Mâine ,
voi pleca pe un drum
despre care nu ştiu prea multe…
oricum, soarele va rămâne
agăţat de boltă
nu va muri –
doar eu
voi rătăci poate drumul…
noaptea… caut adăpost întrebărilor
cuibărite
ca păsările de pradă
în ungherele întunecate ale minţii…
ziua,
obosită de “pânda” fără folos
pornesc în căutarea răspunsurilor…
drumul
zace împietrit în tăcere
aşteptând răbdător – pasul şovăielnic…
anotimpurile
nu-şi pierd nici ritmul
şi nici farmecul împlinirii…
doar eu
mă poticnesc din când în când
neînţelegând
de ce – urcuşul e atât de greu
şi nopţile atât de adânci –
nici o stâncă
nu şi-a ferit privirea
când trăsnetul a lovit-o…
numai amintirile rătăcesc
în cenuşa drumului
şi sufletul meu
fără întrebări şi fără răspunsuri
fără dumnezeu…
numai eu
numai eu…
din ciclul [poeme becartiene]