Mihai Firica

pitit ca iisus în icoană pe dinăuntru
se prelinge culoare galbenă din sticlă
bem la sfârşit de săptămână
presupun că sunt prizonierul tău drag ţi-am şoptit
pleacă doar unul ca mine iubeşte întunericul
unul ca mine iubeşte lumina din
strălucirea perfectă a cristalului tocit

bunicul asudase plimbându-se în
căruciorul ruginit

la tejgheaua de tablă
să bem un-doi un-doi la comandă
dinăuntru prelins pe dinăuntru din pântec
spre lumina galbenă din salon echivalenţe
lingvistice pe cearşafurile albe tic-tac-ul
colocvial un semestru fără să-ţi dea note

alergăm prin oraş cu ziare lipite de faţă cei mai
mulţi au plecat ceilalţi au rămas să cânte
ole ole în piaţă – tandru maladiv

lumea toată e galbenă
în oglinda retrovizoare se-arată