Nick Griffin (stânga) și Andrew Brons sunt cei doi eurodeputați ai BNPLiderul Partidului Național Britanic (BNP), Nick Griffin, proaspăt ales deputat în Parlamentul European, își dă periodic arama pe față: mai nou a sugerat scufundarea ambarcațiunilor care aduc imigranți în Uniunea European de pe continentul african. Și mai nou, a sugerat că Islamul este un “cancer” în Europa care poate fi înlăturat cu “chimioterapie”.
Lui Nick Griffin nu îi plac nici romii din România, el susținând că Marea Britanie are o problemă cu “țiganii români” care ar fi cerșetori și hoți de buzunare în Londra.
Griffin reușește să-și dea cu firma în cap de fiecare dată când încearcă să-și respectabilizeze partidul. Ultimele sale declarații au provocat respingere chiar din partea unor parteneri potențiali din Parlamentul European, cum ar fi Partidul Libertății din Olanda și Vlaams Belang din Belgia.
BNP are acum un singur aliat – JOBBIK din Ungaria, condus de Gabor Vona. Nici PRM-ul lui Corneliu Vadim Tudor și nici ATAKA din Bulgaria condus de Volen Siderov nu par interesați de o alianță cu Nick Griffin.
Griffin, altfel absolvent al Universității Cambridge, a încercat în ultima vreme să se prezinte ca lider al unui partid preocupat de soarta cetățenilor autohtoni albi, care sunt afectați de recesiune și îngrijorați de efectele imigrației.
Dar nu e greu de văzut că dacă pe din afară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. BNP nu admite de pildă membri de altă culoare decât cea albă, iar acest lucru riscă să-l trimită în judecată pentru discriminare rasială.
Acest partid, ca și altele similare din Europa, a fost etichetat de extremă-dreapta. Dar majoritatea votanților, potrivit sondajelor, fac parte din clasa muncitoare, albi care în trecut votau mai ales cu Partidul Laburist. De altfel, BNP are politici mai degrabă de stânga în domeniul economic, care privilegiază etatismul.
Știu că în România, și chiar printre cititorii revistei ACUM mai există unii pentru care pericolul fascist sau neo-nazist sau de extremă-dreapta pare în continuare o sperietoare comunistă ca pe vremea războiului rece.
Poate că alegerea în Parlamentul European a acestor partide care incită în mod public la ură de rasă, religioasă și predică deschis intoleranța față de imigranți îi va face să reflecteze și să realizeze că pericolul comunist sau de extremă-stângă a dispărut de mult și că indulgența față de acești colportori au urii de rasă riscă să aibă efecte funeste.