Semne bune referendumul aduce: lumea politică românească e dispusă să dialogheze şi găsească soluţii amiabile la chestiunile litigioase. Şi să renunţe la formulele contondente, dincolo de retorica patetic-spumoasă, uneori cu excesele de rigoare, pusă la bătaie. Polemica nu înseamnă doar dat “la gioale” şi “dat în gât”, ostilitaţile se pot rezolva şi prin negocieri directe şi prin găsirea unor soluţii constructive de compromis. Care să satisfacă cerinţele prioritare ale naţiunii, ale poporului atât de des invocat, dar şi interesele/orgoliile/ vanităţile de tot felul. “On the People Side”, de partea poporului, era una dintre cele mai des pomenite formule de către Gordon Brown, viitorul Prim Ministru al Marii Britanii, succesorul lui Tony Blair şi ani în şir un colaborator apropiat al lui. Aşa că putem considera că des pomenitul cuvânt “Popor” şi apelul la virtuţile lui nu este apanajul exclusiv al politicienilor noştri de ultimă generaţie, ci a fost utilizat peste tot şi din totdeauna. Faimosul german “ Wir sind das Volk !“, noi suntem poporul a dat jos nu doar ruşinosul “Zid” al Berlinului, ci a oferit Europei o şansă pentru reunificarea Germaniei. Şi a Europei. Din care facem parte şi noi. Românii.
Românii care astăzi se fudulesc cu Cristian Mungiu şi Nemescu, aceiaşi români care umpleau sălile la filmele lui Sergiu Nicolaescu. Aştia suntem, cu ăştia defilăm: Unitate şi Solidaritate şi mai puţină gâlceavă poate n-ar strica. Mintea românului cea de pe urmă ar putea funcţiona şi în acest caz. Dacă putem face ca lucrurile să meargă bine, ar fi o prostie să facem astfel ca să se aleagă praful de tot ce întreprindem. De multe ori cele mai complicate lucruri sunt cele simple: să nu ne pierdem speranţa.
Şi ca să încheiem pe un ton politologic optimist şi constructiv să amintim de o glumă ce circulă prin Statele Unite.
Preşedintele Bush se întâlneşte cu Regina Angliei. Şi o întreabă, curios şi nedumerit, cum de are Anglia o guvernare atât de eficientă, solicitându-i o sugestie. Regina îi surâde condescendent şi-i spune că cel mai important lucru este să fii înconjurat de oameni inteligenţi. Bush vrea să afle cum ştii dacă oamenii din preajmă sunt realmente inteligenţi. După ce mai ia o sorbitură de ceai Regina răspune suveran: “ Oh, este foarte simplu, îi pui să răspundă la dilemă inteligentă. “. Apasă pe buton şi solicită să vină Tony Blair. Apare Primul Ministru şi regina, surâzând, îl pune să răspundă la următoarea întrebare: “ Spune, Tony, mama ta şi fratele tău au un copil. Nu este nici fratele tău, nici sora ta. Cine este atunci?”Fără să ezite Blair răspunde concis: “Acela nu poate fi decât eu !”. “ Da, foarte bine, răspunde regina mândră de Primul ei Ministru.
Bush pleacă acasă şi-l întreabă pe Dick Cheney, vicepreşedintele său, acelaşi lucru. “ Dick, mama ta şi tatăl tău au un copil. Nu este nici fratele tău, nici sora ta. Cine este el ?”.“Nu sunt sigur, răspunde vicepreşedintele SUA, lasă-mă să aflu”. Şi pleacă să se consulte cu consilierii lui, dar nici unul nu-i oferă o soluţie. Intr-un târziu, recunoaşte pantofii Dnei Rice la toaleta bărbaţilor în compartimentul vecin şi o abordează cu aceeaşi nedumerire: Condy, spune-mi, mama ta şi tatăl tău au un copil. Nu e nici fratele tău, nici sora ta, cine e el ?” Şefa de la Departamentul de Stat surîde blajin şi-i răspunde cu graţie lui Dick Cheney: E simplu, eu sunt!”
Vicele mulţumeşte şi se duce glonţ la Preşedintele Bush. E binedispus şi raportează: “ Am făcut cercetări şi am găsit răspunsul: este Condy Rice !”La care Bush se ridică, se opreşte furios în faţa lui Cheney şi-i spune în faţă: “ Nu, eşti un idiot! Este Tony Blair!”
Umorul şi ironia pot salva iarăşi România. Nu doar SUA şi UK.
Articolul a apărut inițial în Ziua ziua.ro
Bedros,
Subscriu; cu un amendament: umorul si AUTOIRONIA…
Dorin