ACUM.TV

ACUM este mai mult decât o publicaţie – şi trebuie să scriu despre asta, pentru cei care nu au observat pâna în prezent acest detaliu, altfel foarte semnificativ. ACUM este un gest politic.

Suntem la originea unui gest politic tocmai pentru că nu avem o agendă politică afiliată, iar întreaga activitate care duce la apariţia neîntreruptă, săptămână de săptămână a publicaţiei electronice, este voluntară.

Suntem la originea unui gest politic pentru că suntem sătui de cei care „s-au săturat de România”, erijându-se în critici acizi şi consumăndu-şi energiile în pamflete şi producţii suburbane. Palmele pe care aceştia le administrează cu nesaţ chipului şi aşa plin de vânătăi al patriei nu sunt cu nimic mai deosebite decât limbile păunisto-vadimiste-epigoniste ale amanţilor ei de acum douăzeci de ani. Şi unele şi celelalte nu reprezintă decât nişte monumente ale neputinţei despre care aş spune că frizează maladiile psihice, dacă n-aş avea mai mult respect pentru acestea din urmă.

Suntem la originea unui gest politic pentru că alegem să spunem adevărul şi să încurajăm societatea civilă românească s-o facă cu curaj prin intermediul paginilor noastre, garantând lipsa de ingerinţe şi scriind în clar despre cine suntem, ce vrem, principiile care ne călăuzesc, ce iubim şi ce detestăm.

Venind vorba despre ce iubim, dintre toate valorile la care aderăm, una dintre cele mai importante este competitivitatea. O competitivitate în care concursul se desfăşoară deschis, sub ochii spectatorului (cititorul) şi din care sunt eliminate cu maximă bună credinţă loviturile sub centură sau avantajarea unui sportiv (autor) în dauna altuia. O competitivitate care, aşa cum scrie şi Petru Clej într-un excelent comentariu la Turul Franţei, vizează victoria echipei indiferent chiar şi de prieteniile din interiorul ei.

Prin consecinţă, meritele autorilor care semnează în ACUM nu se măsoară în socluri imuabile cladite undeva unde există locuri de veci rezervate, ci în respectul, admiraţia, dragostea pe care fiecare autor le dobândeşte prin efort propriu în memoria cititorilor. Pentru această memorie suntem în dublă competiţie: o dată cu noi înşine, încercând să scriem cat mai bine şi cât mai în linie cu exigenţele jurnalistice cărora ne supunem şi a doua oară între noi, pentru a ne ajuta să greşim cât mai puţin.

Tot prin consecinţă, nu vom promova autori despre care nu simţim că se alătură gestului nostru politic, oricât de apreciaţi ar fi de publicul vorbitor de limba română sau oricât de mare ar fi ego-ul lor. Dorim ca autorii publicaţi în ACUM să joace după cât mai multe dintre regulile pe care le respectăm şi noi: să fie membri în portal, postându-şi singuri materialele (înscriindu-le deci în competiţie), să aplice singuri corectura sintactică şi semantică, netransformând deci echipa administrativă, ea însăşi alcatuită din autori, în editori de serviciu, să răspundă ecourilor la articolele lor. Vrem ca autorii să aibă încredere în buna noastră credinţă şi în mecanismele transparente de selecţie în vederea publicării. Până şi criticile care ni se supun atenţiei, dacă ne parvin prin intermediul unui limbaj arţăgos sau ţâfnos sau sub orice altă formă de obrăznicie, sunt ignorate. Contrar acestei atitudini, acceptăm inclusiv înjurături dacă este nevoie, de la cineva care munceşte efectiv pentru victoria echipei – a publicaţiei.

Nu mai departe de săptămana aceasta, am vrut să scriu un editorial cu titlul „M-am săturat de cei care s-au săturat de România”. Dar coincidenţa a făcut ca Ovidiu Ivancu să propună un articol care conţine cel puţin o jumătate dintre ideile despre care doream să vă invit, la rândul meu, la reflecţie. Mă dau cu un pas înapoi în acest caz şi spun: „Mulţumesc, Ovidiu!”

Deci, dacă mai era nevoie, iată, am mai relevat o dată starea de spirit care ne animă la ACUM. Din cauza asta ştiu că drumul nostru va fi lung şi va constitui, fără falsă modestie, un exemplu cucerind tot mai mult nu bani, nu putere, nu contracte publicitare, ci respectul, dragostea şi admiraţia unor cititori educaţi, care gândesc şi simt asemănător cu noi.

ACUM este una dintre supapele prin care România subterană despre care scrie Ovidiu in editorial, poate ieşi la suprafaţă.

Acest articol a fost publicat duminică, 19 iulie 2009 la rubrica Coltul Editorului.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.