mestec în orez şi mă las atrasă de albul boabelor… de simplitatea lor! nu, nu fac orez cu lapte, dar îi simt aroma… de parcă aş fi în copilărie! apoi caut sarea, dar dau peste scorţişoară… e aroma gândului tău, iubitule! şi amintirile prind gust de oracol… doi oameni, trăind departe unul de altul, în comunicare telepatică. paralele îndrăgostite, lacrimi locuind într-o perpendiculară!
orezul şopteşte, eu îi răspund… adaug sare, granule de legume şi unt. învârtesc timpul şi te văd la volan, amore mio! nu pot să scap de amintirea asta, poate pentru că îmi aduce linişte! speranţa că drumul meu nu se va mai pierde printre oglinzi aburite sau întrebări cu iz hamletian… şi mestec, şi zâmbesc! mă joc cu inima, amazing japanese drift! iubesc, aşa cum mi-am dorit, dar într-un vis!
caut o farfurie veselă şi pun, peste orez, bucăţi de muşchi file… şi fac media aritmetică a ultimei zile de iunie… sufletul meu aşteaptă un buchet de lalele! multiplu venusian, roşu legământ, pe panglica unei nopţi mov, de poeţi!
30 iunie 2009, 23:30