa nu deranjeze pe nimeni cu nimic. Ar fi fost presedintele ideal.
Concluzia mea este ca Traian Basescu are dreptate si procedeaza corect. Si, mai ales, vorba lui Petru Clej: „nu mai așteptați un Mesia pe cal alb să vă salveze, că n-o să vină”.
Basescu ar fi trebuit sa sublinieze ca”Fie ca vom fi scuipati si facuti(nu RROMI!??),de catre ungurii care vin in Romania sau de catre cei din Covasna la meciurile sportive,ROMANIA va fi un stat UNITAR.
Din pacate romanii si mai ales regatenii,nu au luat o pozitie ferma in toate cazurile cand am fost insultati,chiar si atunci cand noi am pus flori la ambasada Ungariei ca raspuns la Swastica desenata la Ambasada Romana din Budapesta.Nu am vazut o pozitie a oficialitatilor fata de arborarea drapelului Ungariei cuprinzand si Transilvania.Ce sa mai vorbim de UDMR sau Guvernul Ungariei.Ba din contra,cred ca atitudinea iredendista a fost pregatita,deoarece locomotiva trenului cu suporterii maghiari,era blindata impotriva eventualelor atacuri cu pietre de catre romanii indignati de acest gest ultranationalist.La toate competitiile sportive ni se striga „TIGANI”dar nici un for international nu ia atitudine.De fapt nici ai nostri nu iau o pozitie pentru demnitatea nationala.Este stiut ca regatenii ne-au predat ungurilor si in 1941(Dictatul dela Viena)Nu vedeti cat le sufla in coarne conationalilor Rromi,unguri,etc.In schimb cu cata slugarnicie si ipocrizie se dezbate de o saptamana,aparitia lui Mazare in uniforma germana..Daca romanii ar fi strigat lozinci xenofobe rasiste sau nationaliste,cred ca ar fi sarit pe noi toata Europa,ba chiar noi insine ne-am fi autoflagelat.Si ne mai miram dece „europenii”ne trateaza astfel??de fapt cum ne-o meritam..
Dragă Florin,
Mulțumesc pentru complimente, dar vezi că risc să fiu acuzat de detractorii mei veninoși și resentimentari că aranjez cu colaboratorii revistei ACUM să mă perie.
Ai primit un ecou, care datorită obscenităților din debut nu e publicabil în întregime. Iată ce scrie persoana care își zice Gabriela Pop:
„Basescu e un dictator, un huligan. E o povara pentru Romania si pentru imagiea ei de tara europeana. Cu acest huligan, Romania va continua sa fie o tara corupta, o tara care sanctifica banalul si mediocritatea.”
O diatribă standard anti-Băsescu, din partea unui (unei) microbist(e) anti-Băsescu.
Am să-i rog pe microbiștii pro și anti-Băsescu să remarce tonul civilizat al acestui articol precum și densitatea argumentelor.
Pe toți detractorii noștri am să-i rog să remarce faptul că publicăm articole critice sau favorabile la adresa lui Traian Băsescu (sau a oricărui alt politician) în măsura în care sunt argumentate și scrise într-un limbaj civilizat. De assemenea, repet, revista ACUM are o politică de strictă imparțialitate politică (ceea ce nu înseamnă același lucru cu neimplicarea politică) pe scena politică românească și internațională.
Ecoul lui Vasile Datcu reprezintă atitudinea standard maghiarofobă și anti-romi pe care naționaliștii de mucava o scot din tolbă ori de câte ori sunt în pană de argumente – adică în permanență.
Iar basmul cu regățenii este bun de adormit copii de tractoriști.