In 1989 Romania a pornit printre altele si cu handicapul unui sistem invechit de vreo 100 de ani (aici nu mai este vina comunistilor) si perpetuat prin orbirea obisnuintei (nu neaparat rea-vointa; Sarkozy pomenea de curand despre sisteme de administratie vechi de 100 de ani si nu vorbea de Romania). Contributia cortinei de fier romanesti a fosta insa si aceea ca impiedicat propagarea prin osmoza a modernizarilor de dupa al II-lea razboi mondial (sa zicem, de exemplu, platile direct din contul curent, autostrazile). Nu toate innoirile (de fapt putine dintre ele) erau anticomuniste asa ca efectul cortinei de fier a fost mult mai rau decat acela ca proteja comunismul.
La asta s-a mai adaugat tara nationalismului si xenofobiei cu care se incerca, si reusea, in multe din cazuri, sa fim impregnati. Iliescu a avut grija sa faca update transmitand de la inceput mesajul subliminal ,”democratia noastra e unica si nu luam lectii de la altii”.
Dupa ’89 innoirile in Romania au mers prea lent si mai ales hatotic. Piata libera si-a facut in mare datoria dar efectele ei au fost mai mult in zona modernitatilor superficiale. Telefonia mobila, internetul, piata automobilelor si cea a locuintelor MARI, nu cele rationale pentru toata lumea, au inflorit. Dar asta nu a fost de ajuns ca sa urneasca colosul. Am impresia, marea parte – sau prea mare – a adolescentilor din Romania folosesc din plin modernitatile dar pastreaz mentaliatea nationalista.
Competenta sociala si respectul pentru lucrul facut au continuat sa fie notiuni inexistente. De aici a suferit printre altele turismul, practicat pe baza arogantei (<<,"americanii bogati" sunt morti dupa manastirile si icoanele noastre, ca "ei nu au asa ceva">>). Urbanismul a fost si el in colaps tot din aceasta cauza. Definesc urbanismul ca stiinta arhitectului de a concepe cladiri, ansamble la care oamenii sa vin in numar mare si sa se simta bine, fara ca acestea sa creeze alte disfunctii.
A pretinde oamenilor sa ridice singuri valul orbirii este poate prea mult. Nu poti sa iesi singur dintr-o groapa tragandu-te de par. Exista probabil metode dar pentru asta se cer vizionari care sa preseze (sic!) accelerarea progresului. Daca nu ma insel, in toata perioada moderna a Romaniei, de la ’48 incoace, numai elitele au intreprins ceva in directia asta. Au fost copiii de boieri scoliti (si pervertiti) la Paris, a fost un Carol I etc. Bineinteles, nu au facut- o singuri, dar a fost tot timpul o nevoie de a initia procesele modernitatii cu mult mai mult decat la alte popoare (germani, englezi etc).
Ca Romania este sau nu altfel decat alte tari, personal putin ma intereseaza. Suntem alftel, din motive istorice si geopolitice, ca si bulgarii de exemplu. Dar asta nu cred ca trebuie sa ne preocupe prea mult. Romania este un ,”caz” pentru care trebuie ales setul de metode tehnice adecvate care intr-adevar tin seama de caracterul ei ,”diferit” (ma refer la obstacole si dificultati) nu pentru a-l perpetua in modelul viitor pentru care se tinde. Vezi confuzia lui Iliescu cu ,”democratia originala”. Dupa parerea mea suntem o societate cu o „democratie originala” care trebuie sa tinda spre o ,”democratie obisnuita”. Putem fi si ramane originali in cultura si civilizatie dar instrumentele si modelele pe care le folosim in societate trebuie sa fie cele standardizate, chiar cu acceptarea pentru moment a unor pierderi comparat cu posibilele modele singulare si de succes din lume. Daca chiar ne-am dori o democartie putin mai orginala, am putea sa ne inspiram de de exemplu la cea suedeza, care deunazi a fost laudata de Barroso http://www.se2009.eu/en/meetings_news/2009/7/1/visit_of_the_european_…
Hm, ma tem ca vor mai trece inca doua decenii…
Ma gandesc si la o discutie avuta cu un rus, in urma cu vreo doi ani. Un om foarte deschis, dar care auzindu-mi ,”vaicarelile” la fel cum am scris mai sus, mi-a retezat-o foarte sarcastic ca ar trebui, odata ce am facut pasul, sa ii las in pace pe romani sa isi construiasca viata asa cum si-o doresc. Ca ei se simt bine in mare asa cum este acum iar criticile mele izvorasc dintr-o ura profunda. Ar fi usor sa arunc toata vina pe el dar replica lui ma tulbura si acum. Ca sa ma scuz, as vrea doar sa clarific. „Visul” meu se limiteaza doar la aceea ca daca exista o solutie buna undeva in lume, indiferent unde, de exemplu mulgatoare automate pentru capre, aceasta sa poata fi identificata, analizata rapid si aplicata fara intarziere si in tara fara ca din asta sa se faca de fiecare data un caz de frustrare filozofica de genul ,”sexul ingerilor”.