Voi incepe prin a va recomanda sa vedeti un clip video lansat de partidul crestin si „democrat”, ceea ce in realitate este o contradictie in termeni si in restul Europei (sau un oxymoron, cum i s-ar spune in SUA) al lui Iurie Rosca in RM. Va rog sa-l vizionati inainte de a citi acest articol: http://www.youtube.com/watch?v=664GWfMf4E0
Veti vedea fete in costume nationale, tinandu-se de mana care spun prostii dinainte pregatite; preoti cu crucea in mana si cu condamnarile iesindu-le din gura ca niste pasari de prada, il veti vedea pe politicianul Rosca, in tinuta lui cea mai „europeana” posibila, apoi veti auzi glasurile „oamenilor muncii de la orase si sate” precum si o babustina care se revolta la adresa tineretului de azi. Inainte o fost ghini, spune ea, uitand de lagare. Foarte ghini. „Amu ii rau cu curistii aestia”, zice ea.
Ce este mai interesant: aceleasi voci care nu cu mult in urma strigau sus si tare ca nu exista dumnezeu, acum, peste noapte, „au vazut lumina”. De la fosti kgbisti, nkvd-isti la portari si gospodine. Aici am ajuns noi cu credincioslacul multilateral dezvoltat, care azi se reuneste cu comnunismul de partid si de stat.
1. Atitudinea Marii Britanii
Daca lucrurile merg tot asa, cu aceeasi viteza, in curand vom vedea ca una din conditiile acceptarii unei vizite a persoanelor din afara EEU in interiorul sau va fi „vizionarea unui film erotic homosexual”, asa cum se face acum la intrarea in Olanda. Celor care refuza sa-l vada, li se refuza viza, pentru ca Olanda s-a saturat de bigoti care vin sa hartuiasca sau sa ucida homosexualii.
Mi-ar placea sa-l vad pe domnul politician Iuire Rosca in aceasta ipostaza, dar la urma urmei poate ca n-ar fi o surpriza ca dansul sa „se dea pe brazda” in viitor. Numai ca deocamdata dansul e cu „boborul”, care, nu-i asa, este homofob.
Dar sa revin la ceea ce a hotarat sa faca de acum incolo Foreign Office: sa incurajeze peste tot in lume miscarile homosexualilor pentru drepturile omului. Noul sef al Foreign Office, Chris Bryant a inceput sa scrie scrisori personale de felicitari tuturor diplomatilor englezi care au aratat suport public pentru drepturile homosexualilor, mai ales celor care au avut de infruntat homofobia localnicilor la Varsovia, Sofia si Bucuresti.
2. Polonia si Romania, doua fete ale medaliei cu acelasi chip pe ele
Cine ar fi crezut, dupa 1989, ca Biserica turnatoare si fara caracter a Romaniei va fi la fel de respectata ca si cand ar fi fost imaculata? Desi mai-marii ei au trimis acele celebre telegrame de felicitare pentru „Toarasul”? Sa-i pedepseasca pe timisoreni, da! Ca asa merita!
Am inteles foarte bine rolul bisericii catolice in eliberarea Poloniei de comunism. Chiar si cei mai mari necredinciosi ingenuncheau cu „smerenie” ca sa le faca in ciuda la rusi si sa desprinda Polonia de pe ruta respectiva. Dar acum, iata, aceiasi oameni au ajuns sa se opuna progresului social in Polonia! Am prevazut acest lucru si la inceput ma bucuram in sinea mea pentru faptul ca Biserica romaneasca nu are nici o credibilitate. De unde sa banuiesc eu ca in Romania credibilitatea si caracterul nu par a avea nici o importanta?
Corecti sau mincinosi, pacatosi sau de caracter, toti romanii au fost redusi la acelasi numitor comun: biserica este deasupra!
3. Unirea comunismului cu biserica
Cu ani in urma, cand discutam cu un fost coleg (totusi de caracter, dar sclav al credintei catolice) si ii spuneam: sa vezi cum „se vor prinde comunistii si vor face pact cu credinciosii”, el raspundea: „sa te auda domnul”.
Se pare ca domnul respectiv m-a auzit!
Astazi fortele reactionare din lume au cel mai probabil aliat posibil: bisericile.
Este adevarat ca seful de la Foreign Office l-a felicitat pe Robin Barnett pentru ca a asistat la miscarea pentru drepturi civile a homosexualilor romani. Dar ati vazut ce masuri de protectie a luat politia romana?
Din an in an ura contra homosexualilor este mai mare.
Nimic rau in asta, as spune. Doar ca lupta pentru drepturi va dura mai mult in Europa Orientala decat in Apus.
Consider ca Israelul este una din tarile emanicipate in aceasta problema, chit ca a mai ramas de rezolvat casatoria civila, dar asta este generala pentru toti cetatenii Israelului. Israelul recunaste in schimb casatoria daca este facuta in afara granitelor (USA, CANADA, OLANDA, samd)
Daca luam problema din punct de vedere religios, sunt deja Episcopi, Rabbini, Preoti Ortodoxsi care-si recunosc apartenenta la comunitatea Homosexuala.
In fond si la urma urmei, noi oamenii, am hotarit valori „morale”, considerind ce-i imoral. N-avem decit sa reconsideram valorile morale in functie de aportul individual la dezvoltarea societatii; sa nu uitam ca una din lucrurile „imorale” este curvia, practicata cam de toti cei ce se considera „STILPI AI MORALITATII”
Domnule Gross, sunt de acord cu dvs cand spuneti ca Israelul este relativ evoluat in privinta respectarii drepturilor omului cel putin pe linia orientarii sexuale.
