Sîntmartin (Harghita)Conflictul dintre maghiarii şi romii din Sâncrăieni(Harghita) a survenit la o lună după cel din localitatea învecinată Sântmartin. În primul caz câţiva romi au bătut doi maghiari, atunci când aceştia din urmă i-au surprins ducându-şi caii la păscut pe păşunea lor. La o zi după bătaie făptaşi necunoscuţi au dat foc unei case locuite de romi.
Conflictul soldat cu violenţe, de la Sâncrăieni, s-a produs în seara de joi, 9 iulie, când populaţia maghiară a decis să-şi facă singură dreptate, aflând că romul care înjunghiase un maghiar în urma altercaţiei de la cârciumă, a fost eliberat de poliţie. Maghiarul înjunghiat a fost internat la spital, dar medical legist a considerat că rănile nu-i periclitează viaţa, astfel încât poliţia Harghita a decis cercetarea în libertate a făptaşului rom. Apoi, dovedindu-se că rănile sunt grave, făptaşul a fost arestat vineri înainte de masă. Între timp în jur de 150 de maghiari s-au adunat pe uliţele din Sâncrăieni, iar unul a aruncat un cocteil Molotov pe şura unui rom. Şura a ars şi un cal a murit. N-au fost victime omeneşti, dar romii înarmaţi cu coase şi topoare i-au atacat pe maghiarii care s-au apărat aruncând cu pietre. Spiritele au fost calmate de cei 150 de jandarmi trimişi la faţa locului.
Romii recunosc că unul dintr-ai lor a înjunghiat un maghiar, dar sunt de părere că pedeapsa trebuia îndreptată asupra acestuia şi nu asupra întregii comunităţi. Maghiarii spun că s-au săturat de furturile comise de romi şi sunt revoltaţi că autorităţile nu iau măsuri. Sociologul István Horváth, directorul Institutului pentru Studiere Problemelor Minorităţilor Naţionale din România (cu sediul la Cluj) a arătat că un astfel conflict poate izbucni în urma oricărui incident, atunci când tensiunea interetnică persistă. În urma cercetărilor efectuate, profesorul universitar István Horváth a ajuns la concluzia că “ Rădăcina conflictelor de la Sântmartin şi Sâncrăieni e aceeaşi, comunitatea de romi nu are acces la resurse; nu deţine în mod legal terenuri pentru case, nu-şi poate încropi şi întreţine gospodăriile şi familiile. Comunitatea romilor este fragilă întrucât trăieşte într-o nesiguranţă permanentă. Lipsa condiţiilor minime duce la fapte antisociale care irită, în mod firesc, comunitatea maghiară locală.”
Certurile şi bătăile cu cuţitul sunt destul de frecvente în comunităţile rurale, astfel încât nu ele au dus la izbucnirea conflictului, ci tensiunea mocnită dindărătul lor, a arătat sociologul. “Cu cât e mai mare insecuritatea economică, cu atât mai mari sunt şansele ca tensiunile să fie descărcate în astfel de conflicte”- a conchis sociologul István Horváth.
(articol preluat din publicaţia electronică Transindex http://www.transindex.ro/ şi tradus de Andrea Ghiţă)
Problema nu e de natură etnică!!!
Întrebaţi pe oricare individ din lume, indiferent de naţionalitate sau etnie sau de apartenenţă la o confesiune, respectiv religie sau alta: dacă îţi iau ce-i al tău, ce zici…
Mama mea, născută în Răscruci (Válaszút ungureşte) mi-a povestit: în anii 1930, în Răscruci trăiau trei etnii: unguri (50%), români (30%) şi ţigani (sau rromi, cum li se zice săracilor mai nou) 20%.
În septembrie 1943, când Mama se întorcea la Cluj, să-şi continue studiile, având 17 ani, a încasat ultima palmă de la Bunica. La Răscruci pe acea vreme s-a considerat ca semn al educaţiei că dacă un ungur a întâlnit un român, i-a spus „Bună ziua”. Iar dacă un român a întâlnit un ungur, i-a răspuns „Jo napot”. La fel, atât românul, cât şi ungurul a salutat ţigăneşte pe ţigan, care la rândul lui a zis Bună ziua sau Jo napot, că doar se cunoşteau într-un sat de 2500 de oameni…
Ei bine, Mama a încasat ultima palmă de la Bunica fiindcă a întors capul, când femeia de ţigan le-a spus „Jo napot, adjon Isten” (Zi bună să vă dea Dumnezeu)…
Mama mi-a povestit în copilărie de nenumărate ori această întâmplare. Tare aş vrea, ca mediile să transmită oamenilor locului nostru mesaje asemănătoare!
Dar se pare, că în zilele noastre politica nu încurajează datinile normale. Unora da, unora mu…
Şi această filozofie ne aţâţă unul împotriva celuilalt.