Fara nici o discutie, situatia homosexualilor in Israel este incomparabil mai buna decat in Romania. Dar prin comparatie cu alte tari europene este cam la coada. Si nu fac comparatia cu Olanda sau Suedia sau Germania (fosta RDG, fosta RFG), ci cu Cehoslovacia, care are legi care acorda aceleasi drepturi tuturor, indiferent de orientarea sexuala,inca din 1968!
NU stiu daca ati avut vreun dialog cu cetateni israelieni inainte de anul 1993, cand s-a reglementat partial situatia. Eu am avut, si stiu precis conditiile de atunci pentru homosexualii israelieni.
Nu numai ca erau ilegali, dar stampila de homosexual era pusa in mod indirect pana si in cartea de munca! Adica, daca erau descoperiti, li se punea o stampila care reflecta situatia lor militara. Daca erau descoperiti in timpul armatei, erau dati afara din armata si caracterizarea lor ce ii insotea toata viata in cartea lor de munca era de asa natura ca sa se stie ca: fie nu au facut armata pentru ca nu au o mana, fie ca nu au un picior, fie pentru ca sunt homosexuali. O privire era de ajuns ca sa li se lamureasca situatia.
Adevarul este de multe ori spus cu mari precautii, desi eu cred ca nu ar trebui sa fie asa. Cand in anul 312 imparatul Constantin a adoptat iudeo-crestinismul ca religie oficiala (unica si obligatorie, de fapt) el a introdus toata homofobia religiei iudaice, din care se trage si crestinismul. Prin aceasta el a introdus si justificarea persecutiei evreilor in general, pentru ca incepand de la imparatul Iustinian chiar si limba ebraica a fost interzisa (la fel ca si homosexualitatea) sub amenintarea pedepsei cu moartea pentru cei care o practica.
Anton,
N-aș vrea să fiu pedant, dar RFG nu este „fostă” ci există în continuare – numele Germaniei este Bundesrepublik Deutchland – Republica Federală Germania.
De asemenea, Constantin nu a declarat „iudeo-creștisnul” (nu există o astfel de religie) religia oficială a Imperiului Roman în 312 ci a pus pe picior de egalitate toate religiile.
Teodosius a fost cel care în 395 a declarat CREȘTINISMUL religie oficială a Imperiului.
Petru, sunt de acord cu tine cand spui ca si astazi Republica Federala a Germaniei exista.
Germania unita se cheama tot „Bundesrepublik Deutchland”.
Numai ca decriminalizarea homosexualitatii in cele doua state germane a avut loc la date diferite. In „fosta RDG”, decriminalizarea a avut loc cu un an inainte de „fosta RFG” (adica in 1968 in loc de 1969).
Daca m-as fi referit la actuala „Germanie Unita”, as fi putut spune „actuala RFG” ca sa o deosebesc de realitatea politica avand candva acelasi nume.
Motivul acestui decalaj a fost de natura strict propagandistica: partidele comuniste din Occident erau pro-gay si comunistii germani au vrut sa faca parada de democratie.
Am avut o discutie pe aceasta tema cu niste universitari din Darmstadt. Intrebarea mea a fost: „de ce totusi in anmsamblu germanii au decriminalizat homosexualitatea atat de tarziu dupa crimele lui Hitler?”
Raspunsul lor a fost ca „democratizarea au facut-o tot fostii nazisti si hitleristi, ca nu existau pe atunci decat foarte putini intelectuali care nu s-au compromis sub Hitler”. Adica la fel cum democratizarea Romaniei se face acum cu ajutorul fostilor comunisti, dintre care multi au avut un rol nefast in impunerea dictaturii comuniste in Romania.
Aceasta situatie s-a schimbat in RFG si RDG numai dupa ce fostii nazisti au parasit scena pe cale naturala, murind, si alta generatie le-a luat locul! Vezi si ce spunea Max Plank in legatura cu modul in care are loc progresul.
Petru, legat de ce a facut Constantin si Teodosiu, am mai vorbit in detaliu intr-un alt articol.
Aici am simplificat, ai dreptate. Anul 312 este anul cand Constantin declara crestinismul egal cu celelalte religii, pentru ca deja in 313 sa confere crestinismului un loc privilegiat. Ceva mai tarziu, crestinismul, fiind o religie monoteista, a eliminat toate celelalte religii, in final chiar si iudaismul din care provine.
Ca oul de cuc din care iese un pui de cuc, care arunca toate celelalte oua ale unor pasari in cuiburile carora sunt depuse.
Dar fiindca exista atatea contestari ale faptului ca la inceput crestinismul a fost doar o secta a iudaismului, m-am referit in mod corect, cred eu, la etica crestina ca fiind iudeo-crestina. Nu mai am energia sa tratez de la inceput acest subiect si consider ca acei care nu recunosc aceasta filiatie nu inteleg adevarul istoric.
Pe scurt: daca nu ar fi existat iudaismul (sau daca de exemplu elenizarea iudeilor nu ar fi fost blocata de Maccabei), nu ar mai fi existat nici crestinism, nici islam si nici homofobie si antisemitism. Sper ca sunt clar acum. Pentru ca imperiul Roman nu era nici homofob si nici antisemit. Razboaiele contra evreilor erau ca toate celelalte razboaie de inrobire a altor popoare